ICCJ. Decizia nr. 1840/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1840/2006
Dosar nr. 41045/3/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1541 din 14 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în rejudecare pe fond după desfiinţare cu trimitere în apel în ciclul procesual, a condamnat pe inculpaţii:
1. M.F., la pedepsele de:
a) 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 şi art. 80 alin. (2) C. pen. (faptă comisă la 13 februarie 2005 în dauna părţii vătămate B.I.);
b) câte 5 ani închisoare (două pedepse), în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicaţia art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 şi art. 80 alin. (2) C. pen. (fapte comise la 16 februarie 2005 în sauna părţilor vătămate L.L. şi F.M.);
c) câte 5 ani închisoare (două pedepse), în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), art. 76 şi art. 80 alin. (2) C. pen. (fapte comise la 18 februarie 2002 şi 22 februarie 2005 în dauna părţii vătămate L.B. şi respectiv A.O.M.) dispunându-se să execute ca pedeapsă rezultantă prin contopire în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa mai grea aceea de 5 ani închisoare; în baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 860 din 15 martie 2004 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti (rămasă definitivă prin neapelare) executarea acestei pedepse în cumul aritmetic cu pedeapsa rezultantă în speţă, în final inculpatul având de executat, în regim de detenţie, pedeapsa totală de 8 ani închisoare şi,
2. M.L.D. coautor la săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată sus-menţionate, la pedepsele de:
- 3 ani închisoare
- câte 3 ani şi 6 luni închisoare, 2 pedepse
- 3 ani şi 6 luni închisoare, numai partea vătămată A.O.M. dispunându-se să execute în regim de detenţie ca pedeapsă rezultantă, prin contopire în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa mai grea aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a acestora, fiind scăzute din durata pedepselor aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 22 februarie 2005 la zi, pentru ambii inculpaţi, şi perioada executată în baza condamnării anterioare de la 26 mai 2003 şi până la 25 iunie 2003, numai pentru inculpatul M.F.
Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată A.O.M. şi-a recuperat prejudiciul cauzat infracţional prin restituirea telefonului mobil sustras, fiind obligaţi în solidar cei doi inculpaţi la despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate, în sumă de:
- 8.000.000 lei către partea civilă L.L.;
- 1.000.000 lei către partea civilă F.M.;
- 2.000.000 lei către partea civilă L.B.P.
De asemenea, coinculpaţii M.F. şi M.L.D. au fost obligaţi în solidar la despăgubiri civile în sumă de 6.330.000 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Stomatologie prof. Dan Teodorescu, reprezentând contravaloarea serviciilor de îngrijire şi supraveghere medicală acordate în urma leziunilor cauzate prin infracţiune către partea vătămată B.I.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 600 lei fiecare, din care 100 lei a reprezentat onorariul pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în perioada 13 - 22 februarie 2005, cei doi inculpaţi, împreună cu făptuitorii I.A. şi N.T. care s-au sustras cercetărilor fiind disjunsă urmărirea penală, prin violenţă, în locuri publice, iar uneori pe timp de noapte, au sustras de la părţile vătămate telefoane mobile, bani în următoarele împrejurări:
a) În ziua de 13 februarie 2005, orele 17,00, în zona Pavilionului H din Parcul Herăstrău inculpaţii M.F. şi M.L.D. împreună cu făptuitorul I.A. au lovit repetat în zona feţei pe partea vătămată B.I., care se plimba împreună cu prietena sa, martora C.L., l-au controlat în buzunare şi i-au aruncat actele la pământ, după care negăsind bunuri de valoare pentru a fi sustrase, au fugit.
Partea vătămată a necesitat asistenţă medicală de specialitate în cadrul Spitalului Universitar de Stomatologie prof. Dan Teodorescu, în valoare de 6.330.000 lei.
b) În ziua de 16 mai 2005, orele 11,00, în zona debarcaderului din Parcul Herăstrău, părţile vătămate L.L. şi F.M. au fost acostate şi imobilizate de către cei doi inculpaţi şi făptuitorul I.A. care i-au controlat în buzunare şi le-au sustras telefoanele mobile pe care le-au valorificat ulterior la persoane necunoscute, în Piaţa Obor.
Prejudiciile cauzate, nerecuperate, solicitate de către cele 2 părţi civile au fost de 8.000.000 lei respectiv 1.000.000 lei.
c) În seara zilei de 18 februarie 2002, orele 20,00, în zona E.F. din Parcul Herăstrău partea vătămată L.B.P., care era însoţită de martorul P.I.C., a fost acostată de inculpatul M.F. şi făptuitorul I.A. care i-au smuls din mână telefonul mobil şi au fugit.
