ICCJ. Decizia nr. 1719/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 199 din 16 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele:

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.:

A achitat pe inculpatul O.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000 (faptele din 15 septembrie 2003) întrucât acestea nu există.

în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru inculpatul O.S. din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000 (fapta din 2 octombrie 2003), iar pentru inculpatul O.I. din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

A respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, întrucât faptele nu există.

în temeiul art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.Ș. de sub puterea M.A.P. nr. 214 din 3 decembrie 2003 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ș.H. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000, întrucât faptele nu au fost săvârșite de acesta.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul Ș.H. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât fapta nu există.

în temeiul art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ș.H. de sub puterea M.A.P. nr. 226 din 13 decembrie 2003 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul K.H. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât faptele nu există.

A dispus anularea M.A.P. nr. 221 din 18 decembrie 2003 emis de Tribunalul București, secția I penală, pe numele inculpatului K.H., măsură ce va fi comunicată B.I.I.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul O.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă).

în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul O.S. zis F. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

în temeiul art. 26 raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la trafic internațional de droguri, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul O.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

în temeiul art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, a aplicat inculpatului O.S. pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, în final, inculpatul O.S. a executat pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea inculpatului.

în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la 3 octombrie 2003 la zi.

în temeiul art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului O.S. după executarea pedepsei.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul O.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. nr. 39/2003, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă).

în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

în temeiul art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, a aplicat inculpatului O.I. pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în temeiul art. 35 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea inculpatului.

în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la 3 octombrie 2003 la zi.

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.J. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă).

în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.J. la pedeapsa de 14 ani închisoare.

în temeiul art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic internațional de droguri, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.J. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

în temeiul art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 14 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an, în final, inculpatul B.J. execută pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.

A făcut aplicarea art. 7 în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea inculpatului.

în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive de la 3 octombrie 2003 la zi.

în temeiul art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.

în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea cantității de 39.252 gr. heroină și 1.144 gr. ambalaje depuse la I.G.P.R. - Direcția cazier Judiciar și Evidență Operativă.

în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., dispune restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării, după cum urmează:

- 200 DOLARI S.U.A., 73 Euro și 50 eurocenți către inculpatul O.S., sume depuse la B.N.R. la data de 9 octombrie 2003;

- 11 lei moldovenești către inculpatul O.I., suma depusă la B.N.R. la data de 9 octombrie 2003;

- 335 Euro și 5 eurocenți, 20 coroane slovace, 10.000 forinți și 1 penny către inculpatul B.J., sume depuse la B.N.R. la data de 9 octombrie 2003;

- 1.700 Euro către inculpatul D.S., sumă atașată la urma dosarului 198/P/2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - S.C.C.O.A.;

- telefoane mobile, cartele SIM și celelalte bunuri aparținând inculpaților O.S., O.I., B.J. și D.Ș., depuse la I.G.P.R. - Direcția Cazier și Evidență Operativă conform dovezii;

- autocarul marca Mercedes și a autoutilitarei marca VW Transporter aparținând SC O. SRL, depuse conform dovezii la I.G.P.R. - Direcția Cazier și Evidență Operativă.

- autocarul marca Setra aparținând M.T.K., ridicat și depus conform dovezii eliberată de I.G.P.R. - Direcția Cazier și Evidență Operativă.

în temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații O.S., O.I. și B.J. la câte 10.000.000 lei avansate de acesta.

Onorariul avocat din oficiu în sumă de 400.000 lei, s-a decontat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza judicioasei și amplei analize și interpretări a probelor admise, următoarea situație de fapt:

La sfârșitul lunii septembrie 2003 inculpatul O.S., asociat unic al unei firme de transport cu sediul în Craiova - SC O. SRL, a primit de la un cetățean turc căruia i se spunea M.G., C. sau I., rămas neidentificat, o geantă de voiaj conținând 79 pachete a câte 1 kg fiecare conținând heroină pură, spre păstrare.

în zilele următoare a fost sunat de aceeași persoană care i-a cerut să transporte geanta până în apropierea localității Oradea, unde urma să se întâlnească cu șoferul unui autocar cu număr de Ungaria căruia trebuia să i-o înmâneze. în acest scop inculpatul O.S. l-a sunat pe inculpatul O.I. căruia i-a cerut să vină de la Focșani la Craiova întrucât are de lucru pentru el. De menționat că inculpatul O.I. mai făcuse anterior diferite servicii pentru O.S. ori firma acestuia, făcându-i curățenie în autocar, piața ori căratul diferitelor obiecte.

Astfel, în ziua de 02 octombrie 2003, în jurul orei 15,30, inculpații O.S. și O.I. au plecat de la locuința primului, inculpatul O.I. a transportat geanta până la microbuz, după care au pornit în direcția stabilită. De menționat că în afara genții de voiaj, inculpații au mai luat cu ei două sacoșe de plastic goale.

La ora 16,08 inculpatul O.S. a primit următorul mesaj scris pe telefonul mobil: "dacă ai timp "musafirii" care sunt cu tine, ușurează-i, apoi sună-mă". Ca urmare, inculpatul O.S. a oprit autovehicolul marca VW Transporter cu care se deplasa și a împărțit cantitatea de aproximativ 40 kg heroină pe care o transporta în cele două sacoșe de plastic pe care le luase preventiv de acasă, conform indicațiilor primite. Cu această ocazie inculpatul O.I. a luat la cunoștință de conținutul bagajului, iar apoi a putut auzi convorbirile purtate de inculpatul O.S. în limba turcă cu diferite persoane, printre care și inculpatul D.Ș. (O.I. cunoscând această limbă).

Din conținutul acestor convorbiri și a celor ce le-au precedat, a rezultat că în aceeași noapte inculpații O.S. și O.I. urmau să se întâlnească în Suceava cu inculpatul D.Ș. după predarea cantității de droguri. De fapt, înțelegerea inițială a fost ca inculpații să se întâlnească în București înainte de plecarea spre Oradea, însă acest fapt nu a mai fost posibil. De menționat, că inculpatul D.S. și inculpatul K.H. a intrat în țară prin vama Giurgiu în dimineața zilei de 02 octombrie 2003, ora 1,00.

în noaptea de 2 octombrie 2003 inculpații O.S. și O.I. au ajuns în județul Bihor, deplasându-se pe șoseaua Arad-Oradea în sensul dinspre localitatea Oradea. La ora 1,02 inculpatul O.S. este sunat de pe un număr de telefon din Turcia, iar interlocutorul de la capătul firului îl anunță că, "musafirul" a sosit și îi dă indicații despre modul în care să se petreacă joncțiunea.

La scurt timp, microbuzul condus de inculpatul O.S. s-a intersectat cu autocarul cu numărul de Ungaria condus de inculpatul B.J. pe raza localității Gepiu, cei doi și-au semnalizat cu farurile, după care microbuzul a întors, a rulat în fața autocarului după care a oprit într-o parcare aflată pe partea stângă a drumului în direcția de mers spre Oradea, autocarul și-a continuat deplasarea, a întors la o intersecție de drumuri și a parcat în spatele microbuzului.

Din microbuz au coborât inculpații O.S. și O.I. care i-au predat inculpatului B.J. geanta de voiaj și cele două sacoșe de plastic conținând 79 de pachete cu heroină, după care au urcat în microbuz și au plecat în trombă spre Oradea. După câteva minute au fost ajunși din urmă și opriți de lucrătorii de poliție, însă până la apariția acestora inculpatul O.S. i-a cerut lui O.I. să ia întreaga faptă asupra lui.

De asemenea, un alt echipaj de poliție coordonat de procurori a procedat la imobilizarea inculpatului B.J. și percheziționarea autocarului, ocazie cu care au fost descoperite două sacoșe de plastic așezate pe scările de la ușa din spate a autocarului și a geantă de voiaj în cala de bagaje, conținând 79 de pachete a câte 1 kg de heroină pură fiecare.

în prezența martorilor asistenți F.Z. și B.E. au fost audiați cei trei inculpați, inculpatul B.J. recunoscând că deținea în autocar substanțe interzise, respectiv droguri pe care trebuia să le transporte în Ungaria în schimbul sumei de 1000 Euro. Deși inculpatul a negat aceste afirmații susținând că traducerea nu a fost efectuată de un traducător autorizat, iar martorul B.E. a arătat că nu l-a auzit pe inculpat făcând o asemenea afirmație, mai precis că deține droguri, susținerile acestora nu pot fi primite în condițiile în care au semnat fără ezitare procesul-verbal întocmit cu acea ocazie. Mai mult, martorul B.E. susține că inculpații O.I. și O.S. au recunoscut cu acea ocazie că bagajele conțineau droguri, deși în cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de anchetă (procurori,polițiști) se menționează că inculpații nu cunoșteau nimic despre natura și proveniența celor 79 pachete găsite, ceea ce denotă faptul că martorul face o confuzie cu privire la cine a recunoscut și cine nu din cei trei inculpați, de conținutul real al bagajelor.

Atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței inculpatului O.S. a recunoscut fapta, menționând că inculpatul O.I. a aflat pe parcursul deplasării spre Oradea de conținutul bagajelor. Deși a negat în instanță acest aspect, inculpatul O.I. a recunoscut în cursul urmării penale că știa ce conțin geanta și cele două sacoșe de plastic, cu atât mai mult cu cât a asistat la introducerea unor pachete din geanta de voiaj în cele două sacoșe și a auzit conținutul convorbirilor purtate de inculpatul O.I. în timpul deplasării. în aceste condiții, declarația din fața instanței urmează a fi înlăturată ca nesinceră și contrazisă de celelalte probatorii admise pe acest aspect. Chiar dacă s-ar fi reținut apărarea acestuia cu privire la faptul că nu a coborât din microbuz, aspect confirmat de coinculpații B.J. și O.S., aceasta nu schimbă cu nimic caracterul infracțional al faptei inculpatului, care l-a ajutat pe inculpatul O.S. să transporte drogurile cunoscând destinația acestora.

Cât privește participarea inculpatului B.J. la săvârșirea faptei, deși acesta invocă în apărarea sa eroarea de fapt în sensul că nu a cunoscut conținutul bagajelor, apărarea sa este de circumstanță și contrazisă de probatoriul admis în cauză. De altfel, la momentul prinderii în flagrant inculpatul a arătat că deține droguri în autocar iar apoi că "..bănuiesc că sunt droguri". De asemenea, a declarat că urma să primească suma de 1000 Euro pentru acest transport, aspect confirmat și în depoziția martorului B.E. din fața instanței. Mai mult, în declarația dată în instanță inculpatul a declarat că după ce a pus geanta în cala bagajelor s-a întors în autocar și a găsit o sacoșă de plastic pe care a pus-o la ușa din spate a autocarului. în primul rând, deși a afirmat că urma să primească o singură geantă nu a obiectat în momentul în care a găsit și sacoșele, dovadă că le-a dosit în spatele autocarului, iar în al doilea rând dată fiind natura ambalajului nu avea cum să observe și să vizualizeze conținutul acestuia. Suma foarte mare pe care trebuia să o primească pentru acest transport este o altă probă indirectă care dovedește că știa ce bunuri "prețioase" transportă. Nu în ultimul rând și nu lipsite de însemnătate sunt afirmațiile inculpatului O.S. care în timpul dialogului purtat în ziua de 02 octombrie 2003 ora 22,55 cu o persoană rămasă necunoscută, arată: "..nu te impacienta. Va veni. Este un om de încredere. îl cunosc de mai multă vreme pe acest om."

Toate cel de mai sus confirmă fără dubii faptul că inculpatul B.J., care primea indicații probabil de la aceeași persoană ca și inculpatul O.S., știa că urma să primească o cantitate de heroină ce urma să o transporte în Ungaria. în consecință, urmează a fi înlăturate ca nesincere declarațiile acestuia în sensul că nu cunoștea conținutul bagajului pe care urma să îl transporte în schimbul sumei de 1000 Euro.

Din cele expuse anterior, rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpaților O.S., O.I. și B.J. cu privire la fapta din noaptea de 2/3 octombrie 2003.

Cât privește celelalte fapte reținute în actul de inculpare în sarcina inculpaților, Tribunalul a constatat că acestea sunt nedovedite.

Astfel, fata din 15 septembrie 2003, constând în introducerea și ulterior scoaterea de pe teritoriul României a cantității de 40 kg heroină de către inculpații O.S., D.S., Ș.H. și K.H., în aceeași modalitate, ca și în noaptea de 2 octombrie 2003, nu este recunoscută decât de inculpatul D.S. la cea de-a patra declarație pe care o dă în cursul urmăririi penale. în această declarație, pe care ulterior o retractează, inculpatul arată că la mijlocul lunii septembrie 2003, în jurul datei de 17 septembrie 2003, a intrat în România prin vama Giurgiu cu autocarul turcesc, având ascunsă cantitatea de 40 kg heroină în cala autocarului, operațiune realizată de inculpatul K.H. S-a deplasat cu autocarul pe relația Giurgiu, București, Bacău, Suceava pentru a ajunge la Botoșani. După ce a trecut de Bacău, inculpații D.S. și K.H. i-au predat inculpatului O.S. cele 40 kg de heroină care a fost apoi scoasă de pe teritoriul României și transportată în Ungaria de inculpatul Ș.H. Pentru această operațiune, inculpatul D.S. ar fi primit de la inculpatul K.H. suma de 1.500 Euro.

Declarația inculpatului D.S. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, ba mai mult este contrazisă de probatoriul admis în cauză. Astfel, același autocar a fost ulterior verificat și s-a constatat că nu conține nici un compartiment ori locaș special amenajat pentru transportul drogurilor. Mai mult, nu există nici o convorbire telefonică care să cuprindă vreun indiciu referitor la această faptă, nu s-a găsit vreo cantitate de droguri și nu rezultă că acestea ar fi fost văzute în materialitatea lor de cineva, iar inculpatul O.S. nu a confirmat această susținere a inculpatului D.S.

în aceste condiții, recunoașterea inculpatului, care a și revenit asupra ei, necoroborată cu nici un alt mijloc de probă, nu poate conduce decât la o soluție de achitare pentru această faptă pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la toți inculpații presupuși implicați în săvârșirea ei.

Cât privește data posibilă a săvârșirii faptei, tribunalul a constatat că aceasta este 15 septembrie 2004, întrucât la acea dată s-au aflat în țară atât inculpatul D.S., cât și inculpatul Ș.H.

Referitor la cealaltă faptă reținută în sarcina inculpaților D.S. și K.H., respectiv introducerea, în noaptea de 1 octombrie 2003, pe teritoriul României a cantității de 36 kg de heroină pe care trebuiau să o predea în noaptea următoare inculpaților O.S. și O.I. în zona localității Suceava, s-a reținut că nici aceasta nu a fost probată în cursul urmăririi penale.

Deși la un moment dat inculpații D.S., O.S. și O.I. au recunoscut că urmau să se întâlnească în zona municipiului Suceava, după ce se realiza operațiunea de predare a drogurilor de la frontiera cu Ungaria, aspecte susținute și de conținutul convorbirilor telefonice purtate, în ziua de 2 octombrie 2003, între inculpații O.S. și D.S., în scopul de a transfera drogurile în mașina inculpatului O.S., această recunoaștere a celor trei inculpați nu are de fapt la bază decât declarația inculpatului D.S. care arată că drogurile (musafirii) se aflau în autocarul său.

Inculpații O.S. și O.I. au spus că urmau să plece spre Suceava spre a se întâlni cu inculpatul D.S. și a prelua de la acesta drogurile, fără a constata prin propriile simțuri dacă acestea existau într-adevăr, ci și-au formulat această convingere doar din spusele inculpatului D.S. și a persoanei din Turcia care coordona această operațiune. Mai mult, chiar dacă inculpatul D.S. recunoaște că a transportat drogurile în autocar, aspect pe care l-a împărtășit și inculpatului O.S., nu există la dosar nici o probă materială a existenței acestora. în lipsa obiectului material al infracțiunii nu se poate stabili nici compoziția acestuia, drog obișnuit ori de mare risc, și nici nu există certitudine că el a existat în realitate. în aceste împrejurări nu poate fi exclusă apărarea inculpatului D.S. care arată că transporta pachetul cu mâncare, bijuterii, pe care urma să le dea inculpatului O.S., chiar dacă pare greu de acceptat o asemenea variantă.

Mai mult, deși autocarul a fost urmărit de o echipă de polițiști și procurori, începând cu ora 4,30 a dimineții de 3 octombrie 2003, când se afla în autogara din Suceava și până, la ora 12,15 - 12,40, când a ajuns în zona municipiului Focșani și a fost oprit de organele de anchetă, nu s-a descoperit nici urmă de droguri în autocar, deși atât procesul-verbal de supraveghere întocmit de organele de anchetă, cât și martorii aflați în autocar au confirmat că nici un bagaj nu a fost lăsat pe traseul parcurs. Pe deasupra, s-a constatat că nu există nici un locaș disimulat în interiorul autocarului, care ar fi putut adăposti cantitatea de 36 kg de heroină.

în aceste împrejurări, reiese că există un dubiu foarte pronunțat cu privire la existența reală a acestei cantități de heroină. Chiar dacă din conținutul convorbirilor telefonice există indicii că heroina ar fi fost introdusă în țară și transportată pe traseul Giurgiu - Suceava, unde urma să fie preluată de inculpații O.S. și O.I., tribunalul a apreciat că aceste indicii au provenit din declarația inculpatului D.S. care a recunoscut că a transportat această cantitate de droguri. în condițiile în care inculpatul a revenit asupra acestei depoziții, negând săvârșirea faptei, iar inculpații O.I. și O.S. nu au declarat altceva decât ce au putu afla din spusele inculpatului D.S. s-a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine săvârșirea faptei, respectiv introducerea cantității de heroină pe teritoriul României și transportul acesteia până în preajma localității Suceava. Descoperirea drogurilor (obiect material al infracțiunii) este crucială pentru a proba existența infracțiunii, iar în lipsa acestora și a dubiilor care planează cu privire la faptul dacă au existat ori nu într-adevăr, soluția ce se desprinde este cea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta nefiind dovedită.

Un argument în plus care îndreptățește această soluție, este acela că nu s-a dovedit nici faptul că inculpații D.S. și K.H. ar fi reușit să scoată drogurile din autocar, anterior intervenției lucrătorilor de poliție și să le lase pe traseu parcurs, cu atât mi mult cu cât au fost supravegheați și monitorizați în permanență de organele de anchetă.

Cât privește participarea inculpatului Ș.H. la transportul internațional de droguri, mai exact implicarea sa sub forma organizării acestuia, nu rezultă din nici o probă vreo contribuție a inculpatului la comiterea de către ceilalți inculpați a unor astfel de fapte. Singurul punct de legătură pe care se sprijină rechizitoriul cu privire la persoana inculpatului, este faptul că acesta l-a "angajat" pe inculpatul B.J. să-i transporte drogurile, în virtutea calității de asociat al firmei de transport care apela la serviciile inculpatului B.J. Acest aspect este negat însă de cei doi inculpați, mai mult inculpatul O.S. a arătat fără echivoc că inculpatul Ș.H. nu este una și aceeași persoană cu cea cunoscută sub numele de M.G., U. sau C.l., care i-a lăsat drogurile spre păstrare și i-a cerut să le transporte la Oradea.

Cum alte probe care să-l incrimineze pe inculpatul Ș.H. nu există, mai mult există contradicții în descrierile inculpaților O.S. și B.J. cu privire la semnalmentele persoanei care i-a contactat și a autoturismului acestuia, soluția care se impune este achitarea inculpatului întrucât faptele au fost săvârșite de o altă persoană rămasă neidentificată, iar cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu există.

Ca atare, constatând că o singură faptă a fost probată, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere ori constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât cei trei inculpați, B.J.,O.S. și O.I., nu au săvârșit în mod repetat astfel de fapte și nu întrunesc cerințele unui grup infracțional organizat. Este vorba de o faptă singulară (celelalte nefiind dovedite), astfel încât inculpații nu se circumscriu noțiunii menționate.

De asemenea, tribunalul a observat că nu subzistă nici infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, întrucât organizarea, finanțarea și coordonarea transportului de droguri a fost efectuată de alte persoane.

Cât privește încadrările juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpaților O.I., O.S. și B.J., tribunalul a avut în vedere că aceștia au acționat cunoscând unii de existența celorlalți, mai mult erau coordonați de alte persoane rămase neidentificate, astfel că în mod corect s-a reținut în actul de sesizare agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000 în mod corect au fost reținute atât formele agravate, fiind vorba de droguri de mare risc, cât și forma de bază a acestora fără de care forma calificată nu poate exista.

Nu poate fi primită nici o cerere de schimbare a încadrării juridice din cele două infracțiuni menționate în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că această ultimă infracțiune ar absorbi-o și pe cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. După cum se poate observa cele două infracțiuni au un obiect juridic distinct, o latură obiectivă al cărei element material se realizează prin acțiuni diferite și a căror urmare imediată diferă, de asemenea, chiar dacă în concret este greu de presupus că introducerea ori scoaterea din țară a drogurilor se poate realiza și fără a efectua operațiuni privind circulația acestora.

Pe de altă parte, întrucât nu s-a probat faptul că drogurile transportate de inculpații O.S. și O.I. au fost introduse ilicit în țară, fapta acestora de a ajuta la încercarea de scoatere a drogurilor din țară de către inculpatul B.J. nu poate constitui altă formă de participație decât cea a complicității la tentativă. Nici inculpatul O.S. și cu atât mai puțin inculpatul O.I. (care a fost de fapt un complice al complicelui) nu au comis acte care să intre în conținutul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

în consecință, tribunalul a dat curs cererilor de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii formei de participație inculpaților O.I. și O.S. la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sub forma complicității la tentativă.

Chiar dacă nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării pentru inculpatul O.S. din infracțiunea consumată prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în cea de tentativă la aceeași infracțiune, această situație nu avea cum să fie ridicată de către tribunal întrucât forma consumată a infracțiunii a fost reținută în actul de inculpare, deoarece s-a susținut că pe parcursul anilor 2002 - 2003 inculpatul a organizat, condus și finanțat traficul, constând în introducerea și/sau scoaterea de pe teritoriul României a diferitelor cantități de heroină. Cum însă nu s-a reușit probarea decât a unei singure fapte, rămasă în faza de tentativă, încadrarea juridică rezultă din achitarea inculpatului pentru celelalte fapte săvârșite la alte date. Aceeași situație se impune și în ce privește înlăturarea formei continuate a infracțiunilor, aceasta rezultând din soluțiile de achitare pentru actele materiale ce au intrat în conținutul acelorași infracțiuni.

în consecință, în drept, faptele inculpatului B.J. constând în aceea că, în noaptea de 2 octombrie 2003, a deținut și transportat cantitatea de 40 kg heroină pe care a încercat apoi să o scoată de pe teritoriul României cu ajutorul inculpaților O.I. și O.S., care i-au pus la dispoziție drogurile, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 14372000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului O.S. și O.I., constând în aceea că au deținut și transportat, în noaptea de 2 octombrie 2003, cantitatea de 40 kg heroină pe care au predat-o apoi inculpatului B.J., cunoscând că acesta urma să o scoată din țară în mod ilegal și ajutându-l nemijlocit în acest mod, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și respectiv art. 26, raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000, ambele cu art. 33 lit. a) C. pen.

Art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost reținut în favoarea inculpaților, deoarece în cursul urmăririi penale aceștia au facilitat tragerea la răspundere penală a altor participanți, chiar dacă în concret această atitudine a inculpaților a rămas, din motive independente de ei, fără finalitate.

Reținând vinovăția inculpaților B.J., O.S. și O.I. la săvârșirea infracțiunilor sub forma intenției directe, tribunalul a stabilit acestora câte o pedeapsă pentru infracțiunile aflate în concurs ținând seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât și de contribuția fiecăruia la comiterea infracțiunilor.

Astfel, s-a ținut cont de gradul de pericol deosebit de ridicat al faptelor reliefat de modul și mijloacele de comitere, deținerea, transportul și încercarea de a scoate din țară 40 kg de heroină pură, urmarea care s-a produs ori care s-ar fi putut produce în situația în care drogurile ar fi ajuns "pe piață", circumstanțele agravante constând în participarea a cel puțin 3 persoane la comiterea faptelor, dar și în raport de atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal și de circumstanțele lor personale. Este de remarcat că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul B.J. a negat cu îndârjire săvârșirea faptelor în pofida evidenței probatoriilor admise și a flagrantului ce i s-a r5ealizat în timp ce inculpații O.S. și O.I. au avut o atitudine oscilantă, recunoscând săvârșirea faptelor numai în anumite declarații. Totodată, tribunalul a apreciat că în final inculpatul O.S. a fost sincer numai cu privire la fapta sa și a inculpatului O.I., încercând să ascundă identitatea persoanei care i-a lăsat drogurile.

Pe de altă parte, trebuie diferențiat și gradul de participare a inculpaților O.S. și O.I., primul fiind cel care l-a atras pe cel de-al doilea în câmpul infracțional, O.I. acceptând și datorită lipsirilor financiare.

împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații O.S., O.I., B.J. și partea civilă SC M.T.K.

în apelul său parchetul critică sentința pronunțată de Tribunalul București considerând că instanța de fond a făcut o analiză deficitară a probelor admise în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Din probele existente la dosarul cauzei ar rezulta că inculpatul O.S. ar face parte dintr-o rețea internațională de trafic de heroină care operează pe ruta Turcia - România și țări din vestul Europei având sarcina de organizare și conducere a traficanților de heroină până în momentul părăsirii României spre Ungaria, drogurile fiind transportate cu ajutorul unor autocare înmatriculate pe numele unor societăți de transporturi turcești în locașuri special amenajate.

Mai susține parchetul că, în noaptea de 2 spre octombrie 2003, o cantitate de aproximativ 76 kg heroină trebuia să tranziteze pe teritoriul României din care o cantitate de 40 kg heroină introdusă în România la sfârșitul lunii septembrie 2003 prin Vama Giurgiu urma să fie scoasă din țară prin Vama Borș iar cealaltă cantitate de 36 kg în noaptea de 2 octombrie 2003.

Se mai susține că la intersecția cu drumul spre comuna Cefa a avut loc o întâlnire între două autovehicule și anume un microbuz în care se aflau 2 persoane și un autocar supraetajat în care se afla doar șoferul.

în comuna Cefa din microbuz au coborât 2 persoane care i-au dat șoferului autocarului "un bagaj", ulterior cele două autovehicule au fost oprite în trafic, iar în prezența martorilor asistenți B.E. și F.Z. au fost identificate 3 persoane și anume O.S. și O.I. în microbuz iar B.J. în autocar, acesta din urmă recunoscând că are asupra sa, în autocar, substanțe interzise respectiv heroină.

în urma controlului efectuat în autocar s-au găsit 2 sacoșe din plastic și o geantă de voiaj ce conțineau 79 calupuri formate dintr-o substanță pe care inculpatul B.J. a declarat că le-a primit de la cei doi inculpați mai sus-menționați pentru suma de 1.000 euro cu obligația de a fi predate unei persoane ce îl va contacta.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit că fapta din 1 spre 2 octombrie 2003 prin care inculpații D.Ș., K.H. au introdus în țară 36 kg heroină pe care trebuia să o predea în noaptea următoare inculpaților O.S. și O.I. nu există deoarece există dubii cu privire la existența cantității de heroină.

în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 respectiv faptul că inculpații B.J., O.I. și O.S. nu au săvârșit în mod repetat faptele reținute în rechizitoriu și nu întrunesc cerințele unui grup internațional organizat.

Hotărârea instanței de fond este criticată și sub aspectul nereținerii în sarcina inculpaților a infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 deoarece organizarea, finanțarea, coordonarea și transportul de droguri au fost efectuate de alte persoane.

Parchetul a solicitat ca în baza art. 379 alin. (1) și (2) lit. a) C. proc. pen., să fie admis apelul declarat, să fie desființată sentința instanței de fond și să fie condamnați inculpații pentru faptele reținute în sarcina lor în actul de inculpare.

în apelul său inculpatul O.S. a criticat hotărâre prin care a fost condamnat numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate solicitând ca instanța de apel să dea o mai mare eficiență dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și circumstanțelor personale ale acestuia.

în ceea ce privește apelul, parchetul a solicitat respingerea acestuia.

Inculpatul B.J. a criticat hotărârea instanței de fond și solicită desființarea acesteia arătând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și solicită achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., și art. 51 C. pen., aflându-se într-o eroare de fapt în momentul săvârșirii infracțiunii.

Apelantul inculpat a solicitat respingerea apelului parchetului ca nefondat.

în apelul său inculpatul O.I. a criticat hotărârea primei instanțe arătând că pedeapsa de 5 ani este deosebit de severă că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni, că nu cunoștea conținutul bagajului și astfel a fost condamnat pe nedrept solicitând achitarea.

A solicitat respingerea apelului parchetului ca nefondat.

în apelul său partea civilă SC M.T.K. a solicitat anularea măsurii confiscării autocarului, însă în fața Curții de Apel a declarat că nu mai susține apelul deoarece a fost declarat dintr-o greșeală generată de comunicarea dispozitivului sentinței instanței de fond.

Analizând motivele apelurilor declarate în cauză, probele admit hotărârea Tribunalului București precum și cauza dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art. 371 și 378 C. proc. pen., Curtea a constatat și a reținut că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.

Criticile aduse sentinței pronunțate de Tribunalul București în apelurile declarate sunt nefondate.

Sentința penală 199 din 16 ianuarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 473/2005 de Tribunalul București este legală și temeinică.

Considerentele de fapt și de drept avute în vedere de Curte la pronunțarea acestei decizii sunt următoarele:

Tribunalul București, ca instanță de fond, a admis toate probele necesare aflării adevărului și după analizarea acestora a stabilit corect situația de fapt.

în baza acestei situații, de fapt, instanța de fond a stabilit vinovăția fiecărui inculpat aplicând pedepse corecte și juste, cuantumul acestora precum și modalitățile de executare fiind în deplină concordanță și respectând dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), urmărind realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Toate criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond nu se regăsesc în materialul probator admis în cauză.

Inculpatul O.S. a recunoscut fapta reținută în sarcina sa și anume existența celor 79 pachete heroină găsite la controlul autovehiculului menționând că inculpatul O.I. a aflat pe parcursul deplasării spre Oradea de conținutul bagajelor.

Inculpatul O.I. a negat în instanță acest aspect cu toate în timpul urmăririi penale a recunoscut că avea cunoștință despre conținutul genții de voiaj și a celor 2 sacoșe de plastic, și a asistat la introducerea unor pachete din geanta de voiaj în cele două sacoșe.

în mod corect instanța de fond a înlăturat ca nesinceră și circumstanțială declarația inculpatului O.I. dată în timpul cercetării judecătorești.

în ceea ce privește participarea inculpatului B.J., în sensul că nu a cunoscut conținutul bagajului aceasta este contrazisă de toate probele aflate la dosarul cauzei precum și de declarația acestuia dată în timpul prinderii în flagrant în care a arătat "bănuiesc că sunt droguri".

în sensul vinovăției inculpatului este și suma mare de bani pe care acesta urma să o primească pentru "serviciul efectuat" respectiv 1000 de Euro.

Curtea a apreciat că nu sunt elemente și probe din care să rezulte eroarea de fapt a inculpatului ci dimpotrivă rezultă în mod clar că acesta se face vinovat cu privire la fapta din 2 spre 3 octombrie 2003.

Această faptă reținută în sarcina inculpaților, modul și condițiile concrete în care cei 3 inculpați au participat la săvârșirea faptei rezultă din declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților ce se coroborează cu celelalte acte aflate la dosarul în cauză.

Referitor la criticile aduse de Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu privire la celelalte fapte descrise în actul de inculpare și nereținute în sarcina inculpaților de către instanța de fond Curtea reține că acestea sunt nefondate.

Cu privire la fapta din 15 septembrie 2003 constând în introducerea și ulterior scoaterea de pe teritoriul României a cantității de 40 kg heroină de către inculpații O.S., D.Ș., Ș.H. și K.H. în aceiași formă ca fapta din 2 spre 3 octombrie 2003, aceasta nu rezultă din decât dintr-o declarație a inculpatului D.Ș. pe care a redactat-o ulterior.

Nici o probă din dosar nu atestă și nu confirmă cele arătate de acest inculpat în cea de a patra sa declarație pe care oricum a retractat-o.

în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la toți inculpații presupuși a fi implicați în săvârșirea acestei fapte. De altfel, la data de 15 septembrie 2004, în țară se aflau inculpații D.Ș. și inculpații Ș.H.

în sarcina inculpaților D.Ș. și K.H. s-a reținut că, în noaptea de 1 spre 2 octombrie 2003, au introdus cantitatea de 36 kg heroină pe care trebuiau să o preia în noaptea următoare inculpaților O.S. și O.I. în zona localității Suceava.

Autocarul care transporta această cantitate a fost urmărit de o echipă de polițiști și procurori începând cu ora 43,00 dimineții de 3 octombrie 2003 când se afla în autogara Suceava și până la ora 12,40 când a ajuns în zona municipiului Focșani, la controlul efectuat nedescoperindu-se nici urmă de droguri în autocar, iar martorii aflați în autocar au confirmat că nici un bagaj din autocar nu a fost lăsat pe traseul parcurs.

Pe de altă parte s-a constatat în urma verificării autocarului că acesta nu avea nici un locaș disimulat unde puteau fi ascunse drogurile.

Celelalte probe existente la dosar cu privire la această situație nu confirmă și nici nu dovedesc în mod clar și fără putință de tăgadă această operațiune.

în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpaților.

Având în vedere că în sarcina inculpaților instanța de fond a reținut o singură faptă pentru fiecare și că din probele admise nu rezultă decât această împrejurare, nereținerea în sarcina inculpaților a infracțiunii de inițiere ori constituire a unui grup infracțional organizat, ori de aderare. Sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât cei trei inculpați, B.J., O.S. și O.I., nu au săvârșit în mod repetat astfel de fapte și nu întrunesc cerințele constituirii unui grup infracțional organizat.

Curtea a reținut că în mod corect instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpaților fapta prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 întrucât organizarea, finanțarea și coordonarea transportului de droguri a fost efectuată de alte persoane.

Pentru motivele expuse, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 555 din 14 iulie 2005, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații O.S., O.I. și B.J., precum și de SC M.T.K., împotriva sentinței penale nr. 199 din 16 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și a fost dedusă durata prevenției de la 3 octombrie 2003 la zi, din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat.

Apelanții inculpați și apelanta SC M.T.K., au fost obligați să plătească câte 5.000.000 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, și inculpații O.S., O.I. și B.J.

Prin motivele de recurs, parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

Greșita achitare a inculpaților O.S., D.Ș. și K.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, fapte comise în cursul în cursul lunii septembrie (în jurul datei de 17 septembrie 2003) și a constatat în introducerea cantității de 40 kg heroină pe teritoriul României.

Se susține că soluția de achitare este legală în raport de faptul că din ansamblul probator rezultă că fapta există și a fost săvârșită de cei trei inculpați.

2. Greșita achitare a inculpaților D.Ș. și K.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, faptă comisă în noaptea e 1 octombrie 2003 și a constatat în introducerea pe teritoriul României a cantității de 36 kg de heroină, care urma să fie predată în ziua următoare inculpaților O.S. și O.I.

Se consideră soluția nelegală întrucât, în cazul infracțiunii de droguri de mare risc legea nu impune pentru probarea săvârșirii faptei, descoperirea obligatorie a drogurilor, atâta timp cât săvârșirea infracțiunii poate fi dovedită prin alte mijloace de probă.

3. Greșita achitare a inculpatului S.H. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că a organizat transportul efectuat, în noaptea de 2 octombrie 2003, de inculpații O.S., O.I. și B.J.

Se menține de către parchet că instanțele greșit au reținut că nu există probe care să dovedească participarea inculpatului S.H. la săvârșirea faptelor în condițiile în care din declarațiile coinculpaților rezultă că beneficiarul întregii cantități de droguri transportate era numitul M., cunoscut și sub o serie de alte porecle: G., U., C.l. (K.).

4. Greșita achitare a inculpatului O.S., O.I., S.H., D.Ș., K.H. și B.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanțele constatând greșit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât inculpații nu au săvârșit în mod repetat astfel de fapte, neîntrunind cerințele unui grup infracțional organizat.

5. Greșita aplicare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în cazul inculpaților O.S. și O.I., în raport de împrejurarea că inculpații au revenit în declarațiile date în faza cercetării judecătorești, asupra aspectelor precizate în cursul urmăririi penale în privința participării altor persoane la faptele comise.

6. Un ultim motiv de recurs invocat de parchet se referă la omisiunea constatării, în ceea ce-i privește pe inculpații D.Ș. și S.H., a faptului că aceștia au fost arestați în perioada 2 decembrie 2003 - 16 februarie 2005 și, respectiv, 16 noiembrie 2004 - 16 februarie 2005.

în drept, parchetul și-a întemeiat recursul formulat pe dispozițiile art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt, în ceea ce privește primele 4 motive de recurs, și, respectiv, art. 385⁹pct. 17¹ C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii, în ceea ce privește ultimele două motive de recurs.

Inculpatul O.S. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe în raport cu circumstanțele sale personale: infractor primar, relativ în vârstă și cu poziție procesuală sinceră, cooperantă, dar și cu circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, respectiv contribuția materială efectivă pe care a avut-o la comiterea acesteia.

în drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Inculpatul O.I. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- instanțele nu s-au pronunțat cu privire la toate probele admise în cauză și au făcut o greșită interpretare a ansamblului probator;

- instanțele greșit au dispus condamnarea sa în condițiile în care acesta nu a avut nici o contribuție la săvârșirea faptelor și nu a cunoscut că se transportă droguri, având reprezentarea că în pachetele respective se află plăcuțe de frână și piese auto. De asemenea, inculpatul susține că a fost un simplu pasager în autoturismul care aparținea inculpatului O.S. și nu l-a ajutat pe acesta să transporte drogurile.

în consecință, inculpatul O.I. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., infracțiunile nefiind comise de el, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., el nesăvârșind faptele, cu intenție, el necunoscând ce se transportă în realitate în acele bagaje.

în drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen.

Inculpatul B.J. a criticat hotărârile pronunțate în cauza pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. Din ansamblul probelor admise în cauză rezultă că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că bagajul care i-a fost încredințat de inculpatul O.S., pe care de altfel nu-l cunoștea, cu scopul de al transporta peste frontiera României ce conținea droguri.

2. Instanțele nu s-au pronunțat asupra unor cereri esențiale a inculpatului de natură să influențeze soluția procesului și să-i garanteze drepturile, respectiv instanțele nu au luat în considerare declarațiile martorilor B.E. și F.Z., care au declarat în sensul celor susținute de recurent.

3. în subsidiar, inculpatul apreciază că faptelor reținute în sarcina sa li s-a dat o greșită încadrare juridică în condițiile în care nu există nici o probă din care să rezulte în mod concret ca a avut cunoștință despre faptul că urma să transporte droguri de mare risc, instanțele pronunțând hotărârile doar pe baza unor presupuneri.

Inculpatul solicită să se dispună schimbarea încadrării juridice în art. 2 alin. (1) și, respectiv, art. 20 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/ 2000 cu consecința reindividualizării pedepselor aplicate.

în acest sens, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 51 alin. (2) C. pen.

în drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385⁹, pct. 9, 10 și 17 C. proc. pen.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele menționate de procuror și inculpați, precum și prin prisma cazurilor de casare menționate, înalta Curte constată că doar recursul formulat de inculpatul O.I. este fondat, însă pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Se constată că prima instanță, cât și instanța de apel, pe baza amplului ansamblu probator, a reținut corect situația de fapt, anterior expusă.

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 198/P/2003 din 20 ianuarie 2004, s-a dispus printre altele trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpaților:

1. - O.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege;

2. - O.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege;

3. - B.J. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003;

4. - D.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege;

5. - S.H. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 10 din Legea nr. 143/2000,art. 7 din Legea nr. 39/2003 și

6. - K.H. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 75 lit. a) C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 reținându-se în esență, în fapt că inculpații în cursul anului 2003, au inițiat, constituit sau aderat la un grup infracțional organizat în vederea traficului internațional de heroină, reușind transferarea unor cantități de droguri, cu tranzitarea teritoriului României.

Tribunalul București, în sentința penală nr. 199/2005, a făcut o amplă analiză și interpretare a probelor admise atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, interpretare însușită și de către înalta Curte, astfel că nu va mai fi reluată.

Vor fi analizate motivele de recurs invocate în cauză.

Astfel, cu privire la recursul parchetului, referitor la soluția de achitare a inculpaților O.S., O.I., D.Ș., Ș.H., K.H. și B.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate anterior în motivele de recurs ale parchetului.

Există o eroare gravă de fapt în înțelesul art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor, iar ca să fie reținută "evocarea gravă de fapt" trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză.

Ori, în speță, se constată că nu s-a comis o gravă eroare de fapt, soluția primei instanțe fiind în concordanță cu probele admise în cauză.

Astfel, din probele admise în cauză nu rezultă că inculpatul Ș.H. este una și aceeași persoană cu M. zis G. sau U. despre care inculpatul O.S. a relatat că i-a lăsat drogurile și că a coordonat activitatea de trafic de droguri.

în toate declarațiile sale, inculpatul O.S. a arătat că cele 40 kg de heroină pe care le-a predat, în noaptea de 2 octombrie 2003, inculpatul B.J. i-au fost lăsate de un "vechi prieten", pe nume M., zis G., sau U., care venea din Istanbul.

Arată inculpatul O.S. că, în data de 2 octombrie 2003, a fost sunat de pe un telefon mobil din rețeaua de telefonie mobilă turcă, de către numitul M. din Turcia, spunându-i să transporte gențile și să le predea șoferului unui autocar unguresc, pe care-l va găsi dincolo de Oradea.

în datele de 2 octombrie și 3 octombrie 2003, M. l-a sunat de mai multe ori din Turcia.

Totodată, în data de 2 octombrie 2003, M. i-a transmis inculpatului O.S. mesajul scris "dacă ai timp, musafirii care sunt la tine, ușurează-i, apoi caută-mă", iar în noaptea de 3 octombrie 2003, a primit un alt mesaj scris "caută-mă repede, sunt îngrijorat".

în nici una din declarațiile date, chiar și în cursul urmăririi penale, inculpatul O.S. nu menționează numele Ș.H., nici cu referire la numitul M., nici în alt context.

întrebat în instanță dacă îl cunoaște pe inculpatul Ș.H., O.S. a declarat "poate îl cunosc din vedere, dar după nume, nu."

Numele inculpatului Ș.H. nu se regăsește în nici una din declarațiile inculpaților O.I. sau D.Ș. și nici în procesele verbale de transcriere a înregistrărilor telefonice.

Doar inculpatul B.J. menționează numele inculpatului Ș.H., arătând că acesta este soțul numitei Ș.M., patroana firmei M.T.K. din Ungaria, persoană de cetățenie turcă și care are acte de identitate maghiară.

Tot inculpatul B.J. declară că inculpatul Ș.H. este cunoscut și apelat de prieteni H.

în cursul cercetării judecătorești a fost audiat și inculpatul Ș.H. care a declarat că este asociat împreună cu soția sa la firma de turism M.T.K. cu sediul în Ungaria, iar pe inculpatul B.J. l-a cunoscut în calitate de colaborator, fiind șofer pe autocarele firmei. A arătat că îl cunoștea pe inculpatul O.S. din Turcia și s-a întâlnit cu acesta în apropierea localității Oradea, primind de la el un compresor pentru autocar.

A menționat că nu i-a lăsat spre păstrare inculpatului O.S. o geantă ce conținea heroină, nu i-a lăsat niciodată vreun mesaj pe telefonul mobil, nu a locuit niciodată la hotel sau în locuința inculpatului. A precizat că a fost în Turcia o singură dată, în perioada 01 august - 01 decembrie 2003, mai exact la începutul lunii noiembrie, în primele zile ale sărbătorii Ramadanului.

Inculpatul Ș.H. a relatat tribunalului faptul că circula cu un autoturism marca VW Polo argintiu înmatriculat în Ungaria, iar numărul acestuia avea terminația 87. A specificat că nu îi cunoaște pe ceilalți inculpați aflați în boxă, iar în noaptea de 2 spre 3 octombrie 2003, se afla la domiciliu. în cursul aceleiași nopți a fost contactat telefonic de patronul firmei de turism căreia îi închiriase autocarul condus de inculpatul B.J. și anunțat că s-a întâmplat ceva cu acesta, motiv pentru care a trimis un al doilea autocar spre a prelua grupul de turiști.

Fiindu-i luat un supliment de declarație, inculpatul O.S. a precizat că îl cunoaște pe inculpatul Ș.H. întrucât i-a dat acestuia un compresor într-o parcare aflată la circa 10 km de Craiova, cu circa o lună de zile anterior arestării sale. Fiind întrebat de tribunal dacă inculpatul Ș.H. este aceeași persoană cu cea cunoscută de el sub numele de C., M.G. sau U. care i-a lăsat geanta de voiaj în care se afla cantitatea de 40 kg heroină, în cursul lunii septembrie 2003, inculpatul a arătat fără echivoc că nu există identitate între acestea.

De asemenea, a fost reaudiat și inculpatul B.J. care a relatat aceeași situație de fapt prezentată în declarația inițială menționând că în nici o împrejurare inculpatul Ș.H. nu i-a solicitat să transporte bagaje dinspre România spre Ungaria, cu atât mai puțin să îi ceară să transporte droguri. A arătat că inculpatul Ș.H. îl solicita să efectueze cursa atunci când nu avea destui șoferi, cerându-i să transporte doar călători și indicându-i traseul de urmat. Nu a fost angajat la societatea acestuia, ci doar colaborator, fiind plătit separat la fiecare cursă efectuată.

De asemenea, a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul Ș.H. sub alt nume ori poreclă, iar după arestarea sa nu i s-a cerut să indice domiciliul inculpatului, pe care îl cunoștea.

Rezultă că în cauză nu sunt probe care să conducă la convingerea instanței că inculpatul Ș.H. este una și aceeași persoană cu M.G., astfel cum s-a susținut prin rechizitoriu.

Corect a reținut prima instanță că, în afara faptelor din noaptea de 2 octombrie 2003, reținute în sarcina inculpaților O.S., O.I. și B.J., celelalte fapte reținute în actul de inculpare sunt nedovedite.

Astfel, probele admise în cauză nu au dovedit existența a celor 36 kg de heroină care ar fi fost transportă de către inculpații D.Ș. și K.H. în noaptea de 2 octombrie 2003.

Din procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, rezultă că o echipă formată din procurori și polițiști au urmărit autocarul în care se aflau inculpații D.Ș. (șofer), K.H. (șef autocar) și numitul U.K. (copilot), (care intrase în România în 2 octombrie 2003, prin vama Giurgiu), din parcarea autogării din Botoșani, în 3 octombrie 2003, începând cu ora 4,15, autocar care a început deplasarea spre Suceava la ora 6,00.

Cu ocazia supravegherii operative efectuate, s-a observat, că în acest interval de timp, cei doi inculpați nu au părăsit autogara.

Autocarul a fost urmărit de către echipa operativă pe tot parcursul traseului Botoșani - Suceava - Piatra Neamț - Bacău - Adjud - Focșani, constatându-se că persoanele, din interior, nu au încărcat și nici nu au descărcat bagaje.

în autogara din Focșani la ora 12,15 - 12,30 inculpatul D.Ș. a coborât din autocar având asupra sa o geantă și mai multe sacoșe, după care autocarul s-a pus în mișcare. Inculpatul a fost imobilizat și simultan a fost oprit și autocarul.

între orele 12,45 - 16,20 în prezența martorilor asistenți A.M. și V.V. (pasageri), a fost controlat autocarul, prilej cu care nu au fost identificate bunuri sau substanțe interzise de lege.

Ulterior, în data de 6 octombrie 2003, aceeași echipă operativă, în prezența inculpaților K.H., D.Ș. și a martorului U.K., și a doi lucrători vamali, a efectuat o verificare a autocarului, în vama Giurgiu, cu ajutorul unor instalații speciale în vederea identificării eventualelor lăcașuri sau modificări de structură.

Rezultatul a fost negativ, nefiind găsite lăcașuri special amenajate sau modificări de structuri autocarului, după cum reiese din procesul-verbal întocmit cu acel prilej.

în aceste condiții, susținerea din cuprinsul rechizitoriului în care se arată că "deși s-a procedat la efectuarea unor controale amănunțite, în autocar nu s-a găsit nici o cantitate de heroină, însă în cauză a rezultat că inculpații D.Ș. și K.H. au reușit să scoată, până în momentul intervenției lucrătorilor de poliție, din lăcașul amenajat în autocar (?), cantitatea de 36 heroină introdusă pe teritoriul României în data de 2 octombrie 203 și să lase într-un loc neidentificat până în prezent" nu au nici un suport probatoriu, fiind o simplă presupunere.

Dacă susținerea acuzării ar fi reală, în sensul că inculpatul ar fi putut scoate drogurile din autocar și să le lase într-un loc anume înainte de ora 4¹⁵, acțiunea inculpaților ar fi fost fără sens în condițiile în care aceștia se îndreptau spre Suceava pentru a se întâlni cu inculpatul O.S., tocmai pentru a-i preda drogurile.

Inculpatul D.Ș., care în cursul urmăririi penale a afirmat că inculpatul K.H. a pus drogurile în cala de bagaje a autocarului într-un service auto din Istanbul, cu ocazia audierii în instanță a revenit asupra acestor declarații, solicitând achitarea sa.

în declarația sa inculpatul D.Ș. a negat săvârșirea faptelor arătând că, în cursul lunii septembrie 2003, a intrat în România prin vama Giurgiu cu un autocar ce transporta călători, însoțit fiind de inculpatul K.H. Cu acea ocazie a adus mai multe pachete cu mâncare, aur bijuterii pe care le-a înmânat în localitatea Burdujeni inculpatului O.S. A specificat că la fiecare astfel de transport primea 1500 Euro împreună cu inculpatul K.H. A negat să fi transportat droguri, iar dacă acest lucru s-ar fi întâmplat nu putea să-i fie imputat decât inculpatului K.H. care era răspunzător de autocar. A presupus că inculpatul K.H. a ascuns drogurile în cala de bagaje a autocarului, deoarece a aflat de la un procuror că existau informații în acest sens. Aceeași presupunere a făcut-o și cu privire la ascunderea drogurilor de către K.H. într-un service auto din Istambul.

Inculpatul a menționat că, fiind supărat pe inculpatul K.H. pe care îl considera vinovat de arestarea sa, a declarat că l-a văzut pe acesta luând drogurile din autocar și dându-i-le lui O.S.

în ce privește fapta, din noaptea de 2 octombrie 2003, a declarat că a intrat în țară prin același punct de trecere a frontierei împreună cu inculpatul K.H., după care l-a sunat pe inculpatul O.S. să vină în București să ia pachetele cu mâncare și aur pe care le adusese din Turcia. întrucât inculpatul O.S. i-a spus că nu poate veni în București și-a continuat drumul spre Botoșani, iar la întoarcere a primit un telefon din Turcia și a aflat că inculpatul O.S. a avut un accident. Cu acea ocazie i s-a dat un număr de telefon, cu al cărui titular urma să se întâlnească pentru ai da aurul. A sunat la acel număr și au stabilit să se întâlnească în drumul spre Focșani, întâlnire care nu a mai avut loc deoarece a fost oprit de lucrătorii de poliție.

Și inculpații O.I. și O.S., care au arătat, în unele declarații date în faza urmăririi penale, că în noaptea de 2 octombrie 2003, după predarea celor 40 kg de heroină inculpatului B.J. urmau să se întâlnească cu inculpatul D.Ș., pentru a prelua o altă cantitate de droguri, au revenit asupra acestor depoziții, în faza de cercetare judecătorească, susținând că au făcut acele declarații numai în scopul de a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Totodată, acești inculpați, în aceste declarații, fac vorbire exclusiv de inculpatul D.Ș., nefăcând vorbire de faptul că ar fi știut sau nu că acesta se află împreună cu K.H., în autocarul care transportă drogurile.

De asemenea, în convorbirile telefonice redate în dosarul de urmărire penală, numele inculpatului K.H. nu apare. Se menționează "în unele din aceste convorbiri numele "unchiul S." (inculpatul K.H. mai are și numele de M.S.), dar în finalul rechizitoriului, se arată că urmărirea penală este disjunsă, printre alții și cu privire la "S.".

în absența drogurilor, nu s-a putut stabili printr-o expertiză tehnico-științifică natura acestora și dacă substanța respectivă (despre care se susține că a fost deținută și transportată) este drog de mare risc, respectiv heroină (pură sau în amestec cu alte stupefiante) și nici cantitatea exactă (inculpatul D.Ș., în declarațiile date la urmărirea penală a făcut referiri când la 32 kg, când la 36 kg).

Și din perspectiva acestui punct de vedere se constată că nu este fondată susținerea parchetului din motivele de recurs, că această faptă a fost comisă de inculpați, care ar fi trebuit să fie condamnați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și respectiv art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în condițiile în care drogurile (obiectul material al infracțiunii) nu numai că nu au fost găsite, dar nu s-a putut stabili (pe baza probelor admise) nici natura acestora și nici cantitatea exactă.

în condițiile în care nu s-a găsit cantitatea de droguri presupus traficată, iar săvârșirea infracțiunii nu a fost dovedită cu alte mijloace de probă (declarațiile inculpatului D.Ș., date în faza urmăririi penale, asupra cărora a revenit în instanță, nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă), implicit nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 referitoare la confiscarea drogurilor sau a echivalentului în lei, atunci când nu se mai găsesc (sigur, cu condiția ca existența acestora să fie dovedită).

De asemenea, nici fapta reținută în rechizitoriu ca fiind comisă, în jurul datei de 12 septembrie 2003 (prima instanță reține această dată ca fiind 15 septembrie 2003), nu a fost dovedită.

Astfel, în actul de sesizare a instanței se reține, că în jurul datei de 17 septembrie 2003, inculpații D.Ș. și K.H. au intrat în România cu autocarul în care ar fi fost disimulată cantitatea de 40 kg heroină, prin vama Giurgiu și că în apropierea municipiului Suceava ar fi predat drogurile inculpatului O.S., care le-ar fi scos din țară cu ajutorul inculpatului Ș.H.

Cu privire la această faptă, singurele probe sunt declarațiile date de inculpatul D.Ș. în cursul urmăririi penale, retractate în faza cercetării judecătorești.

Aceste declarații nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă admise în cauză. Astfel, inculpatul O.S. nu a recunoscut în nici o declarație fapta din septembrie 2003, ca de altfel nici inculpatul Ș.H.

De asemenea, inculpatul K.H., audiat înainte de începerea urmării penale, în data de 3 octombrie 2003, nu a fost întrebat nimic în legătură cu această faptă (ca de altfel, nici în legătură cu elementele de identificare ale acestuia, potrivit art. 70 C. proc. pen.).

Totodată, în perioada 31 august - 30 septembrie 2003, nu există convorbiri interceptate, iar în celelalte convorbiri telefonice nu există nici o referire la această faptă, reținută în rechizitoriu ca fiind comisă în septembrie 2003.

Potrivit art. 69 C. proc. pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Ori, în speță în condițiile în care, pe lângă considerentele anterior expuse, nu s-a găsit vreo cantitate de droguri și nu rezultă că acestea ar fi fost văzute în materialitatea lor de vreo persoană, declarațiile inculpatului D.Ș., care a afirmat că după predarea drogurilor inculpatul O.S., a plecat într-o altă direcție și nu știe ce s-a întâmplat cu heroina respectivă, declarații nesusținute de vreo altă probă, rămân fără suport probator, fiind, în mod corect, înlăturate de prima instanță.

în aceste condiții, soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță și întemeiată pe probele admise în cauză.

Se observă că în faza de urmărire penală probatoriul admis vizează faptele din 2 octombrie 2003, cu excepția interceptărilor telefonice care încep cu data de 15 mai 2003, dar care pot constitui cel mult indicii cu privire la desfășurarea unei activități infracționale (indicii, care după cum s-a arătat, nu au fost completate de probe pentru a se stabili, mai presus de orice îndoială, săvârșirea infracțiunilor anterior menționate.

în rechizitoriu s-a reținut, în sarcina inculpaților O.S., D.Ș., K.H., Ș.H. că, în perioada anilor 2002 - 2003, au inițiat și constituit sau au constituit, aderat sau sprijinit un grup infracțional organizat, au organizat, condus sau finanțat traficul internațional de droguri, constând în introducerea sau scoaterea de pe teritoriul României a diferite cantități de droguri.

însă, pe lângă împrejurarea că nu s-au indicat care dintre modalitățile alternative prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 10 din Legea nr. 143/2000 au fost executate de inculpați, în cauză nu s-a făcut dovada existenței activității infracționale a inculpaților.

în ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați, întrucât nu au săvârșit în mod repetat fapte de natură penală care să se înscrie în noțiunea de criminalitate organizată și nici nu s-au constituit într-un grup infracțional organizat, în sensul Legea nr. 39/2003, corect a reținut prima instanță că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din actul normativ menționat.

Cu privire la reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea inculpaților O.S. și O.I.

Potrivit acestui text de lege, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2 - art. 10 din Legea nr. 143/2000, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei.

în cauză, în declarațiile date în cursul urmării penale cei doi inculpați au arătat că sunt implicați în traficul de droguri și inculpații Ș.H., D.Ș. și K.H., motiv pentru care ca urmare a probelor admise în această fază procesuală s-a dispus trimiterea în judecată a acestor inculpați pentru infracțiunile care au fost anterior reținute.

în aceste împrejurări, chiar prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților O.S. și O.I., reținându-se, chiar de procuror, în favoarea acestora a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

împrejurarea că în faza cercetării judecătorești cei doi inculpați au revenit asupra aspectelor precizate în cursul urmăririi penale în privința participării altor persoane la faptele comise nu poate conduce la înlăturarea aplicării acestor dispoziții legale referitoare la reținerea cauzei de atenuare a răspunderii penale.

Astfel, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen., infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Potrivit doctrinei, răspunderea penală reprezintă: "raportul juridic penal de constrângere născut ca urmare a săvârșirii infracțiunii între stat, pe de o parte, și infractor, pe de altă parte, raport complex al cărui conținut îl formează dreptul statului, ca reprezentant al societății, de a trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancțiunea prevăzută pentru infracțiunea săvârșită și de a-l constrânge să o execute, precum și obligația infractorului de a răspunde pentru fapta sa și de a se supune sancțiunii aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept și restaurării autorității legii.

Din dispozițiile legale care reglementează procesul penal rezultă că instanța de judecată este cea care, constatând că o persoană a săvârșit, cu vinovăție o faptă care prezintă pericol social și este prevăzută de legea penală, dispune condamnarea acesteia.

Deci, stabilirea tragerii la răspundere penală a unei persoane este atributul instanței de judecată, care trebuie să stabilească participarea cu vinovăție la săvârșirea unei fapte penale de către o persoană pentru a o condamna, pe baza probelor admise, în cauză.

împrejurarea că în cauză cei doi inculpați au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală în care-i "incriminau" pe ceilalți inculpați-intimați, după cum s-a menționat, nu a fost hotărâtoare în pronunțarea hotărârii de achitare a inculpaților Ș.H., K.H. și D.Ș., achitarea acestora dispunându-se pentru lipsa unor probe care să stabilească, mai presus de orice îndoială, vinovăția acestora, fapt care nu poate fi imputat inculpaților O.S. și O.I.

în concluzie, reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu este condiționată de condamnarea persoanelor față de care s-a formulat denunțul [(condamnare care se poate pronunța când instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 348 alin. (2) C. proc. pen.)].

în plus, se constată că legiuitorul se referă la declarații făcute în cursul urmăririi penale (potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora în vederea trimiterii sau nu în judecată) dispoziții care se coroborează cu dispozițiile legale C. proc. pen., referitoare la sarcina probei [(potrivit art. 65 alin. (1) C. proc. pen., sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată)], probe care trebuie să fie coroborate și cu alte probe admise în cauză.

în concluzie, se constată că în mod corect prima instanță a reținut în favoarea inculpaților O.S. și O.I. dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cauză de atenuare a răspunderii penale.

Cu privire la motivul de recurs invocat de parchet referitor la omisiunea constatării prevenției pentru inculpații D.S. și Ș.H., înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Astfel, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei pronunțate, scădere care se face și atunci când a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat, și s-a încetat procesul pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă.

Textul de lege circumscrie condițiile atunci când, chiar în cazul achitării, operează deducerea prevenției.

Astfel, se face referire la o persoană condamnată (ceea ce nu este cazul în speță) și la situația când aceasta a fost urmărită sau condamnată pentru infracțiuni concurente (ceea ce nu este, de asemenea, cazul în speță).

Se constată că în cauză inculpații au fost achitați, soluția rămasă definitivă prin prezenta decizie, iar din actele dosarului nu rezultă că aceștia ar fi cercetați pentru eventuale infracțiuni concurente.

înalta Curte apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), astfel cum susține parchetul prin motivele de recurs.

Presupunerea că, eventual, intimații inculpați ar mai săvârși o infracțiune care ar putea fi concurentă cu cele pentru care în prezenta cauză au fost achitați, excede prezentului dosar.

Mai mult decât atât, această situație poate fi complinită chiar de intimați în eventualitatea judecării acestora într-o altă cauză (mai ales că aceștia sunt cetățeni turci și nu au domiciliul sau reședința pe teritoriul României).

Cu privire la recursul formulat de inculpatul O.S., înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat.

Se constată că instanța fondului a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate recurentului inculpat pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa.

La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv natura și gravitatea sporită a infracțiunilor comise, gravitate care rezultă din împrejurările comiterii faptei și din modul de acționare (pe baza unui plan prestabilit, coordonat și de o altă persoană, împreună cu alți doi inculpați), de urmările socialmente periculoase ale infracțiunilor care ar fi rezultat din comercializarea celor 40 kg heroină.

De asemenea, la individualizarea pedepselor aplicate, care de altfel au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, după reținerea în favoarea sa a cauzei de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând comiterea faptelor și a ajutat la tragerea la răspundere penală și a celorlalți participanți și este o persoană relativ în vârstă.

înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă stabilită corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitate de executare dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., motiv pentru care nu se impune redozarea acesteia.

Legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței reținerea în favoarea făptuitorilor a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., nefiind obligatoriu ca circumstanțele personale pozitive ale acestora să fie asimilate cu circumstanțele atenuante.

Corect a procedat prima instanță în procesul de individualizare a pedepselor nereținând dispozițiile art. 74 - art. 76 C. pen., în raport de cantitatea mare de droguri transportată, de posibilele implicații negative ale comercializării acestora, în contextul unei rețele bine organizate în afara țării de trafic de droguri (în cauză, după cum s-a menționat, nereușindu-se identificarea și tragerea la răspundere penală a membrilor acesteia).

Cu privire la recursul formulat de inculpatul O.I.

în declarația olografă din 4 octombrie 2003, recurentul inculpat a declarat că, în data de 1 octombrie 2003, a fost contactat de inculpatul O.S. pentru a-i oferi o slujbă, referitoare la un transport de plăcuțe de frână, urmând să se deplaseze împreună pe ruta Craiova - Oradea.

A mai arătat inculpatul, că pe parcursul deplasării, O.S. a purtat mai multe convorbiri în limba turcă la telefonul mobil, însă nu a cunoscut că gențile respective conțin droguri.

Ulterior, într-o altă declarație, tot olografă, inculpatul O.I. a solicitat, în prezența apărătorului său, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Cu acest prilej, după ce a declarat că, de fapt, cunoștea că în genți sunt "musafiri" (heroină), pe care i-a și văzut, a solicitat să se efectueze cercetări față de D.Ș., cu care ar fi urmat să se întâlnească la Suceava.

Tot în acest sens într-o declarație din faza de urmărire penală, dată în 15 decembrie 2003, inculpatul O.I. a arătat că el și cu inculpatul O.S. urmau să se întâlnească cu un șofer ungur căruia urmau să-i lase "musafirii", "musafiri" pe care, pe parcursul transportului, i-au împărțit în mai multe genți, în urma "sfaturilor" primite prin telefon.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul O.I., a revenit asupra acestor declarații, susținând că a fost sunat de inculpatul O.S. și solicitat să vină la Craiova, întrucât avea de lucru. A acceptat să-l însoțească pe acesta la Oradea, a auzit convorbirile purtate de acesta, însă nu a înțeles conținutul lor deoarece vorbea cifrat. A mai arătat inculpatul, că în momentul în care s-au intersectat cu autocarul unguresc, au oprit ambele autovehicule iar inculpatul O.S. a coborât cu geanta și două sacoșe, aspect relatat și de acesta din urmă.

A mai menționat că nu cunoștea ce se afla în interiorul genții, iar în declarațiile de la urmărirea penală a fost influențat de procuror.

înalta Curte constată că susținerile recurentului inculpat referitoare la nevinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat sunt înlăturate de celelalte probe admise în cauză, fiind evident că declarația dată în instanță este făcută în vederea înlăturării răspunderii penale.

Apărările inculpatului sunt făcute de circumstanțe având în vedere că nu se poate reține că inculpatul a fost influențat de procuror pentru a recunoaște faptele în condițiile în care nu numai că în faza de urmărire penală a fost asistat de avocat ales, dar acele declarații de recunoaștere au fost făcute de recurent în prezența apărătorului său.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor admise.

în cauză, nu există nici un motiv, după cum s-a menționat, din care să rezulte că în cursul urmăririi penale nu au fost respectate toate garanțiile procesuale privind audierea recurentului-inculpat.

Declarațiile de nerecunoaștere a faptelor date de inculpatul O.I. nu se coroborează cu celelalte probe admise în cauză, fiind infirmate chiar de către inculpatul O.S.

Astfel, acesta fiind audiat în fața instanței a declarat că înainte cu două zile de organizarea flagrantului a primit spre păstrare de la numitul M.G., o geantă cu 40 kg de heroină. A fost sunat apoi de acesta, care i-a cerut să transporte geanta până în apropierea localității Oradea, unde urma să o predea șoferului unui autocar unguresc. în acest scop, l-a contactat pe inculpatul O.I. pentru a-l însoți în această deplasare.

Pe drum au desfăcut geanta și au împărțit drogurile, care conțineau heroină, în mai multe sacoșe, O.I. luând cunoștință pe drum de conținutul genții.

De precizat este faptul că și pe parcursul urmăririi penale, inculpatul O.S. a declarat în acest sens.

Astfel, se constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., invocat de inculpat, referitoare la faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat cu privire la probele admise ori asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului.

După cum s-a menționat, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor admise în cauză, ajungând la concluzia vinovăției inculpatului și a participării recurentului inculpat la comiterea faptelor, prin coroborarea tuturor probelor admise în cauză, atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului.

Recursul formulat de inculpat este fondat însă, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aspect care se încadrează în dispozițiile art. 385⁹pct. 17 C. proc. pen.

înalta Curte constată că recurentul inculpat O.I. nu a acționat în calitate de autor în comiterea acestei fapte, ci a efectuat acte de complicitate, în sensul prevăzut de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)

Potrivit acestui text de lege, complicitatea este o formă de participație penală care constă din fapta persoanei care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod, inclusiv prin promisiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârșirea faptei sau de a favoriza pe infractor, chiar dacă, după săvârșirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită.

Se observă în cauză, că recurentul a avut o contribuție indirectă, mediată la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, el înlesnind realizarea acestei infracțiuni, de către inculpatul O.S.

Astfel, inculpatul O.I. prin sprijinul pe care l-a acordat autorului infracțiunii, l-a ajutat pe acesta să săvârșească mai ușor și mai sigur fapta incriminată de lege.

Astfel, prin activitatea desfășurată (inculpatul O.I. l-a însoțit pe inculpatul O.S. pe tot parcursul traseului până la predarea drogurilor inculpatului B.J., creându-i autorului o stare mai mare de siguranță și de eficiență în realizarea acțiunii, l-a ajutat pe autor să împartă calupurile care conțineau heroină și să le aranjeze în mai multe sacoșe), recurentul inculpat a efectuat acte de sprijinire a săvârșirii faptei de către inculpatul O.S., sens în care în conformitate cu dispozițiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunțate în cauză în parte și în temeiul art. 334 C. proc. pen., după repunerea pedepsei rezultante în pedepsele componente, va schimba încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului pentru această faptă se vor avea în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, participația efectivă a inculpatului, cantitatea mare de droguri transportată, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este relativ tânăr, este infractor primar și a avut o atitudine procesuală oscilantă (după cum s-a menționat, inculpatul după ce a recunoscut fapta a revenit asupra declarațiilor inițiale, încercând obținerea înlăturării răspunderii penale).

Cu privire la recursul formulat de B.J.

După cum s-a menționat, prima instanță a reținut, corect, pe baza probelor admise că recurentul inculpat B.J. este vinovat (soluție menținută și de către instanța de apel) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a și fost condamnat.

într-adevăr, recurentul inculpat, cu excepția declarației consemnate în procesul-verbal de prindere în flagrant, nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, însă, apărările sale sunt făcute pro cauza în vederea înlăturării răspunderii penale.

în esență, în declarațiile date pe parcursul procesului penal recurentul inculpat B.J. a declarat că la jumătatea lunii septembrie 2003 a fost contactat la Arad de către un cetățean român, care l-a rugat să-i treacă un bagaj în Ungaria la următoarea revenire în România. I-a specificat necunoscutului că urma să se întoarcă în România pe 02 octombrie 2003, dându-i informații exacte despre locul unde va fi cazat.

La data stabilită a fost contactat pe telefonul mobil de acea persoană, aceasta rugându-l să se întâlnească la circa 20 km de hotel, spunându-i că se va afla într-un microbuz alb. Joncțiunea a avut loc într-o parcare, a deschis ușa autocarului rămânând pe scaunul șoferului, moment în care inculpatul O.S. a lăsat o geantă sport de culoare neagră în interiorul autocarului, lângă ușă. După plecarea lui O.S. a luat geanta și a așezat-o în locașul special pentru bagaje, iar când a revenit a găsit o sacoșă din plastic la ușa autocarului, mai exact pe podea. A luat și această sacoșă și a depozitat-o în spatele autocarului. A constatat că între timp microbuzul plecase și era nedumerit întrucât înțelegerea fusese stabilită pentru transportul unui singur bagaj.

Inculpatul a declarat că în acel moment au sosit lucrătorii de poliție, au întocmit un proces verbal al cărui conținut nu i-a fost prezentat, după care a fost arestat. Fiindu-i tradus în instanță conținutul procesului verbal, a negat că ar fi făcut afirmațiile referitoare la bănuiala că în sacoșe se află droguri și că urma să primească 1000 Euro pentru transportul acestora.

A mai arătat că inculpatul O.S. nu era una și aceeași persoană cu cetățeanul care l-a abordat pentru transportul genții și despre care a bănuit că este român întrucât vorbea stricat limba maghiară. Nu a convenit cu această persoană nici un preț al transportului, iar destinația bagajului urma să-i fie comunicată ulterior. Deși era întuneric la momentul întâlnirii cu microbuzul a presupus că în acesta se afla și o altă persoană, bănuia că este cetățeanul care l-a contactat, arătând că pe inculpatul O.I. l-a văzut pentru prima dată în instanță.

Probele admise în cauză conduc la concluzia că recurentul inculpat, știa că urma să primească o cantitate de heroină, pe care urma să o transporte în Ungaria, aspect care rezultă atât din mijloacele de probă directe, cât și din cele indirecte.

Astfel, pentru acest transport, inculpatul urma să primească 1000 Euro, la predarea coletului în Ungaria, o sumă însemnată care întărește concluzia că B.J., cunoștea conținutul pachetelor, sumă despre care inculpatul a afirmat că "urma să o primească, chiar în fața martorilor Z.F. și B.E."

De asemenea, împrejurarea că joncțiunea celor trei inculpați s-a produs în timpul nopții (în jurul orei 1,30), demonstrează că avea cunoștință despre conținutul transportului.

Mai mult decât atât, dacă acesta nu ar fi știut acest lucru, nu ar fi fost nevoie să fie luate "măsuri de precauție" la întâlnirea din apropierea localității Salonta.

Astfel, după ce microbuzul, în care se aflau inculpații O.I. și O.S., a început să ruleze pe DN 79, înspre direcția Oradea, pe raza comunei Gegin, microbuzul s-a intersectat cu un autocar Setra supraetajat, ce venea din sens invers, în interiorul căruia nu se afla decât șoferul (inculpatul B.J.).

După ce cele două mijloace auto și-au semnalizat cu farurile prezența, microbuzul a întors, a depășit autocarul și a continuat deplasarea în fața acestuia, în direcția de mers spre municipiul Arad.

într-o parcare situată în partea stângă a șoselei, microbuzul VW a oprit, în timp ce autocarul Setra a rulat până la intersecția cu drumul spre comuna Cefa, unde a întors și a rulat până în locul în care era oprit microbuzul, oprind în spatele acestuia.

în acest moment, din microbuz au coborât cele două persoane de sex masculin, care au luat din interiorul microbuzului o geantă de voiaj de culoare albă, inscripționate B., pe care cu ajutorul șoferului autocarului le-au introdus în interiorul autocarului cu număr de înmatriculare în Ungaria.

După acest "schimb de bagaje", microbuzul cu cei doi pasageri a pornit în trombă, cu direcția de mers Arad - Oradea.

S-a procedat cu operativitate la oprirea în trafic a microbuzului și la blocarea autocarului, după care, în prezența martorilor asistenți B.E. și F.Z. s-a procedat la identificarea și legitimarea celor trei persoane.

O altă probă a vinovăției recurentului o constituie afirmațiile inculpatului O.S. care în timpul conversației interceptate în noaptea de 2 octombrie 2003, ora 22,55, cu o persoană rămasă neidentificată, conversație purtată, în care se arată "..nu te impacienta. Va veni. Este un om de încredere. îl cunosc de mai multă vreme pe acest om".

în consecință, în mod judicios, au fost înlăturate din ansamblul probator declarațiile recurentului inculpat de nerecunoaștere, fiind mai presus de orice îndoială că acesta a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa de către prima instanță.

înalta Curte constată, de asemenea, că recurentul inculpat B.J. cunoștea fără dubiu că în conținutul bagajelor care i-au fost predate se afla heroină și nu altă substanță interzisă de lege.

Această împrejurarea rezultă atât din considerentele anterior expuse, cât și din consemnările din procesul verbal de constatare a faptei, în care se menționează că inculpatul a afirmat că în gențile respective se afla heroină.

De menționat este și faptul că întocmirea acestui proces verbal s-a efectuat în prezența martorilor asistenți B.E. și F.Z., care i-au asigurat inculpatului și traducerea atât a discuțiilor cât și a actului respectiv, act care este semnat atât de inculpat, cât și de către cei doi martori (martori, care, de altfel, au fost audiați și în fața instanțelor de judecată, declarațiile acestora fiind analizate de acestea, astfel că nu vor mai fi reluate).

înalta Curte constată că inculpatul B.J. nu se află nici în eroare cu privire la substanța din gențile respective, sens în care nici motivul de recurs, referitor la schimbarea încadrării juridice dată faptelor, nu este fondat.

în art. 51 C. pen., se prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală atunci când făptuitorul nu cunoștea, în momentul săvârșirii acesteia, existența unei stări, situație, sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Astfel, când se constată că există eroarea de fapt înlătură vinovăția, sub forma intenției, și, cu aceasta, caracterul penal al faptei.

Ori, în cauză, se constată pe de o parte că inculpatul cunoștea, în momentul săvârșirii faptelor, conținutul genților, respectiv heroină, astfel că nu poate fi reținută eroarea de fapt, care de altfel nu este o cauză de diminuare a răspunderii penale, cum a susținut inculpatul în cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor.

în concluzie, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului B.J. va fi respins, ca nefondat, ca de altfel și cele ale parchetului și al inculpatului O.S.

Pentru toți inculpații se va deduce prevenția la zi din durata pedepselor aplicate acestora.

Au fost văzute și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 1853/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1845/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1719/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1719/2006. Penal