ICCJ. Decizia nr. 1942/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1942/2006
Dosar nr. 23802/1/2005
(nr. vechi 7526/2005)
Şedinţa nepublică din 27 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204 din 4 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. 2590/2004, s-a dispus condamnarea inculpatei N.P., la următoarele pedepse:
- 6 (şase) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
- 7 (şapte) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3), teza I, 4 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpata G.C.A. a fost condamnată după cum urmează:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I, 4 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi e) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urmând ca inculpata să execute această pedeapsă rezultantă.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat de la inculpata N.P. sumele de 2020 dolari S.U.A., 1050 Euro şi 2.600.000 lei, reprezentând banii deţinuţi prin săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în anul 2003, inculpata N.P. a racolat mai multe persoane, printre care şi minore, pe care le-a obligat să se prostitueze în România, iar pe unele dintre ele le-a transportat în municipiul Bacău şi le-a predat unor cetăţeni italieni, fiind apoi transferate în Italia, unde au practicat prostituţia.
De asemenea, în sarcina inculpatei G.C.A. s-a reţinut că în anul 2003, i-a solicitat inculpatei N.P. să-i caute fete care să fie transferate în Italia în scopul practicării prostituţiei, cazându-le în propria locuinţă pe victimele T.P., U.M. şi A.A.M., ultimele două minore şi negociind cu inculpata N.P. preţul pentru fiecare victimă ce va fi transportată în Italia în scopul exploatării sexuale.
În termen legal, hotărârea primei instanţei a fost apelată de inculpata G.C.A. şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 68 din 17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatei.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs inculpata G.C.A. solicitând, în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnată, iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei pe care o consideră prea aspră, în raport cu activitatea infracţională desfăşurată.
Înalta Curte, examinând motivele invocate cât şi din oficiu hotărârile atacate, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Critica privind greşita condamnare formulată de inculpata G.C.A. nu poate fi primită, nefiind susţinută de probele administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, din care rezultă, fără echivoc, vinovăţia acestuia pentru faptele reţinute în sarcina sa.
Astfel, din declaraţiile martorei victimă T.P.E., procesul-verbal de confruntare a acesteia cu inculpata G.C.A., declaraţiile inculpatei N.P., procesul verbal de confruntare a celor două inculpate rezultă cu certitudine că inculpata G.C.A. a solicitat inculpatei N.P. să-i caute fete care să fie transferate în Italia în scopul practicării prostituţiei, a cazat în locuinţa părinţilor pe victimele T.P.E., U.M. şi A.A.M., cunoscând starea precară financiară a acestora cât şi starea de minorat a ultimelor două, negociind cu inculpata N.P. preţul pentru fiecare victimă şi transferarea victimelor în Italia în scopul exploatării sexuale a acestora.
Probele arătate mai sus se coroborează cu declaraţiile inculpatei G.C.A. care, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti a recunoscut săvârşirea faptelor, relatând în amănunt împrejurările comiterii acestora.
Astfel, în declaraţia aflată la dosarul de urmărire penală inculpata declară:
„Când N.P. a venit la Bacău cu ea era P. cât şi M. şi mi le-a lăsat pe ambele la mine pentru a le transporta în Italia. M. avea deja paşaport, iar a doua zi am urcat-o în microbuzul cunoştinţei mele din Roman, C. şi a fost transportată în Italia".
Activitatea infracţională desfăşurată de inculpata G.C.A. conturează atât laturile obiective cât şi cele subiective ale infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I, 4 din acelaşi act normativ.
Elementul material al celor două infracţiuni se realizează printr-una sau mai multe din acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative în normele incriminatoare respectiv, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, acţiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei.
De asemenea, este necesar ca modalităţile normative prevăzute în cele două texte de lege să fie realizate printr-o multitudine de mijloace cu caracter alternativ şi anume prin: ameninţare, violenţă, sau prin alte forme de constrângere prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea sau acceptarea, primirea de bani ori alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută în cauză, este evident că prin efectuarea nemijlocită a două dintre acţiunile ce caracterizează traficul de fiinţe umane, transferarea şi cazarea, inculpata G.C.A. a săvârşit cele două infracţiuni, acţiunile sale de traficare fiind realizate prin constrângerea victimelor ce au fost racolate prin false promisiuni privind obţinerea unor slujbe în străinătate, fiindu-le captată încrederea prin sprijinul acordat în vederea transportului, a cazării şi a procurării actelor necesare deplasării, ulterior fiind obligate la practicarea prostituţiei.
Pentru săvârşirea activităţii infracţionale, inculpata G.C.A. a profitat de vulnerabilitatea celor două victime minore datorată vârstei şi lipsei experienţei de viaţă iar în cazul victimei adulte a exploatat situaţia familială, lipsa educaţiei şi oportunitatea de angajare oferită acesteia.
Pe plan subiectiv, inculpata recurentă a acţionat cu intenţie directă acţiunile sale având ca finalitate scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei G.C.A.
Nejustificat este şi cel de-al doilea motiv de casare invocat de inculpată.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus, reţinând deja în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Modalitatea în care a fost concepută activitatea infracţională, gradul de pericol social concret al faptelor cât şi atitudinea inculpatei după săvârşirea infracţiunilor nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanţele de fond şi de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.C.A. împotriva deciziei penale nr. 68 din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1937/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1949/2006. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
