ICCJ. Decizia nr. 1739/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1739/2006
Dosar nr. 318/2/2006
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1566 din 9 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 121 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3754 din 16 septembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de petentul M.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, condamnatul M.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale mai sus amintită prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.
Revizuientul a susţinut că pedeapsa aplicată este prea aspră şi nu s-a avut în vedere că partea vătămată l-a provocat.
Instanţa de fond a motivat că cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece motivele invocate de petent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Faptul invocat de revizuient, potrivit cu care în noaptea de 17 mai 2002 între inculpat şi partea vătămată a avut loc un conflict mai înainte de agresiune, nu reprezintă o împrejurare nouă deoarece acest aspect a fost reţinut la judecarea cauzei în fond, a mai motivat tribunalul.
Apelul condamnatului revizuient a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 6/ A din 10 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti cu motivarea că la judecata în fond au fost audiaţi toţi martorii care puteau da informaţii asupra stării de fapt, inclusiv cu privire la existenţa scuzei provocării.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul revizuient care stăruie în admiterea cererii de revizuire şi reţinerea scuzei provocării.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 393 – art. 394 C. proc. pen., hotărârile definitive pot fi supuse revizuirii în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege între care şi atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În cauză, în cursul judecării procesului în fond şi în căile ordinare de atac inculpatul s-a apărat în sensul că înainte de a agresa victima a fost lovit cu palma de aceasta, apărarea fiind înlăturată de instanţe.
Aşadar, împrejurările invocate de revizuient au fost cunoscute de instanţe când au soluţionat cauza, neexistând nici unul din motivele de revizuire.
Prin urmare, Decizia atacată este legală şi temeinică.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului împotriva deciziei penale nr. 6A/2006 a Curţii de Apel Bucureşti şi-l va obliga pe recurentul revizuient la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 10 ianuarie 2006a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului suma de 120 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1732/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1741/2006. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
