ICCJ. Decizia nr. 1935/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1935/2006
Dosar nr. 1967/1/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa penală nr. 411 din 19 octombrie 2005, a condamnat, printre alţii, pe recurenta inculpată E.L.G., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare care a fost sporită cu un an urmând ca, în final aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii recurenţi L.V.F. şi C.V.C., la câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul L.V.F. şi la câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul L.V.F.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., li s-a aplicat celor doi inculpaţi pedepsele cele mai grele de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., pentru toţi inculpaţii.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a celor trei inculpaţi şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada detenţiei începând cu 17 ianuarie 2005 la 19 octombrie 2005, pentru L.V.F. şi C.V.C., iar în ceea ce o priveşte pe inculpata E.L.G., reţinerea de 24 ore din data de 19 octombrie 2004 şi perioada executată din 21 ianuarie 2005 la 19 octombrie 2005.
Tribunalul a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. d) C. pen., inculpatul L.V.F. a fost obligat să plătească statului suma de 150 Euro sau echivalentul lor în lei la data executării şi 300 lei cu titlu de confiscare specială, iar pe inculpatul C.V.C. la 300 lei, cu acelaşi titlu.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, că la data de 30 iulie 2003, la registrul comerţului Hunedoara, a fost înregistrată SC M.C. SRL Călan care îi avea ca acţionari şi administrator pe inculpata E.L.G. şi cetăţeanul german M.G.H., iar ca obiect de activitate, restaurante cu program distractiv. În cursul lunii septembrie 2003, inculpata, care s-a ocupat în principal de activitatea societăţii comerciale a închiriat spaţiul din Hunedoara, unde a deschis localul N.C., cu program de striptease.
Profitând de aparenţa de legalitate conferită de deschiderea localului, inculpata E.L.G., căreia i se spunea G., a înlesnit practicarea prostituţiei în cazul unor persoane minore şi majore obţinând foloase materiale de pe urma lor. De asemenea, în vara anului 2004, făptuitoarea a luat legătura cu inculpatul L.V.F. care, împreună cu inculpatul C.V.C., au recrutat prin înşelăciune persoane majore şi minore din zona defavorizată a Văii Jiului, tinere, pe care le vindeau inculpatei în sensul exploatării acestora.
Tribunalul a mai constatat că fetele angajate ca animatoare, în local, în momentul în care erau solicitate de clienţi pentru a întreţine raporturi sexuale, lăsau suma de bani achitată de aceştia la bar, inculpatei, iar dimineaţa, la terminarea programului primeau un procent din băuturile consumate cu ei precum şi din sumele încasate din practicarea prostituţiei.
Din vara anului 2004, E.L.G. a schimbat procedura de încasare a banilor obţinuţi din practicarea prostituţiei, în sensul că pentru a întreţine raporturi sexuale cu fetele localului, clienţii achitau două cocktail-uri sau alte două băuturi scumpe şi o şampanie în valoare de 1.200.000 lei, plată care permitea plecarea fetei de la bar timp de o oră. Pentru raportul sexual clientul mai plătea o sumă de bani stabilită cu fata respectivă, sumă care îi rămânea acesteia, metodă care a fost denumită „combinaţie".
Pentru cazarea fetelor, inculpata a închiriat o garsonieră în oraşul Călan, unde fetele locuiau împreună cu J.M., cetăţean german, cunoscut al asociatului şi concubinului acesteia, M.G.H. Ulterior făptuitoarea a mai închiriat o garsonieră pentru cazarea fetelor şi în municipiul Hunedoara.
În localul inculpatei au lucrat părţile vătămate care au fost cumpărate şi găzduite de aceasta, dar şi C.F.A., C.A.M., minoră în vârstă de 15 ani şi minora de 15 ani Ş.L. care locuiau în Hunedoara şi nu veneau zilnic la bar. Cele trei tinere practicau prostituţia, însă pentru a racola clienţi în localul inculpatei trebuiau să-i determine pe aceştia să consume băuturi scumpe şi să cumpere câte o sticlă de şampanie. Aşadar, în cazul acestora E.L.G. le-a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase de pe urma lor.
Instanţa de fond a mai constatat că în localul N.C. Hunedoara au lucrat mai multe fete dar nu s-a reuşit identificarea tuturor întrucât inculpata le dădea minorelor nume de scenă şi le învăţa să se prezinte doar sub acest pseudonim.
În vara anului 2004, inculpata având nevoie de fete a luat legătura cu inculpatul L.V.F. şi pentru fiecare persoană racolată primea sume cuprinse între 50 şi 70 Euro, transportul acestora era în sarcina făptuitoarei, iar fetele primeau un salariu de 200 Euro pe lună plus comisionul din consumaţie.
Astfel, în vara anului 2004, L.V.F. le-a contactat pe C.M. şi S.N. care era minoră şi le-a propus să se angajeze la bar, comunicându-le că salariul este de 800.000 lei pe lună, iar cazarea asigurată. Minora l-a întrebat pe inculpat dacă nu este vorba de prostituţie, însă acesta a asigurat-o că este un loc de muncă serios şi vor încheia contracte de muncă.
Cele două fete au acceptat oferta inculpatului şi în aceeaşi seară, concubinul inculpatei, însoţit de martorul B.R.G., barman al localului, le-a luat cu un autoturism de la benzinăria situată la intersecţia dintre Petroşani şi Petrila, iar L.V.F. a primit suma de 50 Euro.
S.N. şi C.M. au fost cazate în garsoniera închiriată în Hunedoara de E.L.G., iar în seara următoare, aceasta le-a comunicat că vor lucra ca dansatoare şi că vor merge „pe combinaţie" cu clienţii, lucru pe care minora l-a refuzat şi a plecat acasă.
La sfârşitul lunii august 2004, L.V.F. şi C.V.C. i-a propus părţii vătămate M.R.M., în vârstă de 15 ani, să lucreze ca dansatoare în local, însă aceasta a refuzat. Ulterior, având probleme familiale, minora a acceptat fiind asigurată de inculpaţi că nu va trebui să se prostitueze. M.R.M. s-a deplasat împreună cu făptuitorii, cu trenul, în localitatea Călan unde a fost preluată de E.L.G. care le-a plătit celor doi suma de 2.000.000 lei. Din prima seară inculpata i-a adus la cunoştinţă minorei regulile spunându-i că va trebui să meargă cu clienţii „pe combinaţie". Deşi partea vătămată nu a fost de acord a trebuit să lucreze o săptămână în bar, nefiind plătită nici măcar cu procentul din consumaţia clienţilor. Mama minorei M.L. a sesizat organele de poliţie şi a aflat de la C.M. că fiica ei a fost vândută patroanei localului din Hunedoara. După ce a reuşit să-şi recupereze fata, inculpaţii i-au cerut martorei M.L. suma de 2.000.000 lei, preţul cu care aceasta fusese vândută.
Prima instanţă a mai constatat că, în cursul lunii septembrie 2004, inculpaţii L.V.F. şi C.V.C. s-au întâlnit cu părţile vătămate B.C., în vârstă de 17 ani şi G.M., minoră în vârstă de 16 ani cărora le-a propus să lucreze ca dansatoare în localul inculpatei. Fetele s-au deplasat cu trenul în localitatea Călan unde au fost preluate de E.L.G. şi au fost cazate în garsoniera închiriată de aceasta, iar în seara următoare le-a adus la cunoştinţă noilor venite că trebuie să, meargă „pe combinaţie" cu clienţii şi tarifele practicate.
Martora B.I.D., mama părţii vătămate B.C. văzând că fiica ei nu se mai întoarce acasă, a căutat-o şi a aflat că L.V.F. are legătură cu dispariţia minorei dar acesta i-a spus că nu ştie nimic de fată. Seara, minora a sunat-o pe mama sa care a discutat şi cu inculpata care a insistat să o angajeze pe partea vătămată.
Întrucât martora a ameninţat-o pe inculpată că o denunţă la poliţie, a doua zi, aceasta le-a trimis pe fete acasă.
În vara anului 2004, motivează instanţa, inculpatul L.V.F. s-a întâlnit cu martora P.M.M. şi aflând că aceasta are o situaţie financiară grea i-a propus să lucreze ca dansatoare în localul inculpatei pentru un salariu lunar de 100 Euro pe lună, plus cazare şi masă fără a-i aduce la cunoştinţă că urmează să se prostitueze. După ce martora a fost de acord, inculpaţii au dus-o cu un taxi din Petrila la Hunedoara, la bar.
P.M.M. i-a comunicat inculpatei E.L.G. că are 17 ani, iar aceasta i-a recomandat să spună că este majoră, dacă o întreabă cineva. Martora aflând de la celelalte fete că trebuie să se prostitueze, în după amiaza zilei următoare a fugit şi s-a ascuns, până seara, într-un lan cu porumb, după care a luat o maşină de ocazie şi s-a întors în Petroşani.
Instanţa de fond a mai constatat că, în ziua de 3 iunie 2004, minora U.C.M., în vârstă de 14 ani, s-a angajat în localul inculpatei unde a lucrat până la data de 3 septembrie 2004.
În această perioadă minora a fost exploatată, fiind trimisă de nenumărate ori „pe combinaţie" cu diferiţi bărbaţi, având numele de scenă E. şi a fost cazată în locuinţa din Călan.
U.L., mama minorei, la data de 8 iunie 2004, a anunţat Poliţia oraşului Petrila că fiica ei a plecat de la domiciliu, iar în cursul celor trei luni aceasta a luat legătura de mai multe ori cu familia şi a rugat-o pe mama ei să-i trimită buletinul pentru a încheia contractul de muncă.
La începutul lunii septembrie 2005, părinţii au găsit-o pe minoră la Oficiul Poştal din Simeria, unde, conform înţelegerii aceasta aştepta actul de identitate şi au luat-o acasă.
Tribunalul a mai reţinut că, la jumătatea lunii mai 2004, partea vătămată N.C.E. care se certase cu părinţii a luat legătura cu inculpata iar aceasta a angajat-o ca dansatoare în local, urmând să primească 100.000 lei pe zi şi un procent din consumaţia cu clientul.
După câteva zile, E.L.G. i-a spus părţii vătămate că dacă merge „pe combinaţie" cu clienţii, câştigul va fi mult mai mare. Partea vătămată a acceptat, iar inculpata i-a prezentat condiţiile şi tarifele care urmau a fi percepute.
Pentru a păstra aparenţa legalităţii, inculpata a încheiat contracte individuale de muncă cu fiecare salariat dar acestea încetase în aceeaşi zi în care era în care era prevăzută începerea activităţii angajatului.
Din adresa Inspectoratului de Muncă Hunedoara, din 29 noiembrie 2004, rezultă că societatea comercială M.C. SRL Hunedoara nu este înregistrată în evidenţa acestei instituţii.
Instanţa a constatat că în apartamentul inculpatei şi în garsoniera pe care aceasta a închiriat-o cu ocazia percheziţiei efectuate, au fost găsite mai multe fotografii ale minorelor care au lucrat în local.
În apartamentul făptuitoarei au fost găsite actele de identitate şi de studii ale părţii vătămate N.C.E., care i-au fost restituite.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 1/ A din 10 ianuarie 2006, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata E.L.G., prin care a susţinut că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată, iar în subsidiar că pedepsele au fost greşit individualizate şi de inculpatul C.V.C. considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul lipsei probelor de vinovăţie şi a reducerii sancţiunilor aplicate. S-a luat act că inculpatul L.V.F. şi-a retras apelul formulat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpata E.L.G. care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susţinut că nu este vinovată de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată, că nu a fost implicată în proxenetism şi trafic de persoane, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, inculpata a solicitat reducerea pedepselor aplicate deoarece are în întreţinere un copil minor şi nu a mai fost anterior condamnată, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei E.L.G., în comiterea împreună cu coinculpaţii L.V.F. şi C.V.C. a infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că inculpata recurentă şi ceilalţi doi făptuitori condamnaţi în cauză, în perioada mai – octombrie 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au recrutat, transportat, găzduit un număr de 9 tinere din care şase minore, prin înşelăciune şi constrângere, pe care le-a îndemnat să practice prostituţia în barul N.C. din Hunedoara, pe care îl administra, trăgând foloase de pe urma lor.
Persoanele racolate şi constrânse să practice prostituţia sunt: S.N., C.M., M.R.M., B.C., G.M., P.M.M., U.C.M., N.C.E. şi numita V., adusă din Botoşani şi găzduită de inculpată.
Din cele 9 victime exploatate sexual, S.N., M.R.M., B.C., G.M., P.M.M. şi U.C.M. erau minore. Această împrejurare era cunoscută de inculpată din relatările fetelor pe care le instruia să spună că sunt majore, din declaraţiile coinculpaţilor şi din actele de identitate ale acestora.
Din probele administrate în cauză şi anume: copiile contractelor individuale de muncă ale victimelor, adresa I.T.M. Hunedoara, dovada de restituire a actelor de identitate, procesele verbale de percheziţie domiciliară, declaraţiile părţilor vătămate şi ale părinţilor, reclamaţiile privind dispariţia minorelor, declaraţiile celorlalţi doi coinculpaţi şi ale martorilor B.R.G., D.R.D., G.C., R.B.D. şi U.I.C., rezultă cu certitudine că activitatea desfăşurată de inculpată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile menţionate din Legea nr. 678/2001, fiind corect reţinute de instanţe.
De asemenea, atât prima instanţă cât şi curtea de apel, au apreciat în mod just că fapta inculpatei care a permis şi înlesnit minorelor C.F.A., C.A.M. (minoră) şi S.L. (minoră) să practice prostituţia în localul ei, fără a le racola şi găzdui în garsoniera sa, dar trăgând foloase de pe urma lor, constituie infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Întrucât soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpata recurentă.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatei, pentru infracţiunile săvârşite, se constată că acestea au fost corect individualizate, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările săvârşirii lor, numărul mare al victimelor exploatate, precum şi datele care caracterizează persoana făptuitoarei care are în întreţinere un copil minor şi nu este cunoscută cu antecedente penale.
Se mai constată că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., constrângerea şi reeducarea inculpatei precum şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.
În consecinţă, faţă de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs şi nerezultând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpata E.L.G., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei timpul reţinerii de 24 ore din data de 19 octombrie 2004 şi perioada arestării preventive de la 21 ianuarie 2005 la 27 martie 2006.
Se va stabili ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata E.L.G. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 10 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii de 24 ore din data de 19 octombrie 2004 şi timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2005 la 27 martie 2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1930/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1940/2006. Penal → |
|---|
