ICCJ. Decizia nr. 1920/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1920/2006
Dosar nr. 2006/1/2006
Şedinţa publică din 24 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 415 din 1 iunie 2005 judecătoria Lugoj, l-a achitat pe inculpatul I.C.M. pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), la plângerea prealabilă a părţii vătămate F.G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul doar a sunat şi a bătut la uşa imobilului, fără a pătrunde în imobil, astfel că nu a existat în fapt o ocupare totală sau parţială a acestuia şi astfel nu există infracţiunea de tulburare de posesie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată F.G., însă Tribunalul Timiş, prin penală nr. 868 din 11 mai 2005 pronunţată în dosar nr. 7404/2005, a respins, ca tardiv, recursul, întrucât deşi partea vătămată F.G. a fost prezentă la dezbaterea în fond a cauzei în faţa primei instanţe, motiv pentru care termenul de recurs de 10 zile, prevăzut de lege, curgea de la pronunţare, aceasta a declarat recurs doar la data de 21 iulie 2005.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată, invocând faptul că excepţia tardivităţii recursului nu a fost invocată şi rezolvată la primul termen de judecare a recursului, ci cauza s-a amânat atunci pentru un alt termen de judecată.
Examinând recursul declarat din oficiu, în baza înscrisurilor de la dosar, instanţa îl constată inadmisibil, urmând să-l respingă în consecinţă, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., întrucât infracţiunea dedusă judecăţii, cea prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), făcând parte din categoria infracţiunilor avute în vedere de art. 279 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi o asemenea judecată nu cunoaşte decât o singură cale de atac împotriva hotărârii de fond pronunţate, respectiv cea a recursului. Cum Tribunalul Timiş a soluţionat cauza ca instanţă de recurs, un al doilea recurs în faţa Curţii de Apel Timişoara este inadmisibil. Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
Astfel, s-a pronunţat Curtea de Apel Timişoara prin Decizia penală nr. 33/ R din 12 ianuarie 2006 respectiv, respingându-se recursul declarat de partea vătămată F.G., ca inadmisibil, împotriva deciziei penale nr. 868/ R din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Timiş.
Partea vătămată, nemulţumită şi de această hotărâre, a declarat prezentul recurs împotriva deciziei penale nr. 33/ R din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, nemotivat în scris şi nici nu s-a prezentat pentru susţinerea orală a acestuia.
Recursul de faţă, fiind un al 2-lea recurs, instituţie de drept procesual penal, necunoscută şi ne reglementată de legea în vigoare, va fi respins, ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., partea vătămată recurentă fiind în culpă procesuală faţă de cele expuse, urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată F.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 12 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1916/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1937/2006. Penal → |
|---|