Bunul sustras a fost valorificat ulterior către persoane necunoscute, fiind solicitate despăgubiri civile în sumă de 2.000.000 lei.
În seara zilei de 22 februarie 2005, orele 18,30, în zona terasei de vară din Parcul Herăstrău, partea vătămată A.O.M. şi prietena sa, partea vătămată P.M., pentru care s-a disjuns urmărirea penală, a fost oprită de inculpaţi şi cei doi făptuitori care au lovit repetat în zona feţei pe A.O.M. (suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale) i-au imobilizat şi le-au sustras un telefon mobil, respectiv un telefon mobil şi suma de 60.000 lei.
Pentru partea vătămată A.O.M., bunul sustras a fost recuperat şi restituit, astfel încât nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Situaţia de fapt şi celelalte rezolvări juridice adoptate în cauză s-au întemeiat probatorii pe plângerile, declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale de recunoaştere în grup, declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut necondiţionat săvârşirea faptelor imputate inclusiv participarea celorlalţi făptuitori, declaraţiile martorilor şi celelalte mijloace de probă administrate la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească.
Starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a fost stabilită pentru inculpatul M.F., pe baza condamnării anterioare prin sentinţa penală nr. 860 din.15 martie 2004 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 208, 209 C. pen., suspendată condiţionat în baza art. 81 şi următoarele C. pen. Arestat preventiv în perioada 26 mai 2003 – 25 iunie 2003 (cazier judiciar).
La individualizarea pedepselor al căror cuantum a fost stabilit sub minimul special de 7 ani închisoare instanţa a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., respectiv conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunilor, atitudinea ulterioară rezultând din comportarea sinceră în cursul procesului şi înlesnirea descoperirii participanţilor.
Prin Decizia penală nr. 83/ A din 2 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a dispus:
a) pentru inculpatul M.F., recidivist, înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) şi prevederilor adiacente ale art. 76 lit. b) şi art. 80 alin. (2) C. pen., majorarea pedepselor la 5 ani închisoare (pct. 1) şi respectiv câte 7 ani închisoare (pct. b şi c), astfel încât în final prin recontopire şi menţinerea art. 83 alin. (1) C. pen., va executa pedeapsa totală de 10 ani închisoare.
b) pentru inculpatul M.L.D., infractor primar, aceeaşi desfiinţare parţială pe latură penală a sentinţei cu consecinţa majorării pedepselor la 4 ani închisoare (pct. 1) şi respectiv câte 7 ani închisoare (pct. b şi c) în final, prin recontopire, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Apelurile inculpaţilor criticând sentinţa în sens contrar pentru reducerea pedepselor, au fost respinse, ca nefondate, fiind obligaţi la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpaţilor apelanţi fiind computat din pedepsele aplicate timpul reţinerii/arestării preventive, inclusiv perioada executară în baza condamnării anterioare pentru inculpatul M.F., la zi.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat în termen recursuri inculpaţii în cauză cu solicitarea de a se reduce pedepsele aplicate sub limita stabilită de prima instanţă, ori a se .. tratamentul penal aplicat prin sentinţa [(corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează răspunderea penală, de dispoziţiile Părţii generale a codului dar şi de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi de împrejurările care agravează răspunderea penală.
Prima instanţă a reţinut nejustificat circumstanţe atenuante şi redus pedepsele aplicate inculpaţilor sub minimul legal special prevăzut în lege, în condiţiile în care a omis a avea în vedere în integralitate criteriile de individualizare sus-menţionate cu referire expresă la caracterul repetat al infracţiunilor şi gravitatea ridicată a acestora, în raport cu împrejurările în care au fost comise şi persoana inculpatului M.F. care este recidivist.
Această eroare de judecată a fost îndreptată în apelul declarat de procuror prin înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea de pedepse orientate la minimul legal prevăzut de lege (fiind date, astfel, eficienţa cuvenită în contextul art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi criteriilor unilateral avute în vedere de prima instanţă).
Ca atare, Decizia pronunţată în apel este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută în totalitate.
Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă nu se constată existenţa altor cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel încât, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor se vor respinge ca nefondate.
În conformitate cu prevederile art. 38517 alin. (4) şi art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 22 februarie 2005 la zi, pentru ambii inculpaţi, iar pentru inculpatul M.F. şi de la 26 mai 2003 la 25 iunie 2003.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii recurenţi la câte 220 lei fiecare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărător oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.L.D. şi M.F. împotriva deciziei penale nr. 83.A din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.F., timpul arestării preventive de la 26 mai 2003 la 25 iunie 2003 şi de la 22 februarie 2005 la 22 martie 2006, pentru ambii inculpaţi.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1835/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1850/2006. Penal → |
|---|
