ICCJ. Decizia nr. 1892/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1892/2006
Dosar nr. 23177/1/2005
(nr. vechi 7213/2005)
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71/ F din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. F.719/P/2005, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.G.V. împotriva rezoluţiei nr. 71/P/2005 din 4 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, fiind obligat petentul să plătească 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 19 iulie 2005, a fost înregistrată plângerea formulată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., de către petiţionarul G.G.V. împotriva rezoluţiei din data de 4 mai 2005, dată în dosarul nr. nr. 71/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.S., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzut şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta reclamată nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
În motivarea rezoluţiei, procurorul a reţinut din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză că, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti s-a aflat spre soluţionare dosarul penal nr. 4087/P/2001 în care, G.G.V. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că executorul judecătoresc F.E. şi-a exercitat abuziv atribuţiunile de serviciu cu privire la executarea unei hotărâri judecătoreşti.
După efectuarea cercetărilor s-a întocmit rechizitoriul nr. 4087/P/2001 din data de 14 noiembrie 2002, de către procurorul R.S., prin care acesta a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.E., rechizitoriu confirmat şi de prin procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, însă, dosarul a fost înaintat spre observare şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. Această unitate de parchet, prin ordonanţa nr. 3602/II/6/2002 a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în cauză, indicându-se printre altele, analizarea situaţiei, în vederea adoptării soluţiei prevăzută de art. 181 C. pen., lucru care s-a şi realizat, astfel că, prin ordonanţa nr. 4087/P/2001 din 16 decembrie 2002, învinuitului F.E. i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ în sumă de 10.000.000 lei.
Urmare plângerii formulate împotriva soluţiei potrivit art. 278 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordonanţa din 7 noiembrie 2003, a redeschis şi reluat urmărirea penală în dosar, solicitându-se, totodată, să se facă cercetări şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 192, 289, 291 şi 250 C. pen.
Dosarul a fost trimis spre soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, însă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a stabilit, urmărirea penală să se efectueze la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, unde a şi fost înregistrat sub nr. 1306/P/2003 şi repartizat aceluiaşi procuror, R.S. care, în perioada respectivă îşi desfăşura activitatea ca procuror delegat în cadrul acestui parchet.
După completarea cercetărilor penale în sensul celor dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rechizitoriul nr. 1306/P/2003 din 24 mai 2004 s-a dispus trimiterea în judecată a executorului judecătoresc F.E. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Prin acelaşi rechizitoriu, magistratul procuror R.S. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui F.E. pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 192, 289, 291 şi 250 C. pen.
Şi de această dată, la data de 25 mai 2004, dosarul a fost trimis spre observare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, de unde cu adresa nr. 2138/II/6/2004 din 31 mai 2004 a fost restituit fără observaţii.
S-a apreciat de către procuror că, nu există probe şi nici indicii din care să rezulte că magistratul R.S. şi-a îndeplinit, cu ştiinţă, în mod defectuos îndatoririle de serviciu şi, în consecinţă, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 228 alin. (4) şi ale art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Rezoluţia nr. 71/P/2005 din 4 mai 2005 a fost menţinută prin rezoluţia nr. 941/2005 din 22 iunie 2005 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen.
În plângerea formulată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul G.G.V. a susţinut că se impune tragerea la răspundere penală a procurorului R.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât prin modul de rezolvare a dosarului penal nr. 4087/P/2001 al parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, acesta şi-a exercitat cu re-credinţă atribuţiile de serviciu. Mai exact, petiţionarul a susţinut, că procurorul R.S. a manifestat rea-credinţă şi lipsă de răspundere prin aceea că, nu a înregistrat la Judecătoria Piteşti rechizitoriul întocmit la data de 14 noiembrie 2002 privind pe executorul judecătoresc F.E., rechizitoriu care era deja confirmat de primul procuror al unităţii de parchet respective.
Examinând plângerea formulată de petiţionar în cauza dedusă judecăţii pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, aşa cum cer dispoziţiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., prima instanţă a constatat că nu este întemeiată.
Din probele administrate în cauză a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti a fost înregistrat dosarul penal nr. 4087/P/2001, având ca obiect plângerea formulată de partea vătămată G.G.V. (petiţionarul din prezenta cauză) împotriva executorului judecătoresc F.E. prin care se solicita efectuarea de cercetări penale faţă de cel din urmă, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri penale definitive.
