ICCJ. Decizia nr. 1861/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1861/2006
Dosar nr. 1995/1/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 290 din 16 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. 4845/2005, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul B.A.T. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 19 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 506/2003 a Tribunalului Sibiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de condamnat, respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor deosebit de grav în cea de vătămare corporală gravă nu se încadrează în cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe condamnatul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav şi tentativă la infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de vătămare corporală şi tentativă la infracţiunea de furt, cu motivarea că nu a avut nici o clipă intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.
Prin Decizia nr. 33/ A din 17 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, solicitarea condamnatului ca, pe baza reinterpretării probelor administrate în cauză, să se constate că nu a acţionat cu intenţia specifică infracţiunii de omor şi că loviturile nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, în raport de care încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la furt şi vătămare corporală, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Dimpotrivă, inculpatul a formulat aceste apărări atât la judecata în fond cât şi în căile ordinare de atac, ele fiind respinse ca nefondate.
Pe de altă parte, cum aspectele invocate nu se regăsesc nici în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. b) - e) C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului - condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.A.T. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 17 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1855/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1863/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
