ICCJ. Decizia nr. 1598/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1598/2006
Dosar nr. 1613/1/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185/2005 pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul nr. 2052/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului O.V., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii pe o durată de 24 de ore de la 18 iulie 2004, ora 13,00, şi până la 19 iulie 2004, ora 13,00, şi al arestării preventive de la 21 iulie 2004 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de partea vătămată A.V. privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
În baza art. 14 alin. (3) şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 106 din OUG nr. 150/2002 a obligat inculpatul să plătească părţii civile C.A.S. Braşov suma de 10.013.796 lei despăgubiri.
În baza art. 109 C. proc. pen., a dispus păstrarea şi conservarea în camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov a următoarelor obiecte ce constituie mijloace de probă:
- un pantalon, cu urme biologice sanguinolente
- o pereche de pantofi sport, cu urme biologice sanguinolente, ambele aparţinând inculpatului O.V.
În baza art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către martorul P.S.F. a bâtei cu dimensiunile 74 cm lungime şi 5,5 cm şi respectiv 2,5 cm la capete, ridicată în baza dovezii de la Poliţia Prejmer.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 17 iulie 2004, partea vătămată A.V., inculpatul O.V. şi martorii C.I.V., M.M.C., C.M., B.C., P.P.D., P.C.O., P.R., P.S., D.M., I.D. au mers la discotecă în comuna Prejmer.
După miezul nopţii, în localul discotecii s-a declanşat un scandal la care au participat mai multe persoane, inculpatul O.V. fiind lovit şi ripostând în acelaşi timp.
În jurul orei 2,30, după epuizarea conflictului, partea vătămată şi grupul său nefiind implicaţi, partea vătămată împreună cu martorii C.I.V., M.M.C., C.M. şi B.C. s-au îndreptat spre centrul comunei, urmând să înnopteze la o rudă a martorului C.M.
Martorii P.C.O. şi I.D., aceştia făceau parte din grupul inculpatului O.V., au plecat din discotecă, urmând acelaşi traseu, întâlnindu-se cu grupul în care se afla partea vătămată.
Între cele două grupuri s-a declanşat un conflict verbal care a degenerat în agresiuni fizice reciproce, conflictul luând amploare la sosirea martorilor P.P.D., P.S. şi P.R., aceştia fiind chemaţi, prin telefon, de martorul I.D.
Partea vătămată A.V. şi martorul B.C. nu au participat la acest conflict, însă martorul P.S. s-a îndreptat spre victimă, aplicându-i două lovituri cu o crosă de basseball la nivelul trunchiului, agresiunea încetând la intervenţia martorului S.A.E., gardian public aflat în serviciul de pază al SC E. SA.
În acest timp s-a apropiat de partea vătămată inculpatul O.V. care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având asupra sa o sticlă de bere. Inculpatul i-a aplicat părţii vătămate, dintr-o poziţie laterală, o lovitură puternică, de sus în jos, cu sticla în regiunea capului, determinând căderea victimei pe acostamentul străzii. Datorită impactului sticla s-a spart, iar cu restul sticlei rămas în mâna sa, inculpatul a încercat să înjunghie partea vătămată, însă aceasta a parat lovitura cu braţul drept, fiindu-i secţionate, astfel, tendoanele mâinii drepte.
După căderea victimei în stare de inconştienţă, inculpatul s-a aruncat asupra părţii vătămate, l-a lovit în mod repetat cu pumnii, apoi cu piciorul în zona capului, strivindu-i capul sub talpă.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 2225 din 20 martie 2004 întocmit de S.J.M.L. Braşov rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 45 zile îngrijiri medicale, leziunile punându-i în primejdie viaţa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei iar inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul faptei.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., deoarece probele administrate nu dovedesc intenţia suprimării vieţii părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 378/ AP din 12 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 510/P/Ap/2005, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul O.V., desfiinţând hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului şi al conţinutului pedepsei accesorii.
Rejudecând cauza în aceste limite, a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului O.V. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 8 ani şi 6 luni închisoare. Au fost înlăturate dispoziţiile art. 64 lit. d) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
În baza art. 381 C. proc. pen., a fost dedusă, în continuare, starea de arest preventiv a inculpatului începând cu data de 23 martie 2005 până în prezent iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Probele administrate, dovedesc faptul că inculpatul este autorul infracţiunii, acesta urmând să răspundă pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Apărarea inculpatului în sensul că nu el a comis fapta nu este fondată, întrucât toate probele administrate dovedesc că acesta este singurul care a aplicat victimei lovituri în zona capului şi a feţei, acestea fiind cele care puteau produce moartea victimei.
Încadrarea juridică este cea prevăzută de instanţa de fond deoarece inculpatul a putut prevedea posibilitatea decesului victimei, posibilitate pe care a acceptat-o, fără a urmări-o.
Având în vedere gravitatea faptei s-a apreciat că se impune majorarea pedepsei de la 7 ani şi 6 luni la 8 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 171 şi 18 C. proc. pen.
Au fost reiterate motivele invocate în apel, solicitând, în principal, achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul infracţiunii.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi apel au stabilit corect starea de fapt, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptei, în infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Săvârşirea infracţiunii de către inculpatul O.V. rezultă, fără dubiu atât din declaraţiile martorilor oculari cât şi din declaraţiile părţii vătămate, respectiv declaraţiile inculpatului, precum şi din celelalte probe administrate.
