ICCJ. Decizia nr. 1795/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1795/2006
Dosar nr. 30302/1/2005
(nr. vechi 7851/2005)
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 10 iunie 2005, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpaţii:
1. M.G.A., la:
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 alin. (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi (21) lit. e) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 10 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 7 februarie 2005, la zi.
2. A.G.I., la :
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 alin. (1) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus durata arestării preventive de la 7 februarie 2005, la zi.
S-a constatat că suma de 10 Euro şi 2 telefoane mobile au fost restituite părţii vătămate N.M.V.
În temeiul art. 14 alin. (1) şi (3) lit. b), raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 combinat cu art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpaţii M.G.A. şi A.G.I. au fost obligaţi în solidar, şi în solidar cu părţile responsabile civilmente R.S. şi A.T., să plătească părţii civile N.M.V. suma de 1.950.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul aceloraşi texte de lege menţionate mai sus, inculpatul M.G.A. a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente R.S., să plătească părţii civile N.M.V. suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 500.000.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că inculpaţii au fost asistaţi de avocaţi aleşi.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpatul M.G.A. a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente R.S., să plătească statului suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar părţii civile N.M.V. suma de 2.750.000 lei cu acelaşi titlu, iar pe inculpatul A.G.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente A.T., suma de 5.000.000 lei către stat, iar părţii civile N.M.V. suma de 2.750.000 lei, cu acelaşi titlu, respectiv, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpaţii M.G.A. şi A.G.I. îşi au domiciliul în comuna Cordun, jud. Neamţ şi respectiv în municipiul Roman, ambii elevi la Şcoala din municipiul Bacău.
În seara zilei de 5 februarie 2005, în jurul orelor 18 – 18,30, cei doi inculpaţi, însoţiţi de B.A., elev la aceeaşi şcoală, s-au dus în vizită la victima I.A.A., în vârstă de 12 ani, prietena lui B.A., care locuia cu mama sa, N.M.V., într-o garsonieră din municipiul Roman.
Mama victimei nu era acasă întrucât lucra în schimbul doi la F.Ţ.R.
Inculpaţii M.G.A. şi A.G.I. şi prietenul victimei B.A. au cumpărat o sticlă de bere de 2 litri N. şi cinci ţigări.
Între timp, în garsonieră a venit şi prietena victimei M.A.M.
Cei trei băieţi au cerut victimei pahare pentru a consuma bere, după care inculpatul M.G.A. s-a deplasat pe holul garsonierei unde a făcut cafea la aragaz, ocazie cu care a vărsat o parte din conţinut pe jos.
Inculpaţii M.G.A. şi A.G.I. i-au cerut prietenei victimei să plece acasă.
După ce au consumat berea, cei trei tineri au mai solicitat o sticlă. În aceste împrejurări victima I.A.A. a scos din dulap patru bancnote de 500.000 lei, din care una i-a dat-o prietenei sale M.A.M., restul banilor punându-i la loc.
M.A.M. a mers şi a cumpărat un bidon de 2 litri cu bere şi trei ţigări, după care, la sugestia celor trei băieţi a plecat acasă.
Prietenul victimei, B.A. le-a cerut inculpaţilor să-l lase singur cu victima, motiv pentru care aceştia au mers pe hol unde au consumat cafea.
După cca. 20 de minute inculpaţii au intrat în camera în care se aflau B.A. şi victima. La un moment dat inculpatul A.G.I. i-a spus victimei că vrea să o bată, să o violeze şi să o ia cu „japca" chiar dacă va face 25 de ani închisoare.
Faţă de comportamentul inculpatului A.G.I., B.A. le-a cerut celor doi inculpaţi să plece, însă aceştia nu au dat curs acestei cereri, motiv pentru care, în jurul orelor 20,00, B.A. a plecat singur, lăsându-i pe cei doi inculpaţi cu prietena sa, victima.
După plecarea lui B.A., inculpaţii, care au văzut unde victima a pus banii, i-au sustras.
Inculpaţii au mai căutat bani şi bunuri şi în alte sertare de la mobilă, sustrăgând dintr-un sertar de sub televizor două telefoane mobile, precum şi suma de 10 Euro.
Suma de 10 Euro şi cele două telefoane au rămas la inculpatul M.G.A., iar banii 1.950.000 lei, la inculpatul A.G.I.
Fiind surprinşi de victimă în momentul în care sustrăgeau bunurile, inculpatul M.G.A. a luat un prosop artizanal de pe braţul unui fotoliu pe care l-au înfăşurat în jurul gâtului victimei şi pe care l-a strâns până ce aceasta a căzut jos, peste hainele şi lucrurile răvăşite de inculpaţi.
