ICCJ. Decizia nr. 1916/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1916/2006
Dosar nr. 1491/1/2006
Şedinţa publică din 24 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 322 din 7 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Sibiu, inculpatul D.J.Şt. a fost condamnat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., art. 71 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să restituie în natură părţii civile A.N.I.F., sucursala Mureş – Olt Mijlociu, cu sediul în Sibiu 10, 44 ml. ţeavă cu diametrul de 400 mm aflată la Primăria comunei Laslea, jud. Sibiu şi să plătească aceleiaşi părţi civile suma de 618.57 lei RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reinstalare a ţevii şi suma de 117.52 lei RON reprezentând TVA aferent contravalorii lucrărilor de reinstalare a ţevii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul D.J.Şt. împreună cu numiţii G.I.F., D.I.N. şi G.S. s-au hotărât să sustragă o parte din conducta sistemului de irigaţii ce aparţineau A.N.I.F. Sibiu, sistem de irigaţie existent pe terenul fermei agricole aparţinând SC A. SA Dumbrăveni.
Sus-numiţii însoţiţi de martorii I.S.Şt., G.I.A. şi B.Z. s-au deplasat în zilele de 25 şi 26 ianuarie 2005 în zona în care era situată ţeava pe care au început să o decoperteze pentru ca mai apoi să o poată şi vinde la un centru de colectare a deşeurilor feroase.
Fiind descoperiţi de către paznici şi lucrătorii de poliţie li s-a pus în vedere să înceteze activitatea infracţională.
Deşi ceilalţi participanţi au înţeles să renunţe, inculpatul D.J.Şt. a revenit după o perioadă scurtă de timp în locul unde se realizase decopertarea şi ajutat mai întâi de martorul P.L., sudor, T.I. şi F.I., proprietar de atelaje, au reuşit să taie trei bucăţi de ţeavă în lungime de 3 m fiecare pe care le-au transportat la centrul de colectare a deşeurilor feroase SC S. SRL Sighişoara, încasând suma de 3.885.000 lei.
Bunurile sustrase au fost găsite de organele de poliţie la centrul de colectare, inculpatul fiind identificat în baza personalului angajat la această unitate.
Audiat fiind inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului de a sustrage împreună cu alte persoane componente ale sistemelor de irigaţii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate instanţa de fond a avut în vedere insistenţa infracţională a inculpatului care deşi avertizat să înceteze orice activitate de sustragere a revenit şi a continuat săvârşirea faptei penale, de modul de comitere a faptei, de cuantumul prejudiciului cauzat, de poziţia manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal, de nivelul scăzut de instruire a inculpatului dar şi de faptul că acesta este recidivist.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel în termen inculpatul, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În motivarea apelului declarat, în esenţă, inculpatul arată că recunoaşte comiterea faptei pe care o regretă şi solicită reducerea pedepsei având în vedere situaţia precară a familiei din punct de vedere financiar.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 16/ A din 10 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.J.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 322 din 7 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu.
Nemulţumit inculpatul şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivul invocat prin apel, respectiv a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Verificându-se probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de critica adusă precum şi din oficiu, se constată că la stabilirea pedepsei, instanţele au avut în vedere toate cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ce reglementează împrejurările ce se apreciază la individualizare în aşa fel încât să se poată realiza şi dublul scop al sancţiunii penale şi prevăzut de art. 52 C. pen., de prevenţie generală şi de reinserţie socială a făptuitorului.
Aşa fiind, şi constatându-se că pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare, nu depăşeşte decât cu 2 ani, limita minimă a textului ce incriminează furtul calificat comis, deşi inculpatul recurent este recidivist, sancţiunea aplicată justificat s-a reţinut că, nu apare excesivă şi deci nu se impune a fi redusă.
În consecinţă, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.J.Şt. împotriva deciziei penale nr. 16/ A din 10 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1912/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1920/2006. Penal → |
|---|