Astfel, martorul S.A. arată următoarele: „….am putut să observ cum urmăritorul ajungându-l din urmă pe primul bărbat, l-a lovit cu acea bâtă, însă loviturile au fost aplicate la nivelul trunchiului şi nu a capului, victima nu şi-a pierdut echilibrul, însă la scurt timp, în apropierea sa a ajuns un alt tânăr, poreclit G. împreună cu alţi doi bărbaţi". G. l-a lovit pe cel în cauză cu o sticlă în cap, lovitura aplicată de sus în jos şi în urma căreia sticla s-a spart. Cu restul sticlei rămasă în mâna lui G., agresorul a vrut să-l taie în zona abdomenului, însă victima a parat această lovitură cu mâna dreaptă". …….Am observat când G. îi ţinea capul sub talpă".
Împrejurarea că evenimentele s-au desfăşurat în modalitatea prezentată de acest martor rezultă şi din declaraţiile martorului B.C., căruia i-au fost relatate aspectele prezentate anterior, imediat după consumarea infracţiunii, de către S.A.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti martorul B.C. arată că a ajuns la locul incidentului observând partea vătămată întinsă pe carosabil în apropiere de marginea drumului iar în jurul ei se aflau trei persoane, unul fiind inculpatul. Gardianul (martorul S.A.) i-a povestit că în timp ce partea vătămată se îndrepta spre discotecă a fost oprită de cei trei, „că unul dintre ei l-a lovit cu o sticlă în cap şi că din cei trei nu îl cunoaşte decât pe unul căruia i se spune G.
Lovirea victimei cu sticla de bere de către inculpatul O.V. rezultă şi din procesul verbal de cercetare la faţa locului, respectiv procesul verbal de examinare criminalistică.
Astfel, la faţa locului s-a constatat existenţa unor cioburi de sticlă de bere, marca Beck’s şi Ursus iar pe hainele inculpatului, cu care fusese îmbrăcat în noaptea respectivă, au fost identificate mai multe pete de sânge. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică rezultă că cele două amprente papilare ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului de pe cioburile sticlei de bere marca Beck’s aparţin inculpatului. Aceste aspecte, aşa cum corect au reţinut instanţele de judecată, rezultă şi din declaraţiile martorilor D.M., P.S. şi, respectiv declaraţiile părţii vătămate A.V.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 2225/ E din 20 iulie 2004, partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 45 zile îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice care i-au pus viaţa în primejdie sunt cele de la nivelul craniului iar leziunile traumatice de la nivelul mâinii drepte au necesitat pentru vindecare 22-24 zile îngrijiri medicale.
În consecinţă, leziunile care i-au pus în primejdie viaţa victimei sunt cele cauzate de agresiunea exercitată de inculpat, acesta fiind singurul care a aplicat victimei lovituri în zona capului şi feţei.
Nu se justifică efectuarea unei noi expertize sau avizarea celei efectuate în cauză de către I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, aşa cum a solicitat recurentul inculpat, întrucât, pe de o parte, nu există contradicţii între actele medicale existente la dosarul cauzei iar pe de altă parte s-a dovedit, cu certitudine, atât modalitatea de producere a loviturilor suferite de victimă cât şi numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării.
Cât priveşte declaraţiile martorilor B.R. şi P.A., la acestea făcându-se referire şi în motivele scrise de recurs, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aceştia nu au fost prezenţi la locul incidentului, iar pe de altă parte instanţa de apel le înlătură motivat, ajungând la concluzia că nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că instanţele în mod corect au reţinut că inculpatul O.V. este autorul faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat şi anume schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., nu poate fi primit.
Susţinerea inculpatului că nu a acţionat cu intenţia de a ucide şi că deci fapta sa nu ar constitui tentativa de omor ci vătămare corporală gravă nu este fondată.
Faţă de modul cum a acţionat inculpatul, lovind victima cu intensitate, de la mică distanţă, în zona capului, repetabilitatea actelor de violenţă, şi de urmările survenite (partea vătămată suferind un „politraumatism prin agresiune, contuzie cerebrală medie difuză, contuzie coloană cervicală, contuzie toracică, fractură perete anterior sinus maxilar drept cu hemosinus) concretizate în leziuni grave în zona capului, se impune a se reţine că inculpatul a prevăzut că acţiunea sa ar putea duce la moartea victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârşit fapta cu intenţia de a ucide.
În atare condiţii, Înalta Curte constată că fapta săvârşită de inculpatul O.V., constând în aceea că în data de 17 iulie 2004, i-a aplicat părţii vătămate A.V. o lovitură cu o sticlă de bere în regiunea capului şi după căderea acesteia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în aceeaşi regiune, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 378 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
În temeiul art. 38517 C. pen., raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din 18 iulie 2004 şi a arestului preventiv de la 20 iulie 2004 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 378 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea de 24 ore din data de 18 iulie 2004 şi timpul arestării preventive de la 21 iulie 2004 la 13 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1582/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1630/2006. Penal → |
|---|
