ICCJ. Decizia nr. 1853/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 59/ F din 19 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.A.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, la data de 16 februarie 2005, în dosarul nr. 150/P/2004, pe care a menținut-o.
A fost obligat petentul la 200 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 150/P/2004 din 16 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus, în baza prevederilor art. 228 C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul C.I. din cadrul I.P.J. Brăila - S.I.F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 293 C. pen., art. 291 C. pen., față de subcomisarul B.I., ofițer de poliție judiciară în cadrul S.T.A. Galați, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 293 C. pen., art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., și față de făptuitorul C.A. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 194 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a reținut, în fapt, că petiționarul D.A.M. din Brăila a formulat plângere penală, la data de 2 noiembrie 2004, pe care a adresat-o P.N.A. și care a fost ulterior remisă spre soluționare, plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de subcomisarul C.I. din cadrul S.I.F. al I.P.J. Brăila sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 293 C. pen. și art. 291 C. pen., față de subcomisarul B.I. ofițer de poliție judiciară în cadrul S.T.A. Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 26, raportat la art. 293 C. pen. și art. 26, raportat la art. 291 C. pen., și față de făptuitorul C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 194 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., întrucât primul ofițer, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, a îndeplinit cu știință în mod abuziv acte neconforme cu realitatea, în care a înscris date diferite pe o declarație luată în scris asociatul său C.A. și că a uzat de o identitate falsă folosindu-se de ștampila S.T.A. Galați pe care a aplicat-o pe referatul de declinare a competenței nr. 15447 din 14 octombrie 2003 al I.P.J. Brăila și pe declarația, din data de 4 iunie 2003, luată făptuitorului C.A., iar cel de-al doilea ofițer de poliție ca fiind complice la infracțiunile săvârșite de subcomisarul C.I.
Față de făptuitorul C.A. petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 194 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen., întrucât l-a constrâns să-i dea o sumă de bani pe care nu i-o datora.
Din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză de procuror au rezultat următoarele:
într-adevăr, declarația luată de către subcomisarul C.I. făptuitorului C.A., este semnată și datată de ofițerul de poliție 12 august 2003 iar făptuitorul a semnat și a pus data de 11 august 2003.
Subcomisarul C.I. a susținut că fata la care l-a audiat pe făptuitorul C.A. este 12 august 2003, însă este posibil că acesta să fi trecut din eroare o dată anterioară, respectiv 11 august 2003, fără însă ca acest aspect să fi influențat în vreun fel conținutul declarației.
în ce privește aspectul că declarația dată de C.A. subcomisarului C.I., la data de 4 iunie 2003, și despre care petiționarul a afirmat că luna "6" de la sfârșitul declarației ar fi fost modificată prin îngroșarea cifrei respective nu are nici un fel de relevanță, întrucât data când i s-a luat declarația, respectiv 4 iunie 2003, este clar consemnată de ofițerul de poliție, atunci când a făcut mențiunea "dată în fața mea".
Referitor la aspectul sesizat de petiționar cu privire la aplicarea ștampilei P.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Galați pe Referatul cu propunerea de declinare a competenței nr. 15447 din 14 octombrie 2003 și procesului-verbal din 13 octombrie 2003, întocmite de subcomisarul C.I. și de pe declarațiile luate făptuitorului C.A. la datele de 4 iunie 2003 și, respectiv, 12 august 2003, parchetul a precizat că ștampila aplicată pe actele de care face vorbire petiționarul în plângere nu aparține P.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție Galați ci P.N.A., secția a II-a, ștampila fiind aplicată de grefiera care a făcut numerotarea dosarului, ca o măsură de prevedere ca toate actele din dosar să fie ștampilate, pentru a nu se putea introduce alte acte în dosar.
Oricum, aplicarea ștampilei P.N.A., secția a II-a, pe actele de cercetare pe care le-a întocmit subcomisarul C.I. nu au produs nici o consecință juridică care să-i știrbească petiționarului vreun drept procesual, iar subcomisarul B.I., ofițer de poliție judiciară la S.T.A. Galați și subcomisarul C.I. nu au nici o legătură cu aspectele reclamate.
