ICCJ. Decizia nr. 1875/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1875/2006
Dosar nr. 1564/1/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 569 din 10 noiembrie 2005, Tribunalul Prahova, secţia penală, a condamnat pe inculpatul B.A.M. la pedeapsa principală de:
- 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani (pedeapsă complementară), pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat („asupra unei rude apropiate"), faptă penală prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) cu aplicaţia art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computat din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 13 octombrie 2005 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială către stat a unui cuţit – corp delict.
S-a luat act că partea vătămată B.O. nu s-a constituit în cauză parte civilă.
A fost obligat inculpatul la suma de 811,79 lei RON despăgubiri civile, cu dobânzi legale aferente celorlalte de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitare către partea civilă C.A.S. Prahova.
De asemenea, a fost obligat inculpatul şi la suma de 300 lei RON, din care 200 lei RON a reprezentat onorariu pentru apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul B.A.M. divorţat, având un copil minor, neîncadrat în muncă locuia singur într-un imobil situat pe strada Industriei nr. 22 din municipiul Ploieşti, fiind întreţinut de părinţii acestuia B.O. şi M., pensionari în vârstă de 71 şi respectiv 66 ani. Din motivele arătate, în familie existau relaţii conflictuale care au degenerat uneori în violenţe fizice din partea inculpatului.
La data de 27 septembrie 2005, inculpatul a lăsat un bilet părinţilor care locuiau în alt imobil situat în municipiul Ploieşti în care îl soma pe tatăl acestuia, partea vătămată în cauză, să-i aducă un ceas şi un casetofon şi îl ameninţa că „într-o zi îşi pierde răbdarea şi îl lasă fără picioare". În pofida ameninţării arătate, la data de 29 septembrie 2005, în jurul orelor 18,30, partea vătămată B.O. a venit la inculpat cu o sacoşă cu mâncare. Inculpatul se afla în curtea casei şi tăia bucăţi de cauciuc cu un cuţit pentru a-şi confecţiona saboţi de frână la bicicletă. Partea vătămată a trecut pe lângă fiul său fără a-i vorbi, a intrat în bucătărie şi a scos mâncarea din sacoşă pe masă. Inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a certat că nu i-a adus ceasul şi casetofonul, după care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul prin surprindere, venind din spatele victimei care are înălţimea de 1,58 m, peste umărul acesteia, de sus în jos, în piept, inculpatul fiind „stângaci".
Victima a cerut ajutor arătând că „este tăiat" dar inculpatul l-a trimis singur la spital. În aceste condiţii partea vătămată a ieşit în stradă şi a cerut ajutor la doi prieteni rămaşi neidentificaţi care l-au ajutat să se deplaseze până la secţia 4 poliţie de unde a fost transportat şi internat în Spitalul de Urgenţă Ploieşti cu diagnosticul „Plagă prin înjunghiere penetrantă hematom stâng spaţiul II intercostal pe linia medio-claviculară. Hemotorax. Emfizem subcutanat hemitorace stâng.
Raportul de expertiză medico-legală nr. 713 din 3 septembrie 2005 întocmit de S.M.L. Ploieşti a concluzionat că leziunea prezentată de partea vătămată, datează din 29 septembrie 2005, a fost produsă cu un corp tăietor-înţepător (posibil cuţit) şi a pus în primejdie viaţa victimei, necesitând pentru vindecare 24-26 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a declarat iniţial că agresiunea a avut loc în curtea casei, în condiţiile în care a observat în oglinda aflată pe peretele exterior al casei că partea vătămată, cu care se insultase anterior, fiind amândoi sub influenţa băuturilor alcoolice, avea în mâna dreaptă ridicată un ciocan cu care intenţiona să-l izbească în cap, astfel încât, de frică, pentru a se apăra s-a întors cu faţa la acesta şi „l-a lovit o singură dată în piept". Ulterior, a susţinut că atunci când s-a întors cu faţa către victimă s-a împiedicat în bidoanele aflate în curtea casei, iar lovitura a fost aplicată în cădere, din culpă.
Susţinerile în apărare făcute de inculpat au fost înlăturate ca nesincere şi având caracter singular în raport cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul procesului penal atestă că agresiunea a fost comisă în bucătăria casei, cu intenţie indirectă şi în împrejurări de natură a exclude legitima apărare care realizează elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, infracţiune prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen. (procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile juridico-operative întocmite cu această ocazie (declaraţiile părţii vătămate, expertiza medico-legală, declaraţiile martorilor şi celelalte înscrisuri aflate la dosar).
Starea de recidivă post-executorie prevăzută în art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost stabilită pe baza actelor din cazierul judiciar din care rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior definitiv prin sentinţa penală nr. 8/2004 a Judecătoriei Ploieşti la pedeapsa de un an închisoare, fiind arestat la 28 ianuarie 2004 şi liberat condiţionat la 7 septembrie 2004, având un rest neexecutat de 142 zile închisoare.
Despăgubirile civile către C.A.S. Ploieşti au reprezentat cheltuieli ocazionate de spitalizare părţii vătămate având ca temei legal prevederile art. 15 şi urm. C. proc. pen. şi art. 106 din OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
Apelul declarat de inculpat cu solicitarea în principal de a fi schimbată încadrarea juridică în infracţiunea mai uşoară de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., şi a fi achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. c), raportat la art. 44 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar de a se dispune reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 477 din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
A fost menţinută arestarea preventivă fiind computat timpul scurs după pronunţarea sentinţei şi a fost obligat inculpatul la suma de 150 lei, din care 100 lei a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpat reiterându-se criteriile de nelegalitate şi netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 16 şi 14 C. proc. pen.
În cauză, s-a declarat recurs şi de către partea vătămată fără ca aceasta să fi atacat anterior sentinţa prin apel.
Criticile invocate de inculpat sunt nefondate.
Raportul de expertiză medico-legală constată că victimei i s-a produs o plagă înjunghiată penetrantă în hemitoracele stâng cu hemopneumotorax şi emfizem subcutanat pentru care s-a intervenit chirurgical, leziunile punându-i viaţa în primejdie.
Agresiunea cu urmările arătate a avut loc în bucătăria casei astfel cu rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului, care se coroborează cu fotografiile judiciar-operabile, declaraţiile părţii vătămate, actul medical şi medico, în condiţiile în care inculpatul a aplicat lovitura cu cuţitul, prin surprindere, venind din spatele victimei care are înălţimea de numai 1,58 metri, peste umărul acesteia de sus în jos cu lama către înapoi spre degetul mic, fiind penetrate hainele şi regiunea toracică în zona inimii.
Ca atare, susţinerea inculpatului că leziunea cauzată părţii vătămate s-a produs prin împiedicare, din culpă, ori în condiţii de legitimă apărare, fiind atacat de partea vătămată cu un ciocan este exclusă [(fapta acestuia anterior arătată realizând elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, infracţiune prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicaţia art. 37 lit. b) din acelaşi cod)].
Pedeapsa aplicată inculpatului, în cuantum de 7 ani şi 6 luni închisoare reprezintă minimul legal special prevăzut de lege în raport cu infracţiunea comisă de acesta, iar reducerea sa nu este posibilă decât prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare a căror existenţă este nejustificată în cauză în raport cu datele ce caracterizează persoana şi comportarea inculpatului care a şi lipsit pe tatăl său de primul ajutor după comiterea tentativei de omor calificat susmenţionate.
Examinând cauza din oficiu, în raport cu cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se reţine legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate în cauză de instanţele anterioare astfel încât potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
În baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 13 octombrie 2005 la 22 martie 2006.
Întrucât partea vătămată nu a declarat în cauză apel, iar sentinţa nu a fost modificată în calea de atac a inculpatului, în baza art. 3851 alin. (4), raportat la art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul acesteia se va respinge ca inadmisibil.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 220 lei RON din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, iar partea vătămată recurentă la suma de 20 lei RON cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.M. împotriva deciziei penale nr. 477 din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 octombrie 2005 la 22 martie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată B.O. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 20 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1863/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 1881/2006. Penal → |
|---|
