ICCJ. Decizia nr. 1529/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1529 din 8 martie 2006
Prin încheierea din Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, în calitate de instanţă de apel, a dispus menţinerea arestării preventive pentru cei 14 inculpaţi apelanţi în cauză, şi anume:
1. L.A. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare);
2. P.L. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa de 16 ani închisoare);
3. P.A.V. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare);
4. C.D. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare);
5. B.G. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare);
6. T.I. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare);
7. J.L. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare);
8. K.B.I. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare);
9. D.A. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare);
10. M.F. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare);
11. F.R. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare)
12. P.I. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare);
13. S.T.V. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare);
14. S.T.R.O. (condamnat în primă instanţă la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare), fiind amânată soluţionarea căilor de atac pentru data de 10 februarie 2006.
Instanţa de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a procedat din oficiu la verificarea legalităţii arestării preventive constatând că temeiurile care au impus arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor în cursul urmăririi penale în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., se menţin nemodificate avându-se în vedere condamnarea în primă instanţă a acestora la pedepse privative de libertate cuprinse între 6 ani şi 21 ani închisoare pentru infracţiuni grave privind traficul ilicit de droguri în cadrul unei reţele internaţionale organizate în acest scop şi alte fapte penale, prevăzute de art. 3 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 143/2000 respectiv art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva încheierii arătate au declarat în termen recursuri primii 11 inculpaţi circumscrise cazurilor prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10 şi 171 C. proc. pen., cu motivarea că se impune revocarea arestării preventive a acestora întrucât:
a) – încheierea nu este motivată;
b) – nu există probe certe că în prezent lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică [(condiţie obligatorie incidentă în art. 148 lit. h) C. proc. pen.)];
c) – durata excesivă a măsurii arestării preventive în cauză;
d) – prezintă afecţiuni grave ale sănătăţii, cu referire la inculpatul P.A.V.;
e) – măsura arestării preventive a încetat de drept potrivit art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece nu s-a mai dispus menţinerea acesteia prin sentinţă (în ceea ce priveşte pe inculpatul L.A.).
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea încheierii atacate se constată contrar celor susţinute prin motivul prim de recurs că în limitele art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea arestării preventive este motivată în concret făcându-se referire la hotărârea primei instanţe prin care inculpaţii au fost condamnaţi, la pedepse cuprinse între 6 şi 21 ani închisoare prin confirmarea vinovăţiei penale a acestora, pentru faptele penale deosebit de grave imputate acestora prevăzute de art. 3 alin. (2) şi art. 10 din Legea nr. 143/2000 respectiv art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pericolul pentru ordinea publică este demonstrat în cauză, căci el nu trebuie dovedit cu probe administrate în acest sens după cum pretind inculpaţii, prin starea de nelinişte şi sentimentul de insecuritate în rândul societăţii civile generat de rezonanţa socială negativă a faptului că inculpaţii condamnaţi în primă instanţă la pedepsele anterior arătate pentru infracţiuni de o gravitate ridicată sunt judecate în continuare în stare de libertate. De altfel, prin pronunţarea unor hotărâri de condamnare, la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, cum este cazul în speţă, menţinerea arestării preventive se justifică pentru garantarea executării acestei sancţiuni penale în conformitate cu art. 5 paragraf 1 din C.E.D.O.
Pentru considerentele arătate este nejustificat şi motivul de recurs prevăzut la lit. c).
Revocarea arestării preventive pentru motivul prevăzut la lit. d), cu referire la inculpatul P.A.V., poate fi dispusă potrivit art. 139 alin. (34) C. proc. pen., numai dacă se constată pe baza unei expertize medico – legale că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a D.G.P. – ului, ceea ce nu este cazul în speţă.
Eroarea materială evidentă privind redactarea greşită a numelui inculpatului L.A. în dispozitivul sentinţei a fost îndreptată ulterior în baza art. 195 C. proc. pen., în concordanţă cu cele dispuse prin minuta hotărârii în care se indică expres menţinerea arestării preventive pentru inculpatul amintit.
Ca atare, recursurile declarate de inculpaţi au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost obligaţi aceştia la cheltuieli judiciare statului potrivit art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1518/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 141/2006. Penal → |
|---|
