ICCJ. Decizia nr. 1838/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1635 din 20 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 20226/3/2005, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, între altele, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și art. 21lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., condamnarea inculpatului minor P.L.L., la pedeapsa de 4 ani închisoare, a aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 88 din același cod, a computat prevenția de la 27 aprilie 2005 la 20 decembrie 2005, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Totodată, conform art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 și art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat în solidar cu coinculpatul D.A.C. și cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 500 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.M.D.
Pentru a hotărî astfel, sub aspectul situației de fapt, prima instanță a reținut, pe baza probatoriului administrat în cauză, inclusiv declarațiile prin care inculpatul recunoaște comiterea faptei, că în ziua de 15 noiembrie 2005, aflându-se pe str. Turda împreună cu D.A.C. (coinculpat în aceeași cauză), prin violență și amenințare, a sustras telefonul mobil marca Sony Ericsson de la partea vătămată C.M.D., producând acesteia un prejudiciu în valoare de 500 RON.
La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 100 și art. 52 C. pen.
Astfel, a reținut prima instanță că, deși minor la data săvârșirii faptei, inculpatul este cercetat și în alte cauze pentru fapte de același gen, provine dintr-un mediu potențial criminogen, are un anturaj dubios și prezintă tulburări de comportament.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei în sensul stabilirii unui regim sancționator mult prea aspru în raport cu fapta comisă.
Prin decizia nr. 56/ A din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale sus menționate, menținându-se starea de arest a acestuia.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia în raport de faptul că este minor și a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a stabilit în mod corespunzător împrejurările în care a fost comisă fapta, încadrarea juridică ce a fost dată acesteia, precum și vinovăția inculpatului, date în raport de care a dozat în mod corespunzător pedeapsa aplicată, luând, totodată, în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel că, în mod corect, instanța de apel a respins apelul ca nefondat.
Circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sinceră a acestuia pe tot parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale și starea de minoritate, au fost avute în vedere la dozarea pedepsei ce a fost orientată spre minimul special obținut ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 109 C. pen., instanța dând dovada de clemență deși inculpatul este cercetat și pentru alte fapte penale de același gen și provine dintr-un mediu cu potențial infracțional.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpat, constatând că nu sunt motive care să justifice reducerea pedepsei.
Conform dispozițiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1851/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1841/2006. Penal → |
|---|
