ICCJ. Decizia nr. 1633/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1633/2006
Dosar nr. 22794/1/2005
(nr. vechi 7021/2005)
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1202/ F din 30 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul C.G., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia începând de la 3 aprilie 2005 până la pronunţare iar potrivit art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat suma de 30.000 lei.
Inculpatul a fost obligat să plătească 3.171.064 lei despăgubiri către C.A.S.M. Bucureşti, cheltuieli spitalizare a părţii vătămate M.V.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut pe baza probelor administrate următoarele:
Inculpatul văduv şi fără să aibă locuinţă lucra de circa 7 ani la atelierul nepotului părţii vătămate B.V., aflat în curtea imobilului unde locuia partea vătămată.
În ziua de 2 aprilie 2005, după o absenţă de câteva zile de la lucru, inculpatul a revenit şi după o discuţie cu partea vătămată care l-a întrebat dacă mai are de gând să locuiască şi să muncească în atelier, i-a cerut acesteia bani. După ce partea vătămată i-a spus că nu are bani şi l-a rugat să plece din casă, inculpatul s-a repezit la ea, a tras-o de gât a trântit-o la pământ şi a lovit-o în zona capului şi corp cu pumnii, până ce partea vătămată şi-a pierdut cunoştinţa. În continuare a mers la atelier a luat o şurubelniţă şi a revenit în casă a forţat uşa de la dormitor rupând clanţa apoi dintr-o geantă aflată sub pernă a luat suma de 30.000 lei şi a părăsit imobilul.
Partea vătămată revenindu-şi din starea de leşin, a chemat nişte rude care au transportat-o la Spitalul de Urgenţă unde i s-au acordat îngrijiri medicale în perioada 2 - 5 aprilie 2005.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de către inculpatul nemulţumit de întinderea pedepsei pe care a considerat-o prea aspră, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 848/ A din 3 noiembrie 2005 pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs, pe care nu l-a motivat. Prin apărător şi personal a criticat Decizia şi sentinţa susţinând că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, fiind exagerat de aspră, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că prima instanţă a dat încadrarea juridică legală faptei săvârşite de inculpat iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a avut în vedere pericolul social deosebit al faptei, lovirea în mod repetat până la aducerea în stare de inconştienţă a părţii vătămate persoană în vârstă de peste 70 ani.
Pe de altă parte s-a avut în vedere şi persoana inculpatului, care prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate pe fond toxic etilic şi tocmai de aceea ţinând seama de faptul că nu are antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală sinceră i s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de textul de lege încălcat, care prevede pentru tâlhăria săvârşită într-o locuinţă sau dependinţele acesteia pedepse cuprinse între 7 şi 20 ani închisoare.
Aşa fiind, se constată că hotărârile pronunţate sunt temeinice şi legale iar recursul urmează a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 3 aprilie 2005 la pronunţare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 848 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 aprilie 2005 la 14 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1630/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 164/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
