ICCJ. Decizia nr. 1643/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1643/2006

Dosar nr. 30305/1/2006

(nr. vechi 7854/2005)

Şedinţa publică din 14 martie 2006

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120 din 10 iunie 2005, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul B.G., la pedepsele:

- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., partea vătămată A.M.C. (faptă din perioada august – decembrie 2003);

- 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., parte vătămată A.M.C. (faptă din luna decembrie 2003);

- 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 678/2001 prin schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., parte vătămată C.E.S.;

- 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de un an, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen., parte vătămată S.A.E.;

- 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată C.V.N. În temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 17 iulie 2004 până la 10 iunie 2005.

A condamnat pe inculpatul B.I.D., la pedepsele de:

- 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, prin schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., parte vătămată V.G.M.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatul şi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2004 până la 10 iunie 2005.

A condamnat pe inculpatul A.B.C., la pedepsele de:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de un an, parte vătămată V.G.M. (faptă din luna ianuarie 2004);

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de un an, parte vătămată V.G.M. (faptă din luna martie 2004).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de un an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2004 până la 10 iunie 2005.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpaţii B.G., B.I.D. şi A.B.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003. A luat act că părţile vătămate A.M.C., C.E.S., V.G.M. şi S.A.E. nu s-au constituit părţi civile.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.V.N. şi, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii B.G. şi B.I.D., în solidar, să-i plătească părţii civile suma de 10.000 Euro, sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 329 alin. (4) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpatul B.G. sumele de 15.200 Euro şi 1.670,85 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei al acestor sume la data executării.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a confiscat de la inculpatul B.I.D. suma de 20.000 Euro sau echivalentul în lei la data executării.

A menţinut măsura sechestrului asigurator aplicată prin Ordonanţa nr. 246/ P din 29 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ asupra autoturismului marca BMW, proprietatea inculpatului B.I.D., autoturism aflat în custodia Inspectoratului de Poliţie al judeţului Neamţ, conform dovezii seria A nr. 11301 din 26 mai 2004, în vederea recuperării debitelor către stat şi partea civilă.

În temeiul art. 189 şi 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii să plătească statului câte 5.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

Inculpaţii B.G. şi B.I.D. sunt fraţi şi locuiesc în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ.

Aceştia se ocupau de racolarea unor persoane de sex feminin, majore şi minore, precum şi a unor tineri în vederea exploatării lor în Austria, unde urmau să practice prostituţia şi, respectiv să fure în folosul inculpaţilor. Racolarea acestor persoane era făcută fie de inculpaţi, fie prin intermediari.

1. În luna august 2003, partea vătămată A.M.C. l-a cunoscut pe numitul I.V. din municipiu Piatra Neamţ, care i-a propus să meargă în Austria pentru a practica prostituţia, urmând ca partea vătămată să-i achite ulterior cheltuielile pe care el le efectua cu obţinerea paşaportului, transportul şi cazarea în Austria. Prin intermediul lui I.V., partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul B.G. care i-a spus că el se va ocupa de transportul ei în Austria şi de supravegherea ei pe perioada cât va practica prostituţia. În acest sens inculpatul i-a făcut legătura prin telefon cu numita R.O., care se afla în Austria pentru ca aceasta să o convingă pe partea vătămată „că este bine în Austria".

În ziua de 1 septembrie 2003, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul B.G., cu I.V. şi cu N.M.F. Aceştia au condus-o la microbuz, i-au dat suma de 1.000.000 lei pentru cheltuieli de drum şi au asigurat-o că va fi aşteptată de numita R.O.

În Viena partea vătămată A.M.C. a fost aşteptată de R.O., care a achitat şoferului contravaloarea transportului. Aceasta a adus-o la agenţie, unde a înscris-o şi partea vătămată a practicat prostituţia până la data de 3 decembrie 2003.

Banii pe care i-a obţinut erau însuşiţi de R.O. şi, din aceşti bani o parte erau expediaţi în ţară inculpatului B.G.

Partea vătămată a declarat că, în aceeaşi perioadă în apartamentul în care a fost cazată în Viena au locuit şi alte persoane ce practicau prostituţia şi care erau verificate şi supravegheate de R.O.

