ICCJ. Decizia nr. 1562/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1562/2006
Dosar nr. 701/1/2006
Şedinţa publică din 10 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 11 martie 2005, Tribunalul Olt i-a condamnat pe inculpaţii:
1. P.V.;
2. I.OG şi;
3. N.V., la pedepsele de câte 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în dauna părţilor vătămate A.S., A.F. şi C.G.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) şi f) C. pen., inculpaţii au fost condamnaţi la pedepsele de câte 10 ani închisoare fiecare.
În cauză s-au aplicat dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpaţii P.V. şi I.OG, înlăturându-se aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpaţii I.OG şi N.V.
S-au descontopit pedepsele rezultante de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului P.V. prin sentinţa penală nr. 2119 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti şi 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului I.OG, prin sentinţa penală nr. 481 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Olteniţa, repunându-se pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente în individualitatea lor, respectiv:
- câte 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi;
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind pe inculpatul P.V.;
- câte 4 ani închisoare, pentru două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi;
- 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) pentru inculpatul N.V.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus amintite cu pedepsele aplicate în prezenta cauză, iar pentru inculpatul I.OG cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 481/2001 a Judecătoriei Olteniţa, dispunându-se ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea de câte 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în total câte 12 ani închisoare.
În cauză s-a aplicat faţă de fiecare inculpat dispoziţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest pentru fiecare inculpat, deducându-se arestul preventiv executat de la 10 aprilie 1995, la 17 noiembrie 1997, de la 8 mai 2001 la 14 august 2001 şi de la 22 iunie 2002 la zi, pentru inculpatul P.V., de la 20 ianuarie 1995 de 17 ianuarie 1996, şi de la 23 iulie 2002, la zi, pentru inculpatul N.V., iar pentru inculpatul I.OG de la 28 iunie 2001, la zi.
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 2119/2000 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, pentru P.V. şi în baza sentinţei penale nr. 481/2001 a Judecătoriei Olteniţa pentru inculpatul I.OG, dispunându-se emiterea de noi mandate de executare.
Rezolvând latura civilă a cauzei, instanţa de fond, în baza art. 346 C. proc. pen. şi art. 14 C. pen., a constatat recuperată în natură cantitatea de 3 kg aur şi suma de 16.000 dolari S.U.A. din prejudiciul reclamat de părţile civile A.S. şi A.F.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 50.000.000 lei daune morale către părţile civile A.S. şi A.F. şi la 30.000.000 lei daune morale către partea civilă C.G.
Au fost respinse celelalte pretenţii formulate de părţile civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond investită prin mai multe acte de sesizare întocmite de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, ce vizau trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, constatând că se află în prezenţa cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi făcând aplicarea art. 32 C. proc. pen., a dispus reunirea tuturor cauzelor, fiind înregistrat în dosarul nr. 2626/2004, în care s-a pronunţat sentinţa supusă apelurilor inculpaţilor.
În esenţă, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, cum în faza cercetării judecătoreşti, interpretat de instanţa de fond, a conturat următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 11 aprilie 2001, un număr de 7-8 autori din care inculpaţii P.V., N.V. şi I.OG, restul rămânând neidentificaţi, au pătruns în domiciliul părţilor vătămate A.S. şi A.F., din oraşul Drăgăneşti Olt, cunoscând că aceştia deţin importante sume de bani şi o cantitate mare de aur, având reputaţia în comunitatea din care făceau parte ca fiind oameni bogaţi.
Deplasarea în oraşul Drăgăneşti s-a făcut urmare unui înţelegeri între aceştia cu două autoturisme marca Cielo, unul de culoare vişinie şi un altul tip Break.
Iniţial, maşinile au fost parcate în faţa unui bar, situat la circa 50-100 metri de locuinţa lui A.S., din autoturismul vişiniu au coborât N.V., I.OG, P.F. şi P.V., în local a pătruns doar P.V., ce a cumpărat 10 sticle cu bere, ceilalţi rămânând în aproprierea uşii.
Imediat, cele două autoturisme au fost puse în mişcare şi au oprit după parcurgerea distanţei existentă până la locuinţa părţilor vătămate.
Din unul din autoturisme au coborât aceeaşi inculpaţi, care s-au deplasat către partea vătămată C.G., paznicul de serviciu al locuinţei familiei A.
Inculpatul P.F. l-a lovit cu o bară metalică în zona feţei doborându-l la pământ şi ajuns în stare de inconştienţă, partea vătămată a fost urcată în autoturism de către ceilalţi condus în afara comunei Dăneasa şi abandonat într-un lan de grâu, după imobilizarea mâinilor cu o centură de siguranţă şi un fular.
După abandonarea acestei părţi vătămate, inculpaţii şi ceilalţi agresori care-i însoţeau s-a întors la locuinţa părţilor vătămate A.S. şi A.F., de la care intenţionau să sustragă bunuri de valoare şi importante sume de bani.
Întreg grupul format 7-8 persoane au pătruns în camera unde dormeau soţii A., împreună cu cei 6 copii, i-au imobilizat prin legarea mâinilor şi picioarelor cu cabluri electrice, agresându-i fizic şi psihic, pentru ca sub ameninţare să le dea cheia de la casa de bani.
