ICCJ. Decizia nr. 1881/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1881/2006
Dosar nr. 354/2/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1636 din 6 decembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul V.V., la 9 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 19 martie 2005, la zi.
S-a constatat că partea vătămată A.M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 14 martie 2005, inculpatul, fiind ameninţat de mai multe persoane cărora le datora bani, a hotărât să procure banii necesari achitării datoriilor prin jefuirea unui taximetrist.
În acest sens, s-a deplasat la staţia Gorjului, de unde a luat un taximetru condus de partea vătămată A.M.C., cerându-i acesteia să-l conducă în comuna Bragadiru. După ce au intrat pe o stradă mai puţin circulată, a cerut şoferului să încetinească aplicându-i mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracică, punându-i viaţa în primejdie.
În timp ce partea vătămată a reuşit să fugă, inculpatul a încercat să pună în mişcare autoturismul, însă, nereuşind, l-a părăsit, după care, a abandonat pe o stradă, cuţitul şi borseta pe care o sustrăsese.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 6/ A din 10 ianuarie 2006, a respins apelul inculpatului.
Totodată, a menţinut starea de arest şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 19 martie 2005, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au dat faptei o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Din coroborarea declaraţiilor inculpatului, date în cursul urmăririi penale, cu cele ale părţii vătămate A.M.C., ale martorilor V.G., M.B.A., date la urmărirea penală şi menţinute în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă, în mod cert, că, în ziua comiterii faptei, inculpatul, aflând de la colegii săi de cameră că a fost căutat de nişte persoane pentru restituirea unui împrumut, a luat hotărârea de a face rost de bani, scop în care s-a înarmat cu un cuţit, şi s-a deplasat cu un taximetru către comuna Bragadiru, unde l-a înjunghiat pe şoferul taximetrului.
Nu este fondată nici critica referitoare la încadrarea juridică dată faptei.
Din probele dosarului, examinate mai sus, rezultă, în mod cert, că inculpatul a agresat victima cu cuţitul, lovind-o într-o zonă vitală (torace), pentru a o deposeda de banii sau bunurile avute asupra ei, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen. şi art. 176 lit. d) C. pen., aşa cum corect au reţinut instanţele.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa de omor (pentru a săvârşi o tâlhărie), nu se impune nici reducerea pedepsei, care a fost just individualizată.
Nefiind nici alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 10 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 martie 2005, la 23 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1875/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1922/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
