ICCJ. Decizia nr. 1723/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1723/2006
Dosar nr. 23694/1/2005
(nr. vechi 7472/2005)
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1345 din 5 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul M.R. la 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de att.64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 25 ianuarie 2005 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,33 gr. de heroină, constatând totodată, că drogurile ridicate au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
În baza art. 17 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 113/2000 a confiscat de la inculpat sumele de 1.500.000 lei şi suma de 350.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 noiembrie 2005, organele de poliţie au fost sesizate cu privire la faptul că numitul R. zis B. vinde droguri în locuinţa sa din cu preţul de 250.000 lei doza.
După identificarea acestei persoane ca fiind inculpatul M.R., s-a trecut la efectuarea formalităţilor pentru o livrare supravegheată, prin introducerea unui investigator sub acoperire, având nume de cod F. cu colaborator G.
La data de 16 noiembrie 2004, aceste două persoane au procedat la efectuarea unor activităţi specifice, colaboratorul deplasându-se la imobilul inculpatului, căruia i-a înmânat 500.000 lei (alţii decât cei capcanaţi, deoarece inculpatul i-a solicitat să-i schimbe) primind două punguţe de heroină.
După amiază, în jurul orei 16,30, colaboratorul a cumpărat din nou de la domiciliul inculpatului două doze de heroină pentru care a plătit tot 500.000 lei.
A doua zi, în jurul orei 16,30, colaboratorul G. primind din nou 500.000 lei de la investigator, a cumpărat încă două doze de heroină.
La data de 25 ianuarie 2005, s-a efectuat o percheziţie domiciliară la adresa inculpatului, unde au fost găsite pe o noptieră nişte heroină, precum şi seringi, fiole sparte folosite la consumul de droguri.
La adresa respectivă au fost găsite nişte persoane, cunoştinţe ale inculpatului S.A.R., Ş.M.Şt. şi P.E.I., care se aflau acolo pentru consum de droguri, cumpărate în ziua respectivă de la inculpat.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel solicitând diminuarea pedepsei având în vedere că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului de droguri.
Prin Decizia penală nr. 901/ A din 22noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat, reţinând că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.
Nemulţumit de hotărârile pronunţate inculpatul a declarat recurs, susţinând în continuare că se face vinovat numai pentru deţinere de droguri în vederea consumului.
Recursul nu este fondat.
Fapta săvârşită de inculpat a fost probată cu procesul-verbal din 25 ianuarie 2005 de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile colaboratorului sub acoperire, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din care rezultă că substanţa vândută este heroină, drog de mare risc, precum şi declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpatului, el recunoscând numai faptul că deţine droguri pentru consum propriu şi faptul că îşi procura droguri în „cantităţi mai mari".
Instanţele, printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, au reţinut o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă.
Susţinerile inculpatului că a deţinut droguri numai în vederea consumului propriu nu sunt susţinute de probele administrate în cauză, infracţiunea reţinută în sarcina sa fiind flagrantă. În cauză nu subzistă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Al doilea motiv de recurs invocat, greşita individualizare a pedepsei, care se încadrează în cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar este neîntemeiat.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, care este cunoscut cu antecedente penale având mai multe condamnări anterioare, dar şi poziţia procesuală a acestuia.
Faţă de aceste considerente, hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Va fi computată detenţia inculpatului şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 901/ A din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 ianuarie 2005 la 17 martie 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului 200 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1720/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1727/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
