ICCJ. Decizia nr. 1647/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1647/2006
Dosar nr. 22421/1/2005
(nr. vechi 6833/2005)
Şedinţa publică din 14 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 noiembrie 2005, petiţionara D.F. a făcut contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 5694 pronunţată la 10 octombrie 2005 de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. c) şi d) C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că cererea este nefondată.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 29 din 26 iulie 2005 a Curţii de Apel Iaşi a fost respinsă plângerea petiţionarei cu motivarea că soluţia de clasare a plângerii împotriva lucrătorilor de poliţie este corectă, neexistând indicii de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, denunţare calomnioasă, favorizarea infractorilor şi arestare nelegală reclamate.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 5694 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cazurile de contestaţie în anulare invocate de petiţionară nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, potrivit art. 386 lit. c1) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) cu privire la care existau probe la dosar, iar potrivit lit. d) a aceluiaşi articol, când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Obiectul judecăţii în cauza supusă cererii de contestaţie în anulare l-a constituit plângerea împotriva actelor procurorului reglementată de art. 278 şi următoarele C. proc. pen.
Cum petenta nu numai că nu a fost condamnată în condiţiile în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor cauze de încetare a procesului, dar dimpotrivă doreşte ca făptuitorii să fie condamnaţi pentru faptele reclamate, contestaţia în anulare nu poate fi admisă. În acelaşi timp este de observat că împotriva petentei nu au fost pronunţate două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, situaţie cu care de asemenea contestaţia în anulare nu poate fi admisă.
Aşa fiind, urmează ca cererea de contestaţie în anulare să fie respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.F. împotriva deciziei penale nr. 5694 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1643/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1655/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
