ICCJ. Decizia nr. 1582/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1582/2006
Dosar nr. 22269/1/2005
(nr. vechi 6756/2005)
Şedinţa publică din 10 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 martie 2005, petiţionarii C.V.A. şi P.N. au depus o plângere împotriva comisarului de poliţie P.M.G. şi a agentului B.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cercetare abuzivă şi fals intelectual, prin aceea că au efectuat cercetări abuzive în dosarul nr. 3284/2004, în care a audiat în calitate de martori pe numiţii V.M. şi B.F., făcând presiune asupra acestora să declare că petenţii în calitate de inculpaţi în dosarul de mai sus, au produs scandal într-un loc public, unde au lovit pe părţile vătămate V.N. şi B.D. şi că în realitate nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru car au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluţia de la 11 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus neînceperea urmăriri penale pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a făcut plângere şi s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală şi înaintarea acestuia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în vederea efectuării de cercetări faţă de intimaţi, cu privire la existenţa infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă şi de mărturie mincinoasă pentru martorii B.F. şi V.M.
Plângerea petenţilor, împotriva rezoluţiei de la 11 aprilie 2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu menţiunea că nu sunt indicii de săvârşirea de către lucrătorii de poliţie a infracţiunilor de abuz, cercetare abuzivă şi fals intelectual.
Împotriva rezoluţiei dată de procurorul general, au formulat plângere petenţii, arătând că aceasta este netemeinică, că în realitate nu ei au produs scandal în barul respectiv ci un poliţist pe numele de V.N., care este coleg de birou cu intimatul B.I., şi că martorii B.F. şi V.M., au fost ameninţaţi de acesta şi şantajaţi să revină asupra declaraţiei.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 94 din 21 octombrie 2005, a respins plângerile celor doi petiţionari C.V.A. şi P.N. împotriva rezoluţiei date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2065/II/2 din 25 mai 2005, ca nefondate, privind pe intimaţii P.M.G. şi B.I.C.
Nemulţumiţi de această sentinţă, în termenul legal, cei doi petiţionari au declarat recurs, cerând reaprecierea probelor şi care au fost obţinute, prin abuzul celor doi intimaţi poliţişti, împotriva lor şi astfel ei pe nedrept au fost condamnaţi în dosarul nr. 3284/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu pentru infracţiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) şi art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Recursul este nefondat.
Verificând actele premergătoare şi probele administrate de către instanţă, Curtea reţine că, acestea au fost corect evaluate, că cei doi intimaţi (ce i-au cercetat penal pe cei doi petiţionari) nu au comis nici falsuri intelectuale, nu au abuzat în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu şi nici nu au comis o cercetare abuzivă.
Împrejurarea că, cei doi martori, în cauza penală privindu-i pe cei doi petiţionari (şi anume martorii B.F. şi V.M.) au revenit în faţa instanţei, asupra declaraţiilor pe care le-au dat la urmărirea penală, nu au nici o relevanţă pentru caracterizarea activităţii intimaţilor după cum se susţine în plângere şi, sunt chiar împrejurări care depăşesc obligaţiile de serviciu ale celor doi poliţişti. Aceasta se va reţine cu atât mai mult cu cât, cei doi martori nu au fost cercetaţi şi nici condamnaţi definitiv pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Ca atare, sentinţa atacată fiind temeinică şi legală, va fi menţinută iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., nedovedindu-se vreo vinovăţie penală în sarcina intimaţilor, de natura infracţiunilor pretinse de recurenţi, că au fost comise de cei doi poliţişti intimaţi.
În consecinţă, se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.V.A. şi P.N. împotriva sentinţei penale nr. 94 din 21 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1598/2006. Penal → |
|---|
