ICCJ. Decizia nr. 1922/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1922/2006
Dosar nr. 38174/2/2005
Şedinţa publică din 24 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1450 din 14 noiembrie 2005, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, formulată de revizuientul I.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 16 august 2005, petentul I.G. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 909 din 7 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, invocând faptul că pedeapsa de 11 ani închisoare, trebuie redusă, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal.
Prin încheierea din 13 septembrie 2005, instanţa a dispus scoaterea de pe rol a cererii şi trimiterea ei la parchet, în vederea efectuării actelor de cercetare.
La data de 21 octombrie 2005 a fost înregistrată pe rolul instanţei cererea de revizuire a petentului însoţită de referatul întocmit de parchet, prin care s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, având în vedere că motivele invocate de petent nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat cererea ca nefondată.
În cuprinsul acesteia, petentul a invocat, faptul că nu a avut nici un fel de participaţie la săvârşirea infracţiunii, fapt confirmat de martorii audiaţi în cursul cercetărilor. S-a susţinut că părţile vătămate, nu au fost audiate pe parcursul procesului penal, că i s-a refuzat testul poligraf, în cursul urmăririi penale, că nu i s-a făcut recunoaşterea din grup şi că părţile vătămate l-au indicat ca făptuitor, pe fratele său I.D., aspecte care au întărit convingerea petentului că în cauză a avut loc o eroare judiciară.
Motivele invocate nu s-au încadrat în cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., acesta nearătând, fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute instanţei la data soluţionării cauzei pe fond şi care să ducă la o soluţie opusă, respectiv, de achitare a revizuientului. Criticile aduse hotărârii de condamnare ar fi putut fi eventual îndreptate doar pe calea unui recurs în anulare şi nu pe calea revizuirii.
Apelul declarat de inculpatul I.G. împotriva acestei hotărâri, a fost respins de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 1007/ A din 19 decembrie 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuientul criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, după părerea sa, cererea de revizuire fiind respinsă greşit. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect instanţa de fond ca şi cea de apel au decis că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute expres de lege întrucât revizuientul solicită lărgirea probatoriului administrat în cauză, fără a indica fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţele ce au soluţionat cauza în fond.
În raport cu cele arătate, în speţă, cererea de revizuire nefiind îndreptată pe nici unul din temeiurile pe care se poate face o asemenea cerere, în mod corect, a fost respinsă, încât, recursul de faţă va trebui privit, ca nefondat, şi respins, ca atare, menţinându-se, astfel hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a achitării onorariului pentru apărător din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat I.G. împotriva deciziei penale nr. 1007/ A din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1881/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1930/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
