ICCJ. Decizia nr. 1570/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1570/2006
Dosar nr. 23401/1/2005
(nr. vechi 7325/2005)
Şedinţa publică din 10 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 157 din 17 martie 2005 a Tribunalului Galaţi, inculpatul C.O. a fost condamnat, la o pedeapsă de 25.000.000 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991, modificată prin Legea nr. 298/2001.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul C.O. este administratorul SC N. SRL Galaţi, societate care are ca obiect de activitate, producerea de materiale de construcţie, inclusiv carton bituminat.
Până în luna mai 2003, inculpatul a fost distribuitor de produse al SC H. SA Vaslui, unitate producătoare de carton bituminat, iar de la această dată, întrerupând activitatea cu SC H. SA Vaslui, unitate producătoare de carton bituminat, iar de la această dată, întrerupând activitatea cu SC H. SA, a început fabricarea cartonului bituminat.
Producând acest produs, carton bituminat, la firma unde este administrator, a şi pus în vânzare primele valuri de carton bituminat fabricat pentru care a folosit emblema SC H. SA Vaslui şi, astfel, a vândut marfa fabricată de SC N. SRL Galaţi ca fiind marfă fabricată de SC H. SA Vaslui.
Apelul declarat de inculpatul C.O. împotriva acestei sentinţe, apel prin care a invocat o serie de motive de nelegalitate, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 446/ A din 9 noiembrie 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei şi achitarea sa deoarece când a pus în vânzare cartonul bituminat fabricat şi vândut la un preţ foarte mic, pentru testarea pieţii, nu cunoştea că valurile de carton aveau lipite etichete xeroxate cu firma SC H. Vaslui, firmă aflată, de altfel, în faliment, încât nu exista nici interesul pentru folosirea denumirii acestei firme.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor inculpatului, actele dosarului arată că prima instanţă a reţinut în mod corect şi cum era şi firesc, instanţa de apel, a omologat, comiterea faptei imputate, de către inculpat, cu vinovăţie şi că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii imputate.
Astfel, din plângerea şi declaraţiile reprezentanţilor legali ai părţii vătămate SC H. SA Vaslui, din procesele verbale întocmite de organele de poliţie, cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului la SC M. SRL Tecuci şi la SC R. SRL Tecuci, din copiile facturilor fiscale depuse în dosarul de urmărire penală, din buletinul de încercare nr. 10.525 din 27 iunie 2003 şi din declaraţiile martorilor V.N., D.I., P.G., B.C., T.C. şi S.A. rezultă cu certitudine că inculpatul C.O. au produs prin firma sa SC N. SRL Galaţi, carton bituminat, pe care l-a vândut folosind emblema SC H. SA Vaslui.
Relevantă sub aspectul dovedirii faptei şi a vinovăţiei inculpatului este declaraţia martorului C.F., fiul inculpatului, care a arătat că tatăl său a livrat către SC R.T. un număr de 136 şuruburi carton bituminat şi către SC C. SRL Iveşti, un număr de 70 şuruburi carton bituminat, suluri de carton, pe care s-au aplicat copii xerox de pe etichetele aparţinând SC H. SA Vaslui.
Audiat, la urmărire ca şi la instanţă, inculpatul a recunoscut că, începând cu luna mai 2003, a început să producă prin firma SC N. SRL Galaţi carton bituminat şi datorită faptului că încă nu primise de la tipografie etichetele cu sigla societăţii sale, a valorificat cartonul bituminat folosind copii xerox de pe etichetele aparţinând SC H. SA Vaslui.
Inculpatul C.O. nu avea cum să obţină şi să aplice pe sulurile de carton bituminat etichete cu emblema societăţii firmei sale deoarece aşa cum rezultă din nota de constatare din 2 octombrie 2003, nu avea autorizaţie pentru a fabrica acest produs şi avea, chiar interdicţie, de a produce cartonul impregnat C.I. 300, până la obţinerea agrementului tehnic, conform cerinţelor art. 12 din Legea nr. 10/1995 şi atr.1 lit. e) din HG nr. 766/1997.
Apărarea inculpatului, făcută ulterior recunoaşterii faptei, în sensul că etichetele xeroxate au fost aplicate pe sulurile de carton de către un salariat al său, fără ştirea sa, nu poate fi acceptată, impunându-se a fi înlăturată, pe de o parte, faţă de declaraţia fiului său, iar pe de altă parte, faţă de calitatea inculpatului de administrator al firmei producătoare, calitate în baza căreia poartă răspunderea juridică, inclusiv penală, pentru fapta comisă.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului C.O., ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, menţinând astfel, Decizia penală nr. 446/ A din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.O. împotriva deciziei penale nr. 446/ A din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1569/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1582/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