După săvârşirea faptei inculpaţii, cu bunurile sustrase, au plecat spre gara municipiului Roman cu intenţia de a ajunge în judeţul Maramureş la o mătuşă a inculpatului M.G.A.
La terminarea programului de lucru, mama victimei, N.M.V. a venit acasă şi a găsit-o pe fiica sa decedată, în poziţia în care a căzut după ce a fost ştrangulată.
Raportul medico-legal întocmit în cauză a stabilit că moartea victimei I.A.A. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecinţa unei asfixii mecanice prin ştrangulare.
Împotriva cestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.G.A., A.G.I. şi părţile responsabile civilmente R.S. şi A.T.
Inculpatul M.G.A. a criticat, în principal, hotărârea primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a faptelor susţinând că nu a intenţionat nici să ucidă şi nici să tâlhărească pe victimă, situaţie în care încadrarea juridică a acestora era de ucidere din culpă şi furt, iar, în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră exagerat de severă.
Inculpatul A.G.I. a criticat aceeaşi hotărâre, în principal, cu privire la încadrarea juridică a faptei, susţinând că aceasta constituie infracţiunea de furt, întrucât el a venit în camera în care era victima după ce aceasta a decedat iar, în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată, solicitând înlocuirea acesteia cu măsura internării într-un centru de reeducare.
Părţile responsabile civilmente R.S. şi A.T. au criticat hotărârea primei instanţe cu privire la cuantumul daunelor morale pe care le consideră prea mari, solicitând reducerea acestora.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 387 din 6 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.G.I. şi M.G.A. şi părţile responsabile civilmente R.S. şi A.T.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, în continuare, la zi, durata arestării preventive.
Prin aceeaşi decizie, inculpatul M.G.A. a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente R.S., să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul A.G.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente A.T., la plata sumei de 200 lei cu acelaşi titlu, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că prima instanţă a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, reţinând o situaţie de fapt corectă şi a dat faptelor comise de inculpaţi o încadrare juridică legală, contrazicând susţinerile acestora constând în aceea că nu a intenţionat să ucidă pe victimă, motiv pentru care încadrarea juridică a faptei ar fi ucidere din culpă în cazul inculpatului M.G.A. precum şi faptul că însuşirea bunurilor nu s-a făcut prin folosirea de acte de violenţă sau în alte condiţii prevăzute de lege care să caracterizeze infracţiunea de tâlhărie, situaţie în care însuşirea bunurilor trebuia încadrată în infracţiunea de furt, critică susţinută de ambii inculpaţi.
În ce priveşte critica comună susţinută de ambii inculpaţi privind severitatea pedepselor aplicate şi modalitatea de executare s-a arătat că nu poate fi primită faţă de gravitatea faptelor şi modalitatea în care au fost comise.
Referitor la criticile formulate de părţile responsabile civilmente R.S. şi A.T., prin care au solicitat reducerea daunelor morale la care au fost obligate, în solidar cu inculpaţii, către partea civilă N.M.V., s-a arătat că nu se impune a fi reduse, având în vedere suferinţa psihică cauzată prin pierderea victimei, care era unicul său copil.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpaţii M.G.A. şi A.G.I.
Inculpatul A.G.I. nu şi-a motivat recursul declarat, iar la data de 21 februarie 2006, prezent în instanţă a făcut cunoscut că îşi retrage recursul declarat, cerere de care s-a luat act prin încheierea de la acea dată.
Nici inculpatul M.G.A. nu şi-a motivat recursul declarat însă în instanţă, la data judecării acestuia, prin apărător, a arătat că înţelege să critice Decizia instanţei de apel cu privire la încadrarea juridică a faptei, pe care o consideră ca fiind, de omor simplu şi a pedepsei aplicată care este deosebit de severă, impunându-se ca, prin reaprecierea situaţiei de fapt şi a datelor ce caracterizează persoana sa, să fie redusă.
Recursul declarat de inculpatul M.G.A. este nefondat.
Fapta inculpatului M.G.A. de a ucide pe victimă, prin ştrangularea cu un prosop artizanal, în vederea ascunderii săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi prin urmare nu se impune a fi schimbată.
În ce priveşte cea de a doua critică, severitatea pedepsei, se constată că aceasta, de asemenea, este nefondată, având în vedere gravitatea şi modalitatea în care au fost comise faptele, dar şi consecinţele produse, în principal uciderea unei persoane de numai 12 ani.
La dozarea pedepsei aplicată, instanţele au avut în vedere toate criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar executarea acesteia în limitele stabilite de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în condiţiile arătate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.G.A. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.A. împotriva deciziei penale nr. 387 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 februarie 2005, la 21 martie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1743/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1805/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
