ICCJ. Decizia nr. 1563/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1563/2006
Dosar nr. 749/1/2006
Şedinţa publică din 10 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 653 din 17 noiembrie 2005, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul C.D.. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:
- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.;
- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) cu aplicarea art. 40 C. pen.;
- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) cu aplicarea art. 40 C. pen.;
- un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 119/2004 a Judecătoriei Turda şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare respectiv un an închisoare.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 2 ani la 7 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie executată de inculpat cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen. şi 88 C. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestul preventiv din 22 februarie2005 la zi.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în favoarea părţii civile S.A., fiind respinse restul pretenţiilor civile.
Pe baza probelor administrate în cauză instanţa de fond a reţinut că, în data de 22 februarie 2004, inculpatul C.D., cu ocazia unei vizite efectuate la domiciliul părţii vătămate A.I., profitând de neatenţia acestuia şi de faptul că în urma băuturilor alcoolice consumate împreună, acesta a aţipit, a sustras din buzunarul pantalonilor aparţinând părţii vătămate, care erau puşi pe un scaun, suma de 800.000 lei, după care a părăsit locuinţa acestuia.
Partea vătămată, după ce s-a trezit, a descoperit lipsa banilor şi dându-şi seama că autorul este C.D. s-a deplasat la locuinţa acestuia, unde, în prezenţa tatălui acestuia, pe nume C.T., a încheiat un angajament scris cu inculpatul, prin care acesta din urmă, după ce a recunoscut că este autorul furtului, s-a obligat să restituie suma sustrasă. Ulterior, inculpatul nu a mai restituit suma de bani sustrasă.
În data de 24 decembrie 2004, partea vătămată A.I. a vândut inculpatului un televizor color pentru suma de 1.000.000 lei. Inculpatul a plătit un avans de 500.000 lei, urmând să plătească restul la o dată ulterioară. În noaptea de 24 decembrie 2004, partea vătămată a fost la colindat la familia inculpatului C.D. din satul Berchieşu, iar în jurul orelor 5,00, s-a hotărât să plece acasă. Inculpatul s-a oferit să o însoţească şi, pe strada ce duce spre locuinţa părţii vătămate, profitând de întuneric şi de lipsa de circulaţie pe strada respectivă, l-a prins de piept pe A.I. şi i-a cerut înapoi avansul plătit pentru televizor. A.I. a refuzat acest lucru, spunând că din banii respectivi a plătit factura de gaz, moment în care inculpatul l-a lovit în gură şi l-a împins peste un gard de spini, după care l-a buzunărit şi i-a sustras suma de 70.000 lei.
În urma agresiunii, partea vătămată, care este în vârstă de 71 de ani, a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptei şi a participat la reconstituirea acesteia, însă la ultima audiere a negat aplicarea violenţelor, spunând că el a furat doar suma respectivă.
În data de 18 februarie 2005, inculpatul C.D. era din nou în vizită la locuinţa părţii vătămate A.I., când a observat că vecinul acestuia, numitul V.I., i-a adus pensia, în sumă de 2.800.000 lei. Ulterior, inculpatul a stat la locuinţa părţii vătămate până când aceasta a aţipit pentru câteva minute, timp în care a sustras din buzunarul acesteia suma de 3.184.000 lei, reprezentând pensia şi banii avuţi de partea vătămată de dinainte asupra ei. Partea vătămată şi de această dată l-a bănuit pe inculpatul C.D., motiv pentru care l-a căutat şi i-a cerut înapoi banii, acesta însă l-a amânat sub diferite pretexte.
Faţă de această situaţie, partea vătămată, care a fost victima a trei infracţiuni comise de inculpatul C.D., s-a prezentat la Postul de Poliţie Frata, unde a depus plângere împotriva inculpatului.
La data de 18 februarie 2005, inculpatul T.V.C., în jurul orei 19,00, profitând de faptul că partea vătămată S.A., din satul Berchieşu, a plecat de acasă, prin poarta neasigurată a pătruns în curtea casei părţii vătămate şi dintr-un atelier a sustras un telefon celular, în valoare de 5.000.000 lei. În seara respectivă, inculpatul T.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul C.D. şi i-a povestit acestuia cum a furat telefonul, propunându-i să se ocupe de valorificarea acestuia. Inculpatul C.D., deşi ştia că telefonul este sustras de la partea vătămată S.A., a fost de acord cu propunerea inculpatului T.V.C. şi a primit telefonul şi l-a valorificat a doua zi unor persoane necunoscute din Alba Iulia pentru suma de 900.000 lei. Ulterior, inculpatul C.D., din această sumă, a dat 450.000 lei inculpatului T.V.C.
