ICCJ. Decizia nr. 1835/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1835/2006
Dosar nr. 256/1/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49/ F din 11 mai 2005 a Tribunalului Vâlcea, au fost condamnaţi, la câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 11 alin. (2), art. 75 lit. c) şi art. 74 lit. a) C. pen., inculpaţii:
- E.V.;
- N.M. s-a dispus ca cei doi inculpaţi să execute pedepsele în condiţii privative de libertate.
Tot astfel, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat, la un închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 99 şi art. 109 C. pen., inculpatul minor:
- E.A., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 861 şi art. 1101 C. proc. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, minorul şi cu părţile responsabile civilmente E.I. şi E.G., să plătească despăgubiri părţii civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea, suma de 435.700.000 lei, iar părţii civile SC E. SA Oltenia, filiala Râmnicu Vâlcea, suma de 233.031.688 lei.
În fine, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanţă a reţinut:
Inculpaţii locuiesc la periferia oraşului Râmnicu Vâlcea, nu sunt încadraţi în muncă, provin din familii numeroase şi cu posibilităţi materiale reduse.
Pentru a suplini veniturile, aceştia s-au hotărât să sustragă diferite piese, componente electrice şi alte materiale de la Staţia de pompare a apei Râureni care se află în conservare, fără să aibă asigurată paza.
Astfel, începând cu luna mai 2003 şi până în septembrie acelaşi an, cei trei inculpaţi, în mai multe rânduri, au pătruns prin efracţie în incinta staţiei de pompare de unde au sustras componente electrice, constând în cabluri, rotoare şi statoare electromotoare, materiale feroase, ulei de la transformatoarele electrice, bunuri pe care le-au comercializat la persoane fizice sau la centre de colectare.
Bunurile sustrase aparţineau părţilor civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea şi SC E. SA Râmnicu Vâlcea, aducân-du-se, primei părţi, un prejudiciu de 436.700.000 lei, iar, iar secundei de 223.031.688 lei.
În drept, faptele inculpaţilor au fost încadrate în infracţiunea de furt prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a) şi i) şi art. 3 lit. c) C. pen. S-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată precum şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privind infracţiunea continuată precum şi a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., dar şi a dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen., pentru cei doi inculpaţi majori care au săvârşit fapta împreună cu un minor.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că în favoarea inculpaţilor pot fi reţinute circumstanţe atenuante, în raport de buna conduită avută anterior săvârşirii infracţiunilor cât şi pe parcursul procesului penal. În cazul inculpaţilor majori, s-a dispus ca executarea pedepselor să se facă în condiţii de penitenciar, iar pentru inculpatul minor s-a apreciat că finalitatea pedepsei poate fi atinsă prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva sentinţei au formulat apel inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că încadrarea juridică nu este corectă, deoarece nu sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., în sensul că bunurile sustrase nu reprezentau componente ale reţelelor electrice, aşa cum prevede textul, ci materiale comune din care se „îndestulau cetăţenii din zonă".
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 29/ A/MF din 13 decembrie 2005, au fost admise apelurile formulate de inculpaţii E.V., N.M. şi E.A. împotriva sentinţei penale nr. 49/ F din 11 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
A desfiinţat, în parte, sentinţa în sensul că a redus de la 436.700.000 lei, la 155.475.000 lei, despăgubirile acordate părţii civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea, şi de la 223.031.688 lei, la 206.698.000 lei, despăgubirile civile acordate părţii civile SC E. SA Râmnicu Vâlcea.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
S-a constatat că apelurile sunt fondate şi că trebuie admise, ca atare, deoarece prejudiciile stabilite de prima instanţă nu sunt corecte.
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, constând în aceea că, în perioada mai – septembrie 2003, cei trei inculpaţi au sustras, în mod repetat, de la Staţia de pompare a apei Râureni, ce aparţine părţii civile SC A. SA Râmnicu Vâlcea componente electrice precum şi alte materiale proprietatea acesteia, cât şi a părţii civile SC E. SA Râmnicu Vâlcea.