Partea vătămată s-a întors în ţară, la data de 3 decembrie 2003, însă la scurt timp a fost contactată de inculpatul B.G. care a ameninţat-o cu producerea unor neplăceri şi violenţe familiei sale în cazul în care partea vătămată nu se va reîntoarce în Austria. De teamă, partea vătămată a acceptat şi inculpatul i-a făcut rezervarea la microbuz. Partea vătămată a fost aşteptată tot de R.O., condusă în acelaşi apartament şi a lucrat, la aceeaşi agenţie încă 2 săptămâni, după care a fugit. Partea vătămată a declarat, în cursul urmăririi penale că nu mai suporta să fie exploatată şi ameninţată de inculpat şi că toţi banii pe care i-a obţinut au fost luaţi de R.O. şi expediaţi inculpatului B.G.

Partea vătămată a obţinut pentru inculpat, în perioada în care s-a prostituat suma de 15.000 Euro.

Partea vătămată nu s-a prezentat în instanţă însă prin memoriile depuse la dosar a învederat că-şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

2. În cursul lunii august 2003, partea vătămată C.E.S. l-a cunoscut pe B.G., prin intermediul numitului S.B. Inculpatul a asigurat-o pe partea vătămată că o poate ajuta să plece în Austria, pentru a lucra ca ajutor de ospătar. După circa 2 zile partea vătămată a venit în municipiul Piatra Neamţ şi, însoţită de inculpat, s-a deplasat la Serviciul Paşapoarte unde a făcut fotografiile pentru paşaport. După câteva zile inculpatul l-a sunat pe S.B. şi i-a spus că a obţinut paşaportul, dar deocamdată nu o poate duce pe partea vătămată în Austria. Partea vătămată i-a solicitat paşaportul, dorind să-i plătească cheltuielile, însă inculpatul a refuzat. După circa o lună, S.B. a anunţat-o pe partea vătămată să se pregătească pentru plecare şi, după alte câteva zile a însoţit-o pe aceasta în municipiul Piatra Neamţ unde s-au întâlnit cu inculpatul B.G. În prezenţa părţii vătămate inculpatul i-a spus lui S.B. să-i mai găsească şi alte tinere care doresc să plece în Austria pentru a lucra în restaurante. Partea vătămată a declarat că, din discuţiile purtate de cei doi a reieşit că inculpatul i-ar fi dat o sumă de bani lui S.B. în schimbul ei.

Inculpatul a condus-o pe partea vătămată la locuinţa numitului N.M. unde a stat până a doua zi, când a plecat cu un autoturism în Austria.

În Viena, partea vătămată a fost aşteptată de R.O., dusă într-un apartament unde se mai aflau încă 5 tinere şi a aflat că urmează să practice prostituţia.

Partea vătămată nu a fost de acord şi, sub pretextul că se deplasează la agenţie pentru a-şi face pozele ce urmau a fi introduse pe internet, a plecat la gară şi, de aici, cu trenul a ajuns în Italia.

Partea vătămată a fost sunată pe telefonul mobil de către inculpatul B.G. care i-a reproşat că a plecat din Austria şi a ameninţat-o că, atunci când se va întoarce în România „o va nenoroci".

3. Partea vătămată S.A.E. a cunoscut-o în luna mai 2003 pe R.O., căreia i-a spus că doreşte să plece în Germania, la muncă, dar că nu are bani pentru a obţine paşaportul şi pentru transport. R.O. i-a spus că va vorbi cu inculpatul B.G. pentru a-i împrumuta părţii vătămate suma de bani necesară.

Prin intermediul numitei R.O. partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul B.G. care i-a făcut oferta de a practica prostituţia pentru el, urmând ca partea vătămată să suporte cheltuielile pentru obţinerea paşaportului şi pentru transport. Partea vătămată a refuzat şi atunci inculpatul i-a promis că îi va obţine el paşaportul şi va suporta cheltuielile de transport, urmând ca partea vătămată să-i achite ulterior suma de 1.500 Euro.

Inculpatul s-a ocupat de formalităţile necesare obţinerii paşaportului şi a asigurat transportul părţii vătămate în Germania, cu un autoturism, achitând contravaloarea drumului.

Partea vătămată nu a fost ameninţată sau obligată de inculpat să se prostitueze. După circa 4 luni i-a expediat inculpatului, în ţară suma de 1.670,85 dolari S.U.A.

Acesta o ameninţase că, dacă nu-i va trimite suma de 1.500 Euro, prin intermediul numitei R.O., o va găsi şi o va obliga să se prostitueze pentru el pentru a-şi recupera banii.

