ICCJ. Decizia nr. 1844/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 571/ PI din 14 septembrie 2005 Tribunalul Timiș, secția penală, a condamnat pe inculpatul C.M.T., la pedepsele de:
- 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de viol, prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii calificate de lipsire de libertate, prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen. și;
- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) și (21) lit. c) C. pen., dispunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., să execute ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa mai grea aceea de 9 ani închisoare sporită cu 2 ani închisoare, în total 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani (pedeapsa complimentară).
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, fiind computată din pedeapsa principală aplicată, perioada executată prin reținere și arest preventiv cu începere de la 10 ianuarie 2005 la zi.
în baza art. 118 lit. a) C. pen. și art. 109 C. proc. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor inculpatului și a mijloacelor materiale de probă (înregistrate la poziția 15/2005 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Timiș).
Pe latură civilă s-a luat act că partea vătămată l.M. nu s-a constituit în cauză parte civilă.
A fost obligat inculpatul la suma de 4.183.373 lei despăgubiri civile către Spitalul de Psihiatrie Jebel.
De asemenea, inculpatul a fost obligat și la suma de 2.000.000 lei (ROL) cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că, în seara zilei de 9 ianuarie 2005, inculpatul a consumat repetat băuturi alcoolice în barul din comuna Iecea Mare, ajungând în stare de ebrietate, alături de martorul B.R., de care s-a despărțit, în jurul orelor 23,00, după ce l-a condus până la locuința acestuia situată la nr. 695 din localitate.
în continuare, inculpatul și-a tras pe cap o cagulă, a escaladat gardul de la intrarea în curtea imobilului situat la nr. 688, unde locuia singură partea vătămată I.M., în vârstă de 47 ani, situație cunoscută de inculpat, s-a deplasat la ușa de acces în casă și i-a distrus sistemul de închidere prin lovituri repetate cu piciorul, după care a pătruns în interior.
Prin amenințări și violențe fizice partea vătămată a fost constrânsă să întrețină acte sexuale repetate, normale și orale.
Prin aceleași mijloace, după ce a târât-o după aceasta trăgând-o de păr, inculpatul a răscolit prin dulapuri și sertare în mai multe încăperi pentru a găsi bani ori alte bunuri de valoare în vederea sustragerii.
Sechestrarea părții vătămate prin supunere la suferințe fizice a continuat până, în jurul orelor 5,30, când inculpatul i-a permis să iasă din casă, întrucât victima nu a mai avut control fiziologic, murdărindu-se cu fecale.
Profitând de acest fapt, partea vătămată a sărit gardul împrejmuitor și a solicitat martorilor vecini R.M. și C.G., care au intervenit, constatând că inculpatul a părăsit locul faptei, unde și-a abandonat cagula și tricoul, obiecte găsite pierdute de organul de poliție alertat telefonic de prima martoră.
Violențele fizice la care a fost supusă i-au cauzat victimei și leziuni (echimoze, excoriații) ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt amintită a fost stabilită, pe baza probelor strânse la urmărirea penală, confirmate în totalitate la cercetarea judecătorească, respectiv: declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, recunoaștere din grup și fotografii judiciar-operative întocmite cu această ocazie, raport medico-legal nr. 55 din 11 ianuarie 2005, întocmit de I.M.L. Timișoara și declarațiile martorilor.
Inculpatul a recunoscut doar lovirea părții vătămate, negând încercarea de a sustrage bunuri, sechestrarea precum și infracțiunea de viol, cu motivarea că a fost invitat în casă de victimă pe care a întâlnit-o la poată, iar actele sexuale s-au consumat cu consimțământul acesteia. Afirmațiile inculpatului arătate anterior au fost înlăturate ca nesincere, aflându-se în contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
în cursul cercetării judecătorești, în ședința publică din 25 mai 2005, partea vătămată a completat declarația inițială la data de 25 aprilie 2005, solicitând să se ia act că "își retrage toate acuzațiile împotriva inculpatului" făcând și alte susțineri ce au confirmat declarațiile inculpatului; aducându-i-se la cunoștință de instanță "consecințele mărturiei mincinoase și denunțului calomnios" inculpata a revenit precizând că "își retrage declarația de mai sus". în acest context instanța a lipsit de semnificație juridică declarația părții vătămate cu privire la retragerea plângerii, reținând vinovăției penale a inculpatului pentru toate infracțiunile deduse judecății prin rechizitoriu.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere potrivit art. 72 și urm. C. proc. pen., pericolul social concret ridicat al infracțiunilor în raport de împrejurările în care au fost comise și urmările acestora, victima fiind internată ulterior, în perioada 17 - 27 ianuarie 2001, datorită traumatismului psihic suferit în Spitalul de Psihiatrie Jebel, precum și periculozitatea socială sporită a inculpatului, care a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 1323/1997 a Judecătoriei Timișoara la pedeapsa de 6 luni închisoare în baza art. 208 - art. 209 C. pen.
Despăgubirile civile către Spitalul de Psihiatrie Jebel, reprezintă cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei pentru înlăturarea urmărilor psihice negative produse prin infracțiunile comise de inculpat, având ca temei legal dispozițiile art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ.
Apelul declarat de inculpat cu solicitarea de a fi achitat, pentru infracțiunile deduse judecății, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) și a C. proc. pen., și a i se reține vinovăția penală doar pentru lovire sau alte violențe, faptă penală prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 23/ A din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. A fost menținută arestarea preventivă, fiind computat timpul reținerii și arestării preventive la zi și s-a dispus obligarea inculpatului la suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpat cu solicitarea în principal de a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare în apel pentru administrare de probe noi [(art. 38515 pct. c C. proc. pen.)], iar în subsidiar de a fi condamnat doar pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru celelalte fapte penale solicitându-se achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., corespunzător cazului de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Procurorul a cerut examinarea cauzei din oficiu în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 171 _i 14 C. proc. pen., sub aspectele de nelegalitate și netemeinicie privind temeiul și obiectul confiscării speciale, omisiunea aplicării art. 109 C. proc. pen., privind restituirea mijloacelor materiale de probă către partea vătămată și inculpat, înlăturarea pedepsei accesorii și aplicarea sporului de concurs de 2 ani închisoare. A solicitat încetarea procesului penal în baza art. 197 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu referire la infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Criticile invocate sunt fondate în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.
Aprecierea probelor administrate în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., astfel cum în mod corect a procedat prima instanță, confirmă în totalitate existența faptelor imputate inculpatului prin rechizitoriu și anume că:
a) a încercat pe timp de noapte să sustragă prin violență și amenințare mai multe bunuri din locuința părții vătămate, în care scop a pătruns în curte prin escaladarea gardului împrejmuitor, iar în casă prin distrugerea sistemului de închidere a ușii, corespunzător tentativei la infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) lit. c) C. proc. pen.;
b) a întreținut prin constrângere fizică mai multe acte sexuale cu partea vătămată corespunzător infracțiunii continuate de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și
c) a lipsit de libertate partea vătămată prin expunerea la suferințe fizice repetate, corespunzător infracțiunii prevăzute în art. 189 alin. (2) C. pen.
Toate aceste fapte penale au fost comise în aceeași împrejurare dar prin acțiuni separate, aflându-se în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
Ca atare, solicitarea în principal formulată de inculpat privind casarea cu trimitere în apel pentru administrarea de probe, se va respinge ca nefondată.
în cursul cercetării judecătorești, la prima instanță în ședința publică din 25 mai 2005, partea vătămată a declarat expres că "își retrage toate acuzațiile împotriva inculpatului", retractarea ulterioară referindu-se doar la existența ca atare a faptelor ilicite imputate inculpatului, care au fost dovedite însă prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Ca atare declarația părții vătămate privind retragerea plângerii prealabile, cu consecința încetării procesului penal în baza art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., este valabilă și are semnificația anterior arătată numai pentru infracțiunea de viol imputată inculpatului, referitor la care acțiunea penală se pune în mișcare și se exercită la plângerea prealabilă a persoanei vătămate [(art. 187 alin. (4) C. pen.)].
Pentru această faptă penală, instanța trebuia să dispună încetarea procesului penal în condițiile arătate anterior.
Aplicarea corectă a dispozițiilor art. 118 C. pen., impunea confiscarea specială către stat doar a cagulei în baza art. 118 lit. b) C. pen. ("lucru destinat la săvârșirea infracțiunii dacă este al infractorului"), iar nu în baza art. 118 lit. a) C. pen. ("lucruri produse prin fapta prevăzută de legea penală"), cum în mod greșit s-a dispus de prima instanță, soluție menținută în apel.
Cele două prosoape și un tricou ridicate de organul de cercetare penală din locuința părții vătămate în calitate de mijloace materiale de probă trebuiau restituite părții vătămate și respectiv, inculpatului în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., iar nu confiscate în baza art. 118 lit. a) C. pen., cum în mod, de asemenea, greșit s-a dispus de către prima instanță (întrucât aceste lucruri exced câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. a) - e) C. pen.).
Este nejustificată urmând a fi eliminată ca atare din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea prevederilor art. 64 lit. c) - e) C. pen. [(această pedeapsă trebuind a fi menținută în cauză doar cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.)].
în măsura în care infracțiunea de viol încetează a forma obiectul judecății actuale, prin retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată, și dispare în același timp ca element constitutiv al concursului real de infracțiuni se justifică înlăturarea pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și a sporului de concurs.
în consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d), raportat la art. 3859alin. (1) pct. 171 și 14 C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului casându-se decizia și sentința, iar în rejudecare pe fond se va dispune reformarea parțială a acestora, pe latură penală în legătură cu aspectele de nelegalitate și netemeinicie anterior arătate.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate, astfel încât în final, prin recontopire inculpatul va executa în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.
în baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 10 ianuarie 2005 la 22 martie 2006.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei (RON) a fost achitat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1841/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1834/2006. Penal → |
|---|