Dar prejudiciile cauzate acestor părţi civile nu au fost corect cuantificate, astfel că instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea bunurilor sustrase.
Sub acest aspect, expertul R.G., în raportul de expertiză tehnică întocmit, evaluează bunurile sustrase de la partea civilă SC A. SA Râmnicu Vâlcea la 155.475.000 lei, iar de la SC E. SA Râmnicu Vâlcea la 206.698.000 lei. Expertul a avut în vedere la stabilirea valorii bunurilor gradul de uzură tehnică şi morală a acestora, prejudiciile urmând a reprezenta doar starea în care se aflau în momentul sustragerii.
Susţinerea apelanţilor, privitoare la imposibilitatea reţinerii variantei agravate a infracţiunii de furt – art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., motivat de faptul că bunurile sustrase nu constituiau componente ale reţelelor electrice, este infirmată de actele întocmite în cauză, respectiv de actul intitulat „listă materiale electrice ce au fost sustrase de la Staţia de pompare Râureni, în care sunt specificate componente ale reţelelor electrice, în sensul dispoziţiilor art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., respectiv cabluri electrice, elemente de siguranţă, conductor conexiuni, întrerupător, contactor, releu termic etc. Rezultă că încadrarea juridică a fost corect făcută de prima instanţă, inclusiv în varianta agravată prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, se constată că aceasta a fost corect făcută de prima instanţă, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi de persoana inculpaţilor.
Prima instanţă a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de textele de lege încriminatoare, dând astfel eficienţă dispoziţiilor privitoare la circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor.
A schimba în modalitatea de executare prin suspendarea sub supraveghere, ar însemna ca pedepsele să nu-şi mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Prin urmare, se vor admite apelurile în sensul precizat, în temeiul dispoziţiilor legii, prin desfiinţarea, în parte a sentinţei şi obligării inculpaţilor la plata prejudiciilor stabilite prin raportul de expertiză întocmit, respectiv 155.475.000 lei, pentru partea civilă SC A. SA Râmnicu Vâlcea şi 206.698.000 lei, pentru partea civilă SC E. SA Râmnicu Vâlcea.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri partea civilă SC A. şi inculpaţii E.V. şi N.M.
Prin recursul declarat, partea civilă menţionată a criticat Decizia pentru că, pe baza expertizei tehnice efectuate, fără citarea sa legală, s-a modificat cuantumul despăgubirilor ce i s-au acordat, în sensul reducerii lor.
Inculpaţii, prin recursurile lor au susţinut că fapta inculpaţilor a fost greşit încadrată şi în prevederile art. 209 alin. (3) C. pen. şi că în orice caz, chiar dacă încadrarea juridică ar fi corectă, modalitatea de executare a pedepsei, prin privare de libertate, ar fi inadecvată.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar susţinerilor părţii civile SC A. SA, expertul tehnic, ing. R.G. a depus la dosar, scrisoarea înregistrată la registratura părţii civile prin care încerca să participe la cercetarea la faţa locului pentru întocmirea raportului de expertiză, în ziua de 21 martie 2005, ora 10.
Invitaţia menţionată infirmă susţinerea părţii civile că n-ar fi fost anunţată de efectuarea expertizei şi că, deci, n-ar fi putut să-şi facă apărările cu privire la prejudiciu, încât, expertiza efectuată în dosar, îi este deplin opozabilă.
În atare situaţie, recursul declarat de partea civilă apare ca nefondat şi va trebui respins, ca atare.
Tot nefondate sunt şi recursurile inculpaţilor. Agravanta prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen. a fost, în mod corect, reţinută în încadrarea juridică a faptei, bunurile sustrase, fiind componente ale unor reţele electrice.
Pe de altă parte, individualizarea făcută în speţă, este corectă, neimpunându-se schimbarea modalităţii de executare pentru a nu se afecta realizarea scopului pedepsei.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească toate recursurile declarate în speţă, ca nefondate, şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementările referitoare la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariilor de avocaţi pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC A. SA şi inculpaţii E.V. şi N.M. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1810/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 1840/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
