ICCJ. Decizia nr. 1841/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1103 din 12 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul L.V., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă detenția preventivă de la 28 decembrie 2004 la zi.
S-a constatat acoperit prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate G.B.A.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt, s-a reținut că, la data de 27 decembrie 2004, în jurul orei 17,00, în timp ce se deplasa pe B-dul Ghe. Șincai, inculpatul, împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, a deposedat prin violență pe partea vătămată G.B.A. de un telefon mobil marca Microsoft SPU 500.
Pe parcursul cercetărilor bunul a fost recuperat și restituit părții vătămate.
S-a reținut că, în drept, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., impunându-se schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu întrucât fapta nu a fost comisă în timpul nopții și ca atare nu poate reține agravanta de la lit. b) a art. 211 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptului, precum și persoana inculpatului.
Prin decizia penală nr. 857/ A din 7 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reținându-se că este neîntemeiată susținerea acestuia că pedeapsa este prea aspră și că se impune reducerea acesteia.
Inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei susținând că aceasta este prea aspră.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului se situează la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunor împrejurări cărora să li se poată atribui valența unor circumstanțe atenuante, mai ales în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat anterior și nu are ocupație.
Constatând că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce în continuare, la zi, arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1838/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1844/2006. Penal → |
|---|
