ICCJ. Decizia nr. 1850/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1850/2006
Dosar nr. 24153/1/2005
(nr. vechi 7701/2005)
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 678 din 10 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe inculpatul C.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) cu aplicarea art. 31 alin. (2) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost ridicate măsurile asiguratorii asupra bunurilor inculpatului, luate în cursul urmăririi penale şi s-au anulat filele de C.E.C. din 6 septembrie 1998, 11 august 1998, 18 august 1998, 14 decembrie 1998, 21 octombrie 1999 şi 15 decembrie 1998 şi biletul la ordin din 15 decembrie 1998.
S-a reţinut de prima instanţă că, prin Decizia penală nr. 456/2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul inculpatului C.R. şi a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că s-a dispus soluţionarea prin desemnarea unui apărător din oficiu, deşi inculpatul avea apărător ales şi pentru neefectuarea raportului de expertiză financiar – contabile.
În fond după casare, rejudecând instanţa a admis efectuarea unei expertize contabile, expertiza efectuată la 16 martie 2005, s-a reţinut că inculpatul în perioada august – decembrie 1998 cu prilejul încheierii şi executării unor convenţii stabilite cu şase societăţi comerciale le-a înşelat cu suma de 9 miliarde lei.
Astfel, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 202/2003, a condamnat pe inculpat la 13 ani închisoare.
Prin Decizia penală nr. 389/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelul inculpatului iar, prin Decizia penală nr. 456 din 30 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul inculpatului, a casat sentinţa şi Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare. Împotriva sentinţei instanţei de fond Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a formulat apel criticând-o pentru o eroare gravă de fapt în aprecierea materialului probator administrat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, analizând actele dosarului, a dispus în sensul admiterii apelului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 678 din 10 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Cum art. 3851 C. proc. pen., stabileşte expres şi limitativ cazurile în care hotărârile pot fi atacate cu recurs, în speţă în cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanţa de fond, Curtea, văzând prevederile art. 385 pct. 1 lit. a), va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.R.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 878/ A din 14 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1840/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1855/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
