ICCJ. Decizia nr. 1455/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1455 din 6 martie 2006
Prin încheierea din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 8488/2005, printre altele, au fost respinse cererile de încetare de drept a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii P.C., P.O.C., S.M., M.D., C.V.B., C.C.Şt. şi S.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pe rol se află soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 355 din 28 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Sibiu, prin care, în baza art. 333 C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii şi completării urmăririi penale şi s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaţilor, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2006 în temeiul art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a acestora.
Deoarece cauza se află în stare de recurs motivează Curtea, starea de arest nu se i-a în discuţie din 30 în 30 zile ca în cursul urmăririi penale, astfel cum au susţinut inculpaţii, ci se aplică dispoziţiilor art. 160b text de lege, care prevede că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, astfel cum s-a procedat în speţă, astfel că măsura arestării preventive nu a încetat de drept.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii P.C., P.O.C., S.M., M.D., C.V.B., C.C.Şt. şi S.V., fără a-l motiva în scris.
Recursurile sunt inadmisibile.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive, ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Prin urmare art. 141 nu prevede o cale de atac separată şi împotriva încheierii dată în primă instanţă sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei măsuri preventive şi, ca atare, această încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs.
Totodată din aceste dispoziţii nu rezultă că ar putea fi atacată separat cu recurs şi încheierea pronunţată de instanţa de recurs.
În raport de prevederile art. 141 C. proc. pen., recunoaşterea unei căi de atac în situaţia amintită, ar fi contrar art. 23 alin. (7) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În acelaşi timp s-ar încălca art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul cărora încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată.
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţi urmează a fi respinse, ca inadmisibile, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi au fost obligaţi la plata sumelor de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40 lei a reprezentat onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1424/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1458/2006. Penal → |
|---|
