ICCJ. Decizia nr. 1655/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1655/2006
Dosar nr. 1767/1/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3/ F din 12 ianuarie 2006 pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Piteşti a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul N.F. împotriva rezoluţiei din 28 octombrie 2005 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 189/P/2005.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut următoarele:
Petentul a sesizat organul de urmărire penală cu privire la faptul că magistraţii A.T., judecător la Judecătoria Piteşti, judeţul Argeş şi N.P., M.P.I.P., judecători la Tribunalul Argeş şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, în mod abuziv, cu ocazia soluţionării unei cauze civile, împrejurare în care i s-a produs o vătămate a intereselor personale.
Prin rezoluţia din 28 octombrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii A.T., N.P., M.P.I.P., întrucât fapta acestora nu este prevăzută de legea penală.
Plângerea formulată de petent, potrivit art. 278 C. proc. pen., împotriva acestei soluţii, a fost respinsă ca neîntemeiată, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curea de Apel Piteşti, prin rezoluţia din 11 noiembrie 2005 dispusă în dosarul nr. 1455/2005.
Astfel, pe rolul Judecătoriei Piteşti, judeţul Argeş s-a aflat cererea formulată de N.F. şi N.M., prin care aceştia au solicitat obligarea pârâtului B.G., la plata daunelor interese motivat de refuzul acestuia, preşedinte al Comisiei M., judeţul Argeş de aplicare a Legii nr. 18/1991 de a-i pune în posesie pe o suprafaţă de teren.
Prin sentinţa civilă nr. 4352 din 29 septembrie 2004, în dosarul nr. 4791/2004, cererea reclamanţilor a fost admisă, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei.
Împotriva hotărârii au declarat recurs N.F. şi N.M., care însă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 303/ R din 25 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 29 cv/2005, în completul alcătuit de judecătorii N.P., M.P. şi I.P.
Motivaţia instanţelor se regăseşte în considerentele sentinţei şi respectiv ale deciziei civile.
Curtea a motivat să soluţiile adoptate de procuror sunt legale şi temeinice deoarece magistraţii au soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie şi nu şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu.
S-a arătat că judecătorii aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie şi din cuprinsul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt independenţi şi se supun numai legii iar hotărârile judecătoreşti nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, motiv pentru care, hotărârea judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăşi o infracţiune.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică. A susţinut că a făcut plângerea deoarece magistraţii care au soluţionat cauza nu i-au acordat cheltuielile de judecată, făcute, pentru plata taxei de timbru şi contractul de arendare iar procurorul nu a cercetat aceste cauza aduse mulţumindu-se să constate că judecătorii nu au comis o infracţiune.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în soluţionarea cauzei instanţele au avut în vedere cererile formulate de reclamant şi au admis acţiunea acestuia, motivând întinderea despăgubirilor cerute şi acordate.
Cum petiţionarul nu a fost în măsură să indice sau să producă dovezi în sensul că hotărârile pronunţate sunt urmarea unor infracţiuni săvârşite de magistraţi în mod corect procurorul a adoptat soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
S-a avut în vedere că hotărârile judecătoreşti pronunţate nu pot fi criticate decât pe căile legale de atac iar dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunţat aceste hotărâri se pot face plângeri penale ar însemna să se instituie noi căi de atac ceea ce este inadmisibil urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.F. împotriva sentinţei penale nr. 3/ F din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1647/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1684/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