4. În anul 2001, inculpaţii B.G. şi B.I.D. i-au propus părţii vătămate C.V.N. cu care erau în relaţii de prietenie să plece în Austria pentru a săvârşi în beneficiul lor infracţiuni de furt. Partea vătămată a fost de acord şi inculpatul B.I.D. i-a procurat paşaportul şi i-a asigurat părţii vătămate banii necesari pentru transportul până în Oradea, loc în care cei doi s-au întâlnit. În momentul în care au încercat să treacă frontiera prin punctul Borş inculpatul B.I.D. a fost oprit deoarece avea paşaport fals. Partea vătămată a reuşit să ajungă în Ungaria, de unde a fost returnat în România.

La începutul anului 2002, inculpatul B.I.D. i-a propus din nou părţii vătămate să plece în Austria pentru a fura. Partea vătămată a plecat cu un microbuz, transportul fiind achitat de inculpat. În Viena, partea vătămată a fost cazată, succesiv, în mai multe apartamente ce erau închiriate de inculpaţii B.I.D. şi B.G. şi în care locuiau mai mulţi tineri, exploataţi de inculpaţi. Partea vătămată a comis numeroase furturi în favoarea inculpaţilor. Acesta a fost agresat fizic de inculpatul B.I.D. atunci când nu i-a predat toţi banii obţinuţi prin sustragerea unor bunuri.

Partea vătămată a fost reţinută, în luna aprilie 2002, de către organele de poliţie austriece şi şi-a declinat o identitate şi o vârstă false, astfel cum fusese învăţat de inculpaţi, pentru a nu fi sancţionată penal.

Partea vătămată a săvârşit furturi pentru inculpaţi timp de 3 luni, perioadă în care a câştigat şi i-a predat inculpatului B.I.D. suma de 20.000 Euro, iar inculpatului B.G. i-a predat o singură dată suma de 200 Euro.

Partea vătămată a denunţat organelor de urmărire penală faptele comise de inculpaţi. În cursul cercetărilor, susţine partea vătămată, a fost contactată de fratele inculpaţilor care i-a oferit diferite bunuri pentru a-şi modifica depoziţia.

Inculpatul A.B.C. locuieşte în municipiul Piatra Neamţ şi este prieten cu inculpaţii B.I.D. şi B.G.

5. În cursul lunii ianuarie 2004, partea vătămată V.G.M. i-a cunoscut într-o discotecă din municipiul Piatra Neamţ pe inculpaţii B.I.D. şi B.G. Aceştia i-au propus să meargă în Austria, în oraşul Viena, asigurând-o că va câştiga mulţi bani.

În aceeaşi lună partea vătămată s-a întâlnit de mai multe ori cu cei 2 inculpaţi, le-a spus că are paşaport iar inculpaţii au asigurat-o că îi vor achita contravaloarea transportului şi au sfătuit-o să nu spună nimic părinţilor despre plecarea în străinătate. Inculpatul B.I.D. a asigurat-o că în Austria nu va avea probleme şi să plece cu inculpatul A.B., care era omul său de încredere.

În luna februarie 2004, partea vătămată a plecat, împreună cu inculpatul A.B.C., ce conducea un autoturism Opel Vectra şi cu numitul R.V. În punctul de trecere a frontierei Vama Borş partea vătămată a anunţat-o telefonic pe mama ei că pleacă în Italia.

În Viena, inculpatul A.B. a condus-o pe partea vătămată într-un apartament închiriat, în care mai locuiau şi alţi tineri şi aici a aflat că urmează să se înscrise la o agenţie şi să practice prostituţia, explicându-i-se regulamentul pe care trebuia să îl respecte.

Partea vătămată a refuzat să se prostitueze cu toate că inculpatul A.B. a insistat timp de 2 săptămâni să o convingă şi a fost adusă în ţară de inculpat.

În luna martie 2004, partea vătămată a cedat insistenţelor inculpatului A.B., care îi vorbea despre câştigurile mari obţinute de celelalte fete şi, tot fără ştirea mamei sale a plecat împreună cu inculpatul în Austria.

În Viena inculpatul a condus-o în acelaşi apartament şi i-a solicitat să se prostitueze, însă partea vătămată a refuzat din nou.

A declarat partea vătămată că era disperată deoarece inculpatul era foarte insistent în a o convinge să practice prostituţia şi i-a telefonat mamei ei în ţară, iar aceasta l-a rugat pe inculpat să o lase pe partea vătămată să plece. Inculpatul i-a achitat părţii vătămate contravaloarea transportului până în România.