Faţă de numitul T.V., organul de urmărire penală a apreciat că nu se impune trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu, deoarece din materialul de urmărire penală a rezultat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., întrucât faptele comise, prevăzute de legea penală, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, prin conţinutul lor concret sunt lipsite în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor amintite.
În apărarea inculpatului, avocatul din oficiu desemnat pentru inculpat, care a susţinut concluziile formulate, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat şi anume din tâlhărie în furt calificat, pe considerentul că inculpatul nu a folosit violenţe asupra părţii vătămate A.I., care nici nu s-a prezentat în instanţă. A solicitat, de asemenea, achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii celor două fapte de furt calificat, pe considerentul că banii au fost luaţi cu acordul părţii vătămate, fiind contraprestaţii efectuate de către inculpat şi cerute de către partea vătămată.
Aceste apărări nu pot fi reţinute de către instanţă, care le va respinge, având în vedere că toate probele administrate în cauză, atât testimoniale cât şi ştiinţifice şi anume expertiza medico-legală efectuată părţii vătămate A.I., converg toate spre necesitatea reţinerii în sarcina inculpatului a tuturor faptelor penale aşa cum au fost prezentate în actul de sesizare al instanţei. Faptul că partea vătămată A.I., cu toate diligenţele depuse de către instanţă pentru a se prezenta în sala de judecată, nu a fost totuşi prezentă, dar a depus scripte la dosar din care rezultă că poziţia pe care a avut-o în faza de urmărire penală o menţine şi în faza cercetării judecătoreşti, nu poate fi sancţionată printr-o schimbare de încadrare juridică. Rezultă clar că, în noaptea de 24 decembrie 2004, prin folosirea de violenţe, inculpatul a deposedat-o de bani pe partea vătămată şi nu este vorba de o dare benevolă de bani de către partea vătămată pentru inculpat, care nici nu a propus nici o probă în susţinerea apărării sale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul C.D. şi partea vătămată A.I. criticând soluţia pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea motivelor de apel inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat întrucât nu a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate precum şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege. Inculpatul a mai solicitat de asemenea contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa fără aplicarea vreunui spor.
Partea vătămată, prin înscrisul depus la dosar menţionează că nu poate susţine cu certitudine că a fost victima unei tâlhării comise de inculpat.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 286 din 22 decembrie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul C.D. împotriva sentinţei penale nr. 653 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj, pe care o desfiinţează numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi înlătură sporul de 2 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani (cinci ani) închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine starea de arest a inculpatului şi deduce din pedeapsă durata arestului preventiv din 22 februarie 2005 la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul părţii vătămate A.I. declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii, partea vătămată A.I., în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivele invocate şi în apel, respectiv cerând a se reţine că el nu poate susţine cu certitudine dacă el a fost victima unei infracţiuni de tâlhărie comisă de inculpat.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele şi probatoriul administrat în cauză în raport de critica formulată de partea vătămată precum şi din oficiu, Curtea reţine că situaţia de fapt dovedeşte fără nici un dubiu, că recurenta a fost victima, a trei infracţiuni de tâlhărie (nu numai a uneia) fapte de altfel, recunoscute de inculpat la urmărirea penală şi care moment se află cel mai apropiat faţă de data săvârşirii acestora şi pentru care, acesta a fost condamnat.
Susţinerile părţii vătămate, analizate şi în cadrul apelului (fiind aceleaşi şi în recurs) se apreciază a fi făcute procauza şi determinate de familia inculpatului în dorinţa şi înţelegerea lor de a-l apăra.
Aşa fiind, hotărârea atacată va fi menţinută ca temeinică şi legală, iar recursul de faţă va fi respins, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată A.I. împotriva deciziei penale nr. 286/ A din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat C.D., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1562/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1564/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