Faţă de ameninţările proferate de agresori, în sensul că le vor omorî copii, părţile vătămate au predat acestora cheia de la casa de bani, precizându-le locul unde este amplasată.
Parte din agresori au rămas cu părţile vătămate, deposedând-o pe A.F. de salba pe care o avea la gât, precum şi pe cele două fiice minore de astfel de bijuterii pe care le purtau.
Din casa de bani partea vătămată a susţinut că i s-au sustras 5kg bijuterii aur, 30.000 dolari S.U.A., un ceas de mână marca Rolex, un telefon mobil şi o sticlă de whiski.
După sustragerea bunurilor menţionate, agresorii au părăsit locuinţa părţilor vătămate cu cele două autoturisme marca Cielo, unul de culoare vişinie, altul model Break.
La scurtă vreme, după plecarea acestora, partea vătămată A.S. a reuşit să se dezlege şi cu autoturismul marca Mercedes, proprietate personală, a plecat în urmărirea agresorilor, reuşind să-i blocheze la un moment dat pe raza comunei Radomireşti, judeţul Olt, ocazie în care a produs şi avarii autoturismului vişiniu.
Cum partea vătămată nu a putut în cele din urmă să imobilizeze inculpaţii, care au părăsit raza comunei Radomireşti, chiar în condiţiile în care unul din autoturisme fusese avariat, s-a deplasat la Poliţia di Roşiorii de Vede, relatând cele întâmplate.
Împotriva sentinţei inculpaţii au declarat apeluri în termen legal, negând săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
La 10 octombrie 2005, inculpatul N.V. şi la 2 decembrie 2005, inculpatul P.V., au formulat cereri scrise de la locurile de deţinere prin care au învederat instanţei de apel că înţeleg să-şi retragă căile de atac.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 408 din 22 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.OG, a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpaţi P.V. şi N.V.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus arestul preventiv de la 11 martie 2005 la 20 decembrie 2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.OG criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corectă, a încadrat juridic corespunzător faptelor săvârşite de inculpatul I.OG aplicându-i acestuia pedepse corect individualizate conform art. 72 şi 52 C. pen.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului pentru faptele pentru care a fost cercetat şi condamnat.
Se constată că atât pe parcursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul I.OG a negat constant săvârşirea infracţiunilor. Susţinerile acestuia sunt însă contrazise de declaraţiile părţilor vătămate, soţii A.S. şi A.F. aceştia arătând că au fost agresaţi de inculpat în noaptea de 11 aprilie 2001.
În declaraţia sa, inculpatul N.V. l-a indicat pe inculpat ca fiind unul din cei împreună cu care au pătruns în locuinţa părţilor vătămate: „Am intrat în domiciliul părţii vătămate A.S. eu, P.V. şi I.OG".
Inculpatul P.V., de asemenea, l-a indicat pe acest inculpat ca făcând parte din grupul celor 10 persoane care s-au îmbarcat în cele două maşini cu scopul de a recupera banii de la partea vătămată, în declaraţia sa dată în faza cercetării judecătoreşti.
În timpul urmăririi penale, organele de poliţie au procedat la efectuarea de prezentări pentru recunoaşterea din grup a inculpatului, acesta fiind recunoscut fără ezitare de partea vătămată A.S. ce precizează că este unul din cei care au pătruns în locuinţa sa în noaptea de 11 aprilie 2001. Susţinerea inculpatului potrivit căreia la acea dată era bolnav având afecţiuni ale coloanei vertebrale şi din acest motiv nu se putea bate cu nimeni, corect a fost înlăturată de instanţe, dovedindu-se a fi neadevărată din coroborarea celorlalte probe administrate în cauză.
Cu celelalte părţi vătămate şi martori, inculpatul I.OG a refuzat să participe la prezentare pentru recunoaşterea din grup aşa încât s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere după fotografii. Astfel paznicul C.G., martorii S.C.M. (barman), P.M. (persoană aflată la bar) au indicat fotografia inculpatului ca fiind unul din participanţii la tâlhăria comisă, în noaptea 11 aprilie 2001, şi una din persoanele prezente în faţa barului în momentul anterior săvârşirii faptelor.
În raport de aceste probe, faptul că inculpatul recurent nu recunoaşte săvârşirea faptelor nu poate fi interpretată decât ca o atitudine procesuală lipsită de justificare.
Cât priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpatului în mod corect instanţa de fond a apreciat că având în vedere pericolul social concret al faptelor de tâlhărie şi de lipsire de libertate dat de modalitatea comiterii acestora, în grup organizat alcătuit dintr-un număr mare de persoane, că numai pedeapsa închisorii orientată spre un cuantum mai mare este de natură să-şi atingă scopul preventiv educativ prevăzut de legiuitor.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului a fost cerută, de asemenea, în vedere de către instanţă perseverenţa infracţională a acestuia (faptele fiind săvârşite în stare de recidivă postexecutorie) ca şi atitudinea lui procesuală prin care a încercat permanent să obstrucţioneze aflarea adevărului în cauză.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici motive de casarea susceptibile a fi luate în considerare, din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul I.OG, ca nefondat.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 28 iunie 2001 la 10 martie 2006.
Totodată în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.OG împotriva deciziei penale nr. 408 din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 iunie 2001 la 10 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2006. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 1563/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
