ICCJ. Decizia nr. 1564/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1564/2006
Dosar nr. 35003/2/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 151 din 11 octombrie 2005 a tribunalului Teleorman, inculpatul T.M. a fost condamnat, la 7 ai închisoare, în baza art. 211 alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului interdicţia de exercitare a pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinut starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă durata arestării preventive, la zi, începând cu 6 aprilie 2005.
A fost obligat inculpatul la plata sumelor de 12 milioane lei vechi şi 50 dolari S.U.A., cu titlul de despăgubiri materiale către partea civilă F.D.
În final, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului rezultată din următoarele:
În ziua de 20 decembrie 2004, inculpatul a fost surprins de partea vătămată, în locuinţa acesteia, unde inculpatul intrase spre a fura. Ca să îşi asigure scăparea, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată şi a fugit, având asupra sa bijuterii şi telefoane mobile (evaluate la 12 milioane lei vechi) şi 50 dolari S.U.A. La ieşirea în fugă din domiciliul victimei, inculpatul a fost văzut de martorul C.G.
Victima l-a recunoscut şi l-a indicat fără ezitare pe inculpat, din albumul de fotografii judiciare, precum şi la recunoaşterea din grup.
Inculpatul nu a recunoscut fapta pretinzând mai întâi, că nu a fost niciodată în Alexandria (afirmaţie demonstrată de probele administrate) apoi, încercând să inducă ideea, că, la data faptei s-ar fi aflat la Timişoara (fapt ce instanţa de fond nu l-a reţinut, dată fiind lipsa de credibilitate şi subiectivismul manifestat al martorilor propuşi de inculpat).
Apelul declarat de inculpatul T.M. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 980 din 12 decembrie 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul invocând art. 3859 pct. 171 C. proc. pen. şi susţinând că, în mod greşit, a fost condamnat în loc să fie achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. c), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece, nu a săvârşit fapta, pentru care a fost trimis în judecată, faptă neconfirmată cu certitudine, de probele dosarului.
Recursul inculpatului este nefondat.
Contrar, susţinerilor inculpatului, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, în dosar, sunt probe certe, din care rezultă că inculpatul este autorul faptei. Aceste probe au fost analizate pe larg, de prima instanţă analiză validată de instanţa de apel, încât, având în vedere şi faptul că instanţa de fond a verificat şi veridicitatea alibiului invocat de inculpat, nu se poate reţine decât că acesta n-a putut fi dovedit, fiind invocat de circumstanţă, inculpatul fiind autorul infracţiunii imputate.
În raport cu cele arătate, recursul de faţă dovedindu-se a fi nefondat, Curtea va trebui să-l privească şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării inculpatului, de la 6 aprilie 2005, la 10 martie 2006.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 980 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2005 la 10 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1569/2006. Penal → |
|---|
