ICCJ. Decizia nr. 1808/2006. Penal
| Comentarii |
|
Judecătoria Caransebeș prin sentința penală nr. 585 din 7 septembrie 2005 a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M.S. soțul numitei M.G., care a avut calitatea de inculpată în dosarul nr. 1981/P/2003 al Judecătoriei Caransebeș, pentru revizuirea sentinței penale nr. 606 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr. 1981/P/2003.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 606 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr. 1981/P/2003, în baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), s-a dispus condamnarea inculpaților P.G., P.V., M.G. și G.F. la pedeapsa de câte 3 luni închisoare, pentru fiecare.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., au fost achitate inculpatele M.G. și G.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen.
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și s-a constatat grațiate pedepsele aplicate.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 606/2003 a fost admis de Tribunalul Caraș-Severin, prin decizia penală nr. 145 din 17 mai 2004, a desființat în parte sentința atacată și în baza art. 291 C. pen., a condamnat pe inculpatele M.G. și G.F. la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiționată și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin decizia penală nr. 1029/ R din 3 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4559/P/2004, Curtea de Apel Timișoara a admis recursurile inculpatelor M.G. și G.F. împotriva deciziei penale nr. 145 din 17 mai 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, a casat această hotărâre și a menținut sentința penală nr. 606/2003 a Judecătoriei Caransebeș.
în data de 24 mai 2005, revizuientul a precizat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș că își întemeiază cererea de revizuire pe faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, respectiv declarația martorului M.J., care a declarat că inculpații P.G. și P.V. au fost înșelați de partea vătămată S.V., adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în care se arată că anularea contractului de vânzare-cumpărare nu este de competența instanței penale, ci a celei civile, adresa formulată de inculpata M.G. către Poliția Călărași, prin care se sesiza faptul că au fost comise abuzuri în momentul luării primei declarații, tergiversarea soluționării plângerii formulate de inculpații P.G. și P.V. împotriva numitului S.V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) și că în mod nelegal această plângere nu s-a conexat la dosar, precum și faptul că inculpatul P.G. este bolnav psihic.
în fața instanței, revizuientul a arătat că își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. pen.
Analizând motivele de fapt și de drept invocate de revizuient, precum și actele și lucrările de la dosar, instanța de fond a constatat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., având în vedere că toate aspectele invocate de revizuient au fost cunoscute de instanța de judecată și nici nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță din care să rezulte că procurorul a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire o cere.
împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul M.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat " revizuirea parțială" a acesteia.
Prin decizia penală nr. 260 din 25 octombrie 2005, Tribunalul Caraș-Severin a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, conformă probelor administrate în cauză și dispozițiilor legale în materie, nefiind îndeplinite cerințele cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.
Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termenul legal, revizuientul M.S. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit apelul a fost respins.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 43/ R din 12 ianuarie 2006, a respins recursul declarat de revizuient, ca nefondat, cu următoarea motivare:
"Deși revizuientul și-a motivat în drept cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a) și d) C. proc. pen., în mod corect instanța de fond și de apel au reținut că, cele două condiții prevăzute de aceste texte de lege, nu sunt îndeplinite.
Așadar, nu ne aflăm în situația reglementată de art. 394 lit. a) C. proc. pen., neexistând împrejurări necunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv împrejurări care să ducă la modificări esențiale și nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 394 lit. d) C. proc. pen., revizuientul nedepunând la dosar o hotărâre de condamnare definitivă a persoanelor care ar ocupa funcțiile acolo enumerate, pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Situațiile invocate de revizuient nu îndeplinesc condițiile cerute de lege, astfel că în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat".
Și împotriva deciziei penale nr. 43/ R din 12 ianuarie 2006, revizuientul M.S. a declarat recurs, solicitând admiterea, casarea hotărârilor atacate și pe fond, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
Recursul declarat de revizuient este inadmisibil și urmează a fi respins, ca atare.
Potrivit dispozițiilor înscrise în capitolul III din Titlul II al Codului de procedură penală, deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac.
Cum decizia penală nr. 43/ R din 12 ianuarie 2006, atacată, a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de recurs, recursul declarat de revizuientul M.S. este inadmisibil și în consecință, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins, ca atare .
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care s-a inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1827/2006. Penal → |
|---|