Cercetările penale au fost definitivate prin rechizitoriul întocmit de procurorul R.S., la data de 14 noiembrie 2002, confirmat de prin procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti şi prin care, F.E. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Înainte însă, de trimiterea dosarului la instanţa competentă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a cerut să-i fie înaintată respectiva cauză spre observare, lucru ce s-a şi întâmplat. Această din urmă unitate de parchet, prin ordonanţa nr. 3602/II/6/2002, din data de 8 noiembrie 2002, a dispus însă, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale privind pe intimatul F.E., cercetat pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), indicându-se, printre altele, analizarea situaţiei de fapt prin prisma adoptării soluţiei prevăzută de art. 181 C. pen., soluţie care, în cele din urmă a şi fost adoptată, la data de 16 decembrie 2002, prin ordonanţa nr. 4087/P/2001, prin care învinuitului F.E. i s-a aplicat o amendă administrativă în sumă de 10.000.000 lei.
Petiţionarul G.G.V. a formulat plângere împotriva acestei ordonanţe, plângere care a fost admisă, la data de 7 noiembrie 2003, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale.
Cauza a fost retrimisă parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş unde a fost înregistrată sub nr. 1306/P/2003. Cercetările au fost completate de către acelaşi magistrat, respectiv R.S., în calitate de procuror delegat la această unitate de parchet şi finalizate prin trimiterea în judecată a executorului judecătoresc F.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţia acceptată şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Împrejurarea invocată de petiţionar în sensul că, rechizitoriul nr. 4087/P/2001 întocmit la data de 14 noiembrie 2002 nu a fost trimis la instanţă este reală, însă nu este de natură a duce la concluzia că, procurorul R.S. şi-a exercitat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu cauzându-i acestuia o vătămare. Aceasta deoarece, soluţia de trimitere în judecată a inculpatului F.E., adoptată iniţial de procurorul R.S. a fost infirmată de procurorul inspector de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti care pe lângă redeschiderea şi reluarea urmăririi penale a indicat, printre altele, analizarea situaţiei, în vederea adoptării unei soluţii bazată pe prevederile art. 181 C. pen., lucru care s-a şi întâmplat la data de 16 decembrie 2002.
În consecinţă, constatând că rezoluţia nr. 71/P/2005 din 4 mai 2005 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi menţinută prin rezoluţia nr. 941/2005 a aceleiaşi unităţi de parchet este legală şi temeinică, plângerea formulată de petiţionarul G.G.V. a fost privită ca nefondată şi respinsă, ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 258 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., iar potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 RON.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs petiţionarul G.G.V., criticând-o, arătând în scris că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, considerând că intimatul R.S., care în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile, l-a favorizat pe cel care era inculpat în dosarul penal instrumentat de acesta.
De asemenea, recurentul petiţionar a apreciat că intimatul era obligat să se abţină de la efectuarea cercetărilor, în condiţiile în care era doar delegat în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atunci când a admis plângerea formulată împotriva scoaterii de sub urmărire penală a executorului judecătoresc F.E., ca urmare a propriilor investigaţii a extins cercetarea penală împotriva aceluiaşi inculpat şi pentru infracţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 192 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 C. pen. şi art. 250 C. pen., iar intimatul nu a făcut nici un demers pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracţiunilor menţionate prin rezoluţia de reluare a urmăririi penale, ci numai cercetări sumare şi numai sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată recurentul petiţionar a arătat că intimatul era obligat să stabilească adevărul, din declaraţiile inculpatului, ale părţii vătămate, ale debitorului şi ale martorilor audiaţi, rezultând cu F.E., în calitatea sa oficială de executor judecătoresc a procedat nu numai la executare silită abuzivă, ci şi la încălcarea cu vinovăţie a drepturilor terţelor persoane.
S-a apreciat de către petiţionar că executorul judecătoresc a pătruns într-un loc îngrădit, fără acordul proprietarului şi chiar fără să-l intereseze cine este proprietar, că a cunoscut că atelierul nu aparţinea debitorului, fiindu-i comunicat cine este titularul dreptului asupra atelierului, l-a ameninţat, există procese-verbale care vădesc neefectuarea corectă şi legală a somaţiilor, procese-verbale de sechestru, toate acestea aspecte, regăsindu-se şi în dosarul de urmărire penală, întregite de probatoriile efectuate în stadiul cercetării judecătoreşti pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru care a fost trimis în judecată executorul judecătoresc F.E., solicitând admiterea recursului şi trimiterea intimatului în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzut şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi obligarea la cheltuieli de judecată.
La termenul de astăzi, recurentul petiţionar a depus la dosar fotocopia motivelor de recurs, susţinându-le, criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că intimatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faptă comisă în dosarul nr. 4087/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, pe care l-a avut în lucru şi în consecinţă a solicitat admiterea recursului, în sensul tragerii la răspundere penală a intimatului.
Concluziile procurorului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de petiţionarul G.G.V. împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 din acelaşi cod, Înalta Curte apreciază recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod corect şi motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului G.G.V.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale privind pe R.S., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Aşa cum rezultă din cauză au fost examinate, în ansamblu lor criticile formulate de petiţionar, