ICCJ. Decizia nr. 1805/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1805/2006
Dosar nr. 30387/1/2005
(nr. vechi 7902/2005)
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul M.S.P.I., împotriva rezoluţiilor nr. 127/P/2005 din 2 august 2005 şi nr. 2733/II/2/2005 din 2 septembrie 2005 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
A obligat pe petiţionar la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă, la data de 27 septembrie 2005, sub nr. 8754/2005 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul M.S.P.I. a solicitat anularea Rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 127/P/2005 din 2 august 2005 şi nr. 2733/II/2/2005 din 2 septembrie 2005 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef N.I. din cadrul I.J.P. Buzău, cu privire la comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289 şi art. 291 C. pen.
S-a motivat de către petiţionar că, N.I., în calitatea sa de organ de cercetare al poliţiei, în dosarul penal nr. 167/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, prin abuz în serviciu a refuzat să constate infracţiunile prevăzute de art. 109 din Legea nr. 18/1991, republicată săvârşite de secretarul şi primarul oraşului Nehoiu, comiţând la rândul său infracţiunile imputate.
Curtea de Apel Ploieşti, analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut următoarele:
Petiţionarul M.S.P.I. a formulat plângere penală împotriva procurorilor V.G. şi M.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, jud. Buzău, sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu şi favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen., constând în aceea că şi-au exercitat abuziv îndatoririle de serviciu, cu ocazia soluţionării dosarului nr. 167/P/2004 şi a lucrării nr. 129/II/2/2004, prin care s-a respins plângerea, conform dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Aceste aspecte au făcut obiectul dosarului nr. 127/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în care, prin Rezoluţia din 17 februarie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii V.G. şi M.S., în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
După ce i s-a comunicat această soluţie, petiţionarul a formulat plângere penală, împotriva comisarului şef N.I., susţinând că acesta a întocmit cu rea credinţă referatul nr. P/5062/2004 în dosarul penal nr. 167/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, scopul urmărit fiind muşamalizarea infracţiunilor săvârşite de primarul şi secretarul Primăriei Nehoiu, C.A. şi respectiv Ş.V., vinovaţi de încălcarea dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Petiţionarul a apreciat că referatul sus-menţionat a stat la baza rezoluţiilor nr. 167/P/2004 şi nr. 129/II/2/2004 dispuse de procurorii V.G. şi M.S. şi prin care, primarul şi secretarul Primăriei Nehoiu, au fost exoneraţi de răspunderea penală deşi aceştia au împiedicat şi au întârziat nejustificat reconstituirea dreptului de proprietate şi eliberarea titlului de proprietate pe numele B.M.
Instanţa a reţinut, însă, că din actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că nu s-a săvârşit nici o infracţiune de către comisarul şef N.I. care a efectuat cercetările şi nici de către procurorul care a confirmat soluţia dată în dosarul nr. 167/P/2004; în acest sens, fiind şi sentinţa penală nr. 158/2005 a Judecătoriei Pătârlagele care a respins plângerea formulată de petiţionar, menţinând rezoluţia nr. 167/P/2004, soluţie ce a fost confirmată de Tribunalul Buzău prin Decizia nr. 366 din 17 iunie 2005 prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de petiţionarul M.S.P.I.
Prin rezoluţia nr. 127/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef N.I.
Şi împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere considerând-o nelegală şi netemeinică şi a solicitat, în esenţă, începerea urmăririi penale faţă de N.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289 şi 291 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 2733/II/2/2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a respins plângerea petiţionarului cu motivarea că, pe parcursul cercetărilor, nu s-a stabilit ca organul de urmărire penală să fi comis vreo infracţiune.
S-a motivat că, acuzele petiţionarului M.S.P.I. privind conţinutul referatului poliţistului (neextinderea cercetărilor pe toată perioada neretrocedării unor terenuri, aprecierea cu privire la legalitatea titlului de proprietate emis pe timpul procesului, omiterea menţionării înaintării la Comisia Judeţeană Buzău a unor propuneri privind terenurile, sunt aspecte ce au intrat sub cenzura instanţei în cadrul controlului judiciar şi în nici un caz, ele nu se pot înscrie în conţinutul vreunei fapte penale.
Curtea de Apel Ploieşti, analizând actele şi lucrările de la dosar, a constatat că nu se poate reţine că N.I. ar fi săvârşit vreo infracţiune cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul nr. 167/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele şi a respins plângerea formulată de petiţionar, ca neîntemeiată.
În termenul legal, petiţionarul M.S.P.I. a declarat recurs împotriva sentinţei penale şi a solicitat admiterea, casarea hotărârii atacate, precum şi desfiinţarea rezoluţiilor parchetului, cu trimiterea cazului spre rejudecare pentru stabilirea vinovăţiei comisarului, şef N.I., ţinând seama de infracţiunile săvârşite de acesta, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului, precum şi prejudiciile morale şi materiale generate de aceste infracţiuni.
În motivarea recursului său, petiţionarul a arătat, în esenţă, că plângerea adresată Curţii de Apel Ploieşti împotriva rezoluţiilor nefondate ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 68 din 7 decembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 8754/2005, fără ca instanţa să observe că, pe fond, nu s-a efectuat vreo cercetare penală care să-l privească pe comisarul şef N.I., în raport cu faptele penale săvârşite de acesta şi care au făcut obiectul sesizării penale.
A mai susţinut că nici unul dintre cele 12 înscrisuri oficiale care dovedesc vinovăţia numitului N.I. nu a fost înlăturat ca neconcludent, neprobant, fiind ignorate de instanţă.
Recursul declarat în cauză de petiţionar, este nefondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea legii.
Examinând ansamblul probator de la dosar, rezultând din dosarele Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele şi al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, nr. 167/P/2004 şi respectiv, nr. 127/P/2005, Curtea constată, că în mod corect, prin rezoluţia nr. 127/P/2005 din 2 august 2005 s-a reţinut că faptele comisarului şef N.I., care a efectuat cercetările şi a întocmit referatul nr. P/5062/2004 în dosarul nr. 167/P/2004, nu au caracter penal.
Se reţine astfel că, N.I., în calitate de comisar şef în cadrul I.P.J. Buzău a întocmit referatul nr. P/5062/2004 cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de primarul şi secretarul Primăriei Oraşului Nehoiu, jud. Buzău, motivând în fapt şi în drept, potrivit convingerii formate pe baza actelor premergătoare efectuate, iar propunerea organului de poliţie de a nu se începe urmărirea penală împotriva numiţilor C.A. şi Ş.V. pentru săvârşirea infracţiunii de împiedicare sau întârziere nejustificată de a se reconstitui dreptul de proprietate şi de a elibera titlul de proprietate, prevăzută de art. 109 din Legea nr. 18/1991, a fost confirmată de procuror prin rezoluţia nr. 167/P/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. (5) C. proc. pen., în măsura în care procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală ar fi constatat că nu sunt întrunite condiţiile arătate în alin. (4) al aceluiaşi articol, pentru a nu se începe urmărirea penală, ar fi restituit actele organului de urmărire penală, fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale.
Or, procurorul, fiind de acord cu propunerea organului de poliţie, a confirmat-o prin rezoluţie motivată, astfel cum stabileşte alin. (63) al art. 228 C. proc. pen.
Se reţine totodată, că împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 167/P/2004, petiţionarul M.S.P.I. a uzat de toate căile legale, soluţiile parchetului fiind menţinute în cadrul controlului judiciar.
Faţă de cele mai sus arătate şi în raport de probatoriile administrate în cauză, Curtea constată, că nu pot fi primite criticile formulate de recurentul petiţionar, în sensul că nu s-ar fi efectuat o cercetare penală care să-l privească pe comisarul şef N.I., pentru săvârşirea faptelor penale imputate ori că instanţa de judecată ar fi pronunţat soluţia cu ignorarea probelor de la dosar.
Analizând ansamblul probator administrat, Curtea reţine că rezoluţiile art. 127/P/2005 din 2 august 2005 şi nr. 2733/II/2/2005 din 2 septembrie 2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef N.I. şi respectiv, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei soluţii, sunt legale şi temeinice, nereieşind din lucrările şi probele dosarului elemente care să justifice reţinerea în sarcina numitului N.I. săvârşirea vreunei fapte cu caracter penal şi nu sunt motive pentru a dispune casarea sentinţei penale atacate.
Aşa fiind, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiţionarul M.S.P.I., urmează a fi respins, ca nefondat, iar în baza art. 192 din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.S.P.I. împotriva sentinţei penale nr. 68 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1795/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1810/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
