ICCJ. Decizia nr. 1846/2006. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1519 din 30 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 26128/3/2005 al Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul S.L. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
De asemenea, în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
Contopind cele două pedepse, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a stabilit că inculpatul va executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 24 mai 2005 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Totodată, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a constatat că probele de heroină au fost consumate în procesul de laborator iar în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probatoriului administrat în cauză că, în ziua de 24 mai 2005, inculpatul a fost surprins în flagrant, în momentul în care îi înmâna martorului denunțător M.Șt.C. trei doze de heroină pentru care, anterior, primise suma de 1.250.000 lei ROL (în bancnote marcate în prealabil) de organele de poliție. Cu aceeași ocazie, în cursul realizării flagrantului, inculpatul a înghițit doza de drog pe care o păstrase pentru sine și pe care, ulterior, a eliminat-o la Spitalul de urgență.
Asupra inculpatului s-a găsit o seringă hipodermică folosită iar aceasta a confirmat că este consumator de droguri.
La stabilirea acestei situații de fapt, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor M.Șt.C., T.D.G., M.A., G.M., N.I.F., cât și procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de înscriere a bancnotelor și rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 212311 din 24 mai 2005 și nr. 212311/2/2005, precum și declarațiile inculpatului care, în mod constant a recunoscut ambele fapte, dar a susținut că prin cumpărarea și vânzarea celor trei doze nu a intenționat decât să facă un serviciu martorului denunțător.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului pe care îl consideră prea mare.
Prin decizia nr. 58/ A din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.L.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu circumstanțele sale personale, respectiv faptul că are doi copii minori în întreținere, dintre care unul cu handicap, a avut o poziție sinceră pe întreg parcursul procesului penal, a colaborat cu organele de anchetă, formulând un denunț împotriva altor persoane care fac trafic de droguri, denunț care nu a fost instrumentat până în prezent; pe de altă parte, dozele au fost cumpărate în vederea consumului cu prietenii iar nu pentru obținerea unor foloase din revânzare.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este întemeiat.
Astfel, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor, de sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul, atât în ceea ce privește faptele care fac obiectul prezentei cauze cât și în vederea tragerii la răspundere penală a unor traficanți de droguri, sens în care a formulat denunțul înregistrat sub nr. 2215/D/P/2005 din 7 iunie 2005, aflat în curs de cercetare, precum și față de celelalte date ce caracterizează persoana sa, respectiv faptul că are doi copii minori în întreținere, dintre care unul (S.A.M.) are un handicap grav, inculpatul fiind angajat de D.P.S. sector 2 București ca asistent personal, Curtea apreciază că în cauză pot fi reținute circumstanțe atenuante ce se circumscriu prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, conform dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat sub aspectul individualizării pedepsei, modificând hotărârile pronunțate în sensul dispozitivului prezentei decizii.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
← ICCJ. Decizia nr. 1845/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1851/2006. Penal → |
---|