ICCJ. Decizia nr. 1677/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 7 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 11 pct. 6.2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul minor P.I.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), și următoarele C. pen.
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public, D.I.I.C.T., Serviciul Teritorial Craiova, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor P.I.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.
Prin actul de sesizare s-a reținut în esență că, în ziua de 30 ianuarie 2005, în jurul orelor 22,30, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a anunța Serviciul de Urgență 112, cu existența unei bombe la P.C.
După ce consumase două sticle cu bere la un bar, unde fusese împreună cu martorii S.I. și S.M., ajungând în dreptul postului telefonic public montat pe peretele Școlii generale Șitoaia, inculpatul a apelat Serviciul de Urgență 112 precizând că la P.C. există o bombă.
Martorul S.I. a auzit și i-a atras atenția că nu este bine ceea ce a făcut.
Amenințarea a fost considerată ca fiind reală, astfel încât, I.P.J. Dolj a raportat evenimentul la Punctul de monitorizare a situației operative.
în motivarea soluției de achitare, instanța de fond a reținut aceiași stare de fapt, dar a constatat că prin activitatea sa concretă, inculpatul minor nu a fost motivat de concepții și atitudini extremiste ostile, nu a urmărit realizarea unor obiective specifice de natură politică, astfel că, prin conduita sa exterioară, nu a încălcat vreo obligație juridică de conformare prevăzută în normele încriminatoare, neproducându-se consecințe juridice vătămătoare pentru valorile sociale apărate prin această lege: ordinea publică și securitatea națională.
în aceste condiții s-a concluzionat că activitatea inculpatului minor nu a generat un raport juridic penal de conflict, nefiind posibilă tragerea la răspundere penală a inculpatului, având în vedere că infracțiunea este singurul temei al acesteia.
în termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Public, S.I.I.C.O., Serviciul Teritorial Craiova, care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele:
- greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 atâta timp cât prin activitatea sa a creat o stare de pericol în rândul parlamentarilor și funcționarilor ce-și desfășoară activitatea în acel loc, ceea ce din punct de vedere juridic realizează, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale acestei infracțiuni;
- în subsidiar, s-a susținut că în măsura în care se va aprecia că amplasarea bombei în clădirea parlamentului nu ar fi fost făcută în scop terorist, inculpatul se face vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 38 din Legea nr. 535/2004.
Oral, reprezentantul parchetului a mai dezvoltat un alt motiv, în subsidiar, privind încadrarea juridică a faptei în dispozițiile art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991 (republicată) și în consecință, aplicarea intimatului inculpat a unei amenzi contravenționale.
Criticile formulate urmează a fi examinate în raport de dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 17 și art. 171C. proc. pen., constatându-se că recursul este fondat, instanța de fond nefăcând o aplicare corectă a legii în ce privește încadrarea juridică a faptei, dar și cu privire la soluția de achitare a inculpatului.
Este de necontestat, pe baza probatoriului administrat că, în ziua de 30 ianuarie 2005, inculpatul minor P.I.V. a apelat S.U.I.P.J. Dolj (112) spunând operatoarei că "la P.C. este montată o bombă".
Și tot de necontestat este și împrejurarea că fapta de mai sus nu se poate cuprinde juridic în dispozițiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 atâta timp cât, alarmarea nejustificată nu s-a făcut în scop terorist, condiție absolut necesară pentru existența acestei infracțiuni.
Că alarmarea cu existența unei bombe în incinta unei instituții nu s-a făcut în scop terorist, este de la sine înțeles, având în vedere persoana inculpatului (un minor ce frecventează cursurile unui grup școlar profesional), cât și împrejurările concrete în care acesta a luat hotărârea infracțională pe care a pus-o imediat în aplicare, mai precis, în condițiile în care consumase băuturi alcoolice și în prezența prietenilor din anturaj care încercase să-i atragă atenția asupra consecințelor penale ale faptei sale.
Dar, deși pentru toate aceste considerente, fapta dedusă judecății nu poate constitui infracțiunea încriminată prin art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, instanța de fond trebuia să observe că aceasta întrunește elementele constitutive ale altei infracțiuni încriminată prin aceeași lege și făcând aplicarea art. 334 C. proc. pen., să aplice o sancțiune cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sub acest ultim aspect, soluția fiind nelegală și netemeinică.
Inculpatul, alarmând autoritățile specializate cu existența unei bombe în P.C. a comis infracțiunea prevăzută de art. 38 din Legea nr. 535/2004.
Potrivit acestui text, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani alarmarea fără motiv întemeiat a unei persoane sau organ specializat cu privire la răspândirea sau folosirea de produse, substanțe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor, a animalelor ori mediul înconjurător.
în speță, sunt realizate elementele constitutive ale acestei fapte, existând atât alarmarea, fără motiv a unui organ specializat, cu folosirea bombei (în care se cuprinde materiale explozibile), amenințarea exprimată în aceste condiții, fiind de natură să pună în pericol viața și sănătatea multor oameni cât și instituția în sine.
Ori, în aceste condiții, se impunea ca inculpatului să i se rețină în sarcină comiterea acestei infracțiuni și să i se aplice o măsură educativă sau o pedeapsă din cele la care se referă art. 100 C. pen.
Pentru aceste considerente, fapta inculpatului nu poate constitui contravenția prevăzută de art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991 (republicată).
Neprocedând la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în infracțiunea încriminată prin art. 38 din Legea nr. 535/2004 și care a fost dovedită de probele administrate în cauză, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, supusă casării.
Numai sub acest aspect, recursul declarat de parchet este fondat și potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite și hotărârea se va casa sub aspectele discutate.
Rejudecând cauza în limitele casării se va proceda la aplicarea art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 în infracțiunea prevăzută de art. 38 din aceeași lege.
în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar și a stării de minoritate în care a fost comisă fapta se apreciază că aplicarea măsurii educative prevăzută de art. 101 - art. 102 C. pen., este de natură ca în cauză să conducă la realizarea cerințelor art. 52 C. pen.
Cum intimatul inculpat minor a lipsit la judecarea recursului, măsura educativă a mustrării se va executa potrivit art. 487 C. proc. pen., de instanța de executare.
în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de instanța de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1680/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1793/2006. Penal → |
|---|
