ICCJ. Decizia nr. 1741/2006. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1741/2006
Dosar nr. 337/2/2006
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1484 din 21 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 6327/2005 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de contopire formulată de condamnata R.N. şi în consecinţă a dispus descontopirea pedepsei de 5 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1062 din 5 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în pedepsele componente, respectiv 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi un an şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 din aceeaşi lege şi în temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus arătate cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1447 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, iar pedeapsa rezultantă de 7 ani a sporit-o cu un an, urmând ca în final condamnata să execute 8 ani închisoare.
De asemenea, s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 35 alin. (3) din acelaşi cod, i-au fost interzise condamnatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 26 septembrie 2002 la 13 aprilie 2004 şi de la 25 ianuarie 2005 la 21 noiembrie 2005.
Totodată s-a dispus anularea mandatelor de executare anterioare şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 8 ani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 1062 din 5 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 684 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, petenta a fost condamnată, la pedeapsa rezultantă de 5 ani ca urmare a contopirii pedepsei de 5 ani, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., şi pedepsei de un an şi 6 luni, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen., din această pedeapsă rezultantă deducându-se perioada executată de la 25 ianuarie 2005 la zi.
2. Prin sentinţa penală nr. 1447 din 16 noiembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 5029 din 2 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petenta a fost condamnată, la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 iar în baza art. 64 lit. a) şi b) C. pen., i-au fost interzise drepturile corespunzătoare pentru 2 ani.
Constatând că infracţiunile săvârşite de condamnată sunt concurente, prima instanţă a dispus contopirea pedepselor şi deducerea perioadei executate, apreciind că se impune aplicarea sporului de un an.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnata, criticând-o pentru netemeinicie în sensul că în raport de circumstanţele sale personale şi dovezile de îndreptare pe care le-a dat în cursul executării pedepsei nu se impune aplicarea sporului de un an.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 18/ A din 16 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata R.N., obligând-o pe aceasta la 80 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnata a declarat recurs reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prima instanţă a procedat corect atunci când a admis cererea de contopire formulată de condamnată. Astfel, această instanţă a aplicat corect prevederile art. 36 raportat la art. 34 şi 35 C. pen., efectuând operaţiunea de contopire a pedepselor cu deducerea corespunzătoare a perioadelor executate.
Totodată, se constată că prima instanţă judicios a apreciat că pentru reeducarea condamnatei şi în raport de natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acesteia este necesară aplicarea unui spor de un an la pedeapsa cea mai grea, în final, condamnata R.N. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
În consecinţă, pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte să respingă, ca nefondat, recursul declarat de condamnata R.N., apreciind Decizia atacată ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta condamnată va fi obligată să plătească statului suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata R.N. împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurenta condamnată să plătească statului suma de 120 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1739/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1743/2006. Penal → |
|---|