Aspectul sesizat de petiționar precum și C.A. l-ar fi șantajat pentru a obține în mod necuvenit suma de 9.138.289.294 lei nu a putut fi luată în considerare deoarece chiar el a fost de acord să-i achite această sumă pentru ca făptuitorul să se retragă din calitatea de asociat al SC A. T.S. SRL Brăila, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1512 din 10 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2624/2003.
Pentru aceste considerente, în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi ofițeri de poliție și față de făptuitorul C.A. întrucât faptele reclamate de petiționarul D.A.M., nu există.
2. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 150/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat plângere petentul D.A.M., criticând rezoluția atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că faptele relatate de el există și că făptuitorii trebuiau trași la răspundere penală pentru faptele săvârșite.
3. Prin rezoluția nr. 319/II/2/2005 din 22 martie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați plângerea a fost respinsă, ca nefondată, apreciindu-se că cercetările s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale și că aspectele sesizate prin plângere de către petentul D.A.M. nu se confirmă.
4. împotriva celor două rezoluții, petentul D.A.M. a formulat plângere, conform prevederilor art. 2781C. proc. pen., la instanța de fond, Curtea de Apel Galați.
în motivarea plângerii petentul a invocat aceleași motive ca la urmărirea penală. în plus, a mai arătat că, în mod nelegal dosarul care a fost repartizat inițial procurorului S.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost apoi repartizat procurorului C.V. din cadrul aceleiași unități de procuratură.
Analizând plângerea formulată de prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată din următoarele motive:
a) Cu privire la procurorul care a instrumentat cauza, aspectele invocate de petent, prin apărătorul său, se dovedesc nefondate.
Plângerea petentului a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați sub nr. 150/P/2004 la data de 15 noiembrie 2004. La data de 16 noiembrie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a repartizat lucrarea spre soluționare procurorului S.M. pentru ca ulterior, la o zi diferență, adică la 17 noiembrie 2004 același procuror general să repartizeze lucrarea procurorului C.O., care a și emis rezoluția în cauză.
Deși nu s-a putut stabili de ce au fost schimbați cei doi procurori este greu de presupus că într-o singură zi procurorul S.M. ar fi putut termina cercetările în cauză și că ar fi emis o soluție care nu ar fi convenit conducerii Parchetului Curții de Apel Galați, fiind schimbat cu procurorul C.V., așa cum susține petentul prin apărătorul său ales.
Pe de altă parte, procurorii sunt substituibili între ei și se pot înlocui reciproc în efectuarea actelor de urmărire penale, toți reprezentând în esență Ministerul Public.
Este adevărat, că potrivit recentelor modificări aduce Legii de organizare judiciară și legii privind statutul judecătorilor și procurorilor, procurorul care apreciază că un dosar de urmărire penală pe care el îl are în cercetare i-a fost luat în mod nejustificat de procurorul ierarhic superior, se poate adresa cu plângere C.S.M.
Declanșarea acestei proceduri este însă lăsată la aprecierea procurorului și în nici un caz procurorul nu poate fi obligat de părțile din dosar să solicite declanșarea acestei proceduri.
Cum în cauză procurorul S.M. nu a formulat plângere la C.S.M. rezultă că acest procuror a apreciat, că și șeful său ierarhic superior, că în mod justificat dosarul a fost luat de la el și repartizat procurorului C.V.
b. Cu privire la data declarației luate de subcomisarul C.I. făptuitorul C.A., 12 august 2003 sau 11 august 2003 instanța de fond apreciind argumentele invocate de parchet sunt prefect justificate.
La aceste argumente se adaugă faptul că petentul D.A.M. nu a putut argumenta în nici un moment, ce anume drepturi i-au fost încălcate și în ce modalitate și ce consecințe juridice ar fi produs declarația făptuitorului C.A., dacă ar fi fost dată la 11 august 2003 și ce consecințe juridice dacă ar fi fost dată la 12 august 2003.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în doctrina și practica de specialitate în caz de neconcordanță între date, trebuie avută în vedere data consemnată de funcționarul public competent să funcționeze, cu respectarea dispozițiilor legale, la locul unde s-a dat declarația, data consemnată de el devenind astfel data certă.
c) Aceeași este situația și pentru declarația dată de făptuitorul C.A. în fața subcomisarului C.I., la data de 4 iunie 2003, despre care petentul, prin apărător ales, susține că cifra "6" din data de 4 iunie 2003, scrisă de C.A. a fost falsificată din moment ce data certă dată de subcomisarul C.I. "dată în fața mai la 4 iunie 2003" face să fie infirmat orice fel de dubiu.
d) în ceea ce privește situația subcomisarului B.I., ofițer de poliție judiciară în cadrul P.N.A. - Serviciul Teritorial Galați neîmplinirea acestuia în faptele sesizate de petent este mai evidentă.
Actul pe care se presupune că l-a falsificat subcomisarul B.I., respectiv declarația dată de C.A. în fața subcomisarului C.I. la 4 iunie 2003, poartă în realitate ștampila P.N.A., secția a II-a, din care făcea parte și procurorul care a întocmit rechizitoriul nr. 107/P/2003 prin care s-a dispus, printre altele, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a petentului D.A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000,art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000,art. 290 C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 33 lit. a) C. pen.
Ori, subcomisarul B.I. făcea parte din cadrul P.N.A. - Serviciul Teritorial Galați, astfel încât nu ar fi avut cum să aplice pe declarația din 4 iunie 2003 ștampila P.N.A., secția a II-a.
e) Cu privire la aplicarea acestei ștampile pe declarația lui C.A. dată, la 4 iunie 2003, în fața subcomisarului C.I. s-au constatat că aceasta nu este un fals, ci o măsură de prevedere folosită de grefierul, șef al P.N.A., secția a II-a, de a ștampila mai multe foi, din cuprinsul unor dosare, în general paginile de început, pentru ca anumite acte și lucrări sin dosar să nu dispară sau să se piardă și pentru ca dosarul să poată fi mai ușor recunoscut de evidențiat în sistemul de evidență și statistică al acestei unități de procuratură.
f) Cu privire la suma de 9.138.289.294 lei pe care petentul ar fi fost șantajat să o dea făptuitorului C.A. s-a constatat că în acest aspect este nefondat.
Deoarece din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că făptuitorul C.A. ar fi săvârșit vreo faptă penală, în mod corect procurorul nu s-a preocupat de soluționarea laturii civile și repunerea în situația anterioară.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul D.A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile de fond din plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați, în calitate de organ de cercetare penală în dosarul penal finalizat cu trimiterea în judecată a petiționarului prin rechizitoriul nr. 170/P/2003 din 29 iunie 2004 al P.N.A., nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Criticile vizând consemnarea unei date nereale pe declarațiile date de făptuitorul C.A. sau modificarea datei la care acestea au fost luate, precum și aplicarea ștampilei altui organ judiciar decât cel în fața căruia s-a desfășurat actul procedural respectiv, chiar dacă ar fi reale, nu sunt de natură să atragă răspunderea penală a intimaților, ofițeri de poliție judiciară. Așa cum s-a reținut atât de către procuror cât și de instanța de fond, intimații nu au modificat data la care făptuitorul a dat declarații sau nu au consemnat o dată nereală cu ocazia certificării acestora iar, în ceea ce privește ștampila de pe aceste declarații, ea aparține P.N.A., care a și emis rechizitoriu în cauză, fiind aplicată de secretariatul secției a II-a, potrivit uzanțelor.
Pe de altă parte, deși petiționarul nu a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia instrumentării urmăririi penale angajează răspunderea penală a organului de cercetare penală, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează lucrătorul de poliție în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate. Eventualele încălcări ale dispozițiilor procedurale aplicabile fazei de urmărire penale pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de judecată sesizată cu soluționarea cauzei respective. în speță, petiționarul, ce are calitatea de inculpat în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate, se află în curs de judecată, putându-și valorifica susținerile în fața instanței de judecată.
în ceea ce privește critica vizând schimbarea procurorului desemnat să instrumenteze plângerea penală ce face obiectul analizei cauzei de față, instanța de fond a apreciat în mod corect că numai procurorul respectiv poate sesiza C.S.M., conform dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 304/2004, republicată. Totodată, instanța de fond a apreciat că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de făptuitorul C.A., întrucât remiterea sumei de bani de către petiționar a avut drept izvor un act comercial, nicidecum infracțiunile de șantaj și înșelăciune.
Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că soluția pronunțată în cauză a fost legală și temeinică, au fost văzute și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, a obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1854/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1719/2006. Penal → |
|---|