Ulterior, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul, care i-a propus din nou să meargă cu el în Austria pentru a practica prostituţia în favoarea inculpatului B.I.D.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii:

Inculpatul A.B., la termenul din 8 noiembrie 2005, a declarat că retrage recursul.

Inculpaţii B.G. şi B.I.D. au criticat sentinţa, ca netemeinică, susţinând că situaţia de fapt reţinută de instanţă prin confirmarea integrală a actului de trimitere în judecată nu este susţinută de probele administrate în cauză.

S-a dat valoare probatorie declaraţiilor părţilor vătămate în detrimentul declaraţiilor inculpaţilor, deşi declaraţiile primilor nu se coroborează cu alte probe, solicitându-se achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reducerea pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 379 din 22 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.G. şi B.I.D. şi a luat act că inculpatul A.B. şi-a retras apelul declarat.

Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.G. şi B.I.D. şi s-a computat detenţia preventivă pentru cei trei inculpaţi de la 10 iunie 2005, la zi.

Se motivează, în esenţă, că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a dat faptelor săvârşite de inculpaţi o încadrare juridică legală, efectuând totodată şi o individualizare judiciară a pedepselor aplicate în concordanţă cu toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Se menţionează că situaţia de fapt reţinută chiar dacă concordă cu cea reţinută prin rechizitoriu a avut la bază o analiză judicioasă a probelor administrate, arătându-se pe larg care anumite elemente probatoriu au format convingerea instanţei, iar coroborarea acestora s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

Sub acest aspect nu pot fi reţinute susţinerile apelanţilor conform cărora prima instanţă a procedat greşit coroborând declaraţiile părţilor vătămate între ele.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii B.G. şi B.I.D., invocând cazul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (când nu sunt întrunite elementele constitutive unei infracţiuni), dar se referă şi la aspecte de netemeinicie, susţinând că Decizia atacată nu se bazează pe o reală coroborare între diverse mijloace de probe, ci exclusiv între diverse declaraţii ale părţilor vătămate.

S-a solicitat în principal achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepselor, considerându-le excesiv de mari faţă de situaţia lor personală.

Criticile formulate sunt neîntemeiate.

Se constată că tribunalul şi instanţa de apel au analizat judicios şi complet probele administrate, pe care le-au apreciat în mod just, reţinând corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pentru faptele reţinute.

Contrar celor susţinute de inculpaţi, condamnarea acestora nu se bazează doar pe declaraţiile părţilor vătămate ci şi ale martorilor A.V., B.I., C.D., A.M., U.G.A., V.B.G., M.M. şi S.A.E. şi a celorlalte probe, respectiv procesele verbale de percheziţie, relaţiile comunicate de autorităţile române şi austriece şi procesele verbale şi planşele foto privind prezentarea şi recunoaşterea inculpaţilor de părţile vătămate.

Faptele inculpaţilor astfel cum au fost reproduse în prezenta decizie constituie în drept infracţiunile de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) şi respectiv art. 329 alin. (1) C. pen. (două infracţiuni), trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (4) şi respectiv alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 (două infracţiuni) în sarcina inculpatului B.G. şi infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din aceeaşi lege, în sarcina inculpatului B.I.D.

Deci, hotărârile pronunţate nu sunt criticabile sub aspectul reţinerii situaţiei de fapt şi încadrării juridice.

Nu sunt criticabile nici sub aspectul individualizării pedepselor.

Pedepsele aplicate reflectă o justă apreciere a gravităţii faptelor săvârşite în condiţiile în care au fost comise şi pericolul social al inculpaţilor faţă de profilul lor social, persoane fără ocupaţie licită, au realizat profituri însemnate din infracţiunile săvârşite, inculpatul B.I.D. are antecedente penale, ambii au manifestat perseverenţă infracţională şi au avut o atitudine de nesinceritate pe parcursul procesului penal.

În această situaţie se impune menţinerea pedepsei la cuantumurile fixate pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Criticile formulate fiind neîntemeiate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile inculpaţilor urmează a se respinge, ca nefondate, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, se va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 29 aprilie 2004 pentru B.I.D. şi de la 17 iulie 2004 pentru inculpatul B.G., pentru ambii până la data pronunţării prezentei decizii.

Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.G. şi B.I.D. împotriva deciziei penale nr. 379 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2004 la 14 martie 2006 pentru inculpatul B.I.D. şi timpul arestării preventive de la 17 iulie 2004 la 14 martie 2006 pentru inculpatul B.G.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 120 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 164/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 1647/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... →

ICCJ. Decizia nr. 1643/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1643/2006. Penal