ICCJ. Decizia nr. 1845/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1338 din 4 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpata D.A.R., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceiași lege.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată suma de 950.000 lei.
în baza art. 357 pct. 2 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpată a unui telefon Nokia, a unei perechi de ochelari de vedere și a unei dischete, bunuri ridicate prin procesul verbal din 16 martie 2005.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenția preventivă de la 17 martie 2005 la zi.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
La data de 16 martie 2005, martorii B.R. și P.C.M. au denunțat faptul că inculpata D.A.R. se ocupă cu traficul de droguri în zona Șoselei Colentina.
S-a procedat la capcanarea cu praf fluorescent a sumei de 1.000.000 lei formată din bancnote de 100.000 lei și 50.000 lei după care martorii au contactat-o telefonic pe inculpată și i-au solicitat să le vândă 4 doze de heroină.
Inculpata s-a întâlnit cu martorii în spatele blocului în care locuiește și le-a dat 0,06 gr. heroină primind suma de 1.000.000 lei, din care a cumpărat o sticlă de Pepsi - Cola, după care a fost reținută de poliție asupra sa fiind găsită suma de 950.000 lei.
Instanța a reținut că fapta comisă de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
întrucât, pe parcursul urmăririi penale inculpata a formulat un denunț împotriva numitului U.E., facilitând tragerea acestuia la răspundere penală, s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Prin decizia penală nr. 876 din 14 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată, s-a menținut starea de arest și s-a dispus obligarea apelantei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de apel a reținut că este nefondată critica formulată cu privire la reindividualizarea pedepsei aceasta fiind stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen.
S-a mai reținut că poziția inculpatei pe parcursul procesului a fost nesinceră, aceasta susținând că este doar consumatoare de droguri.
Inculpata a declarat recurs în motivarea căruia s-a susținut că se impune achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 și respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea constată că situația de fapt precum și încadrarea juridică au fost corect stabilite.
Astfel, din declarațiile martorilor B.R.S. și P.C.M., coroborate cu procesul verbal din 16 martie 2005, procesele verbale de la dosar urmărire penală, rezultă că, la data de 16 martie 2005, inculpata a vândut 0,06 gr. heroină cu suma de 1.000.000 lei.
Inculpata a recunoscut faptul că a dat martorei heroină pentru că se simțea rău, dar a pretins că nu i-a vândut-o iar suma de bani pe care a primit-o reprezenta o datorie pe care o avea de recuperat de la martoră.
Aceste susțineri ale inculpatei justificat au fost înlăturate întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
în consecință, corect s-a reținut că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Curtea reține că nu este fondat nici motivul de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei aceasta fiind corect stabilită în limitele prevăzute de lege, în condițiile aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000, și fiind corespunzătoare gradului ridicat de pericol social al faptei precum și datelor personale ale inculpatei care nu are antecedente penale.
Constatând din examinarea cauzei că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1719/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1846/2006. Penal → |
|---|
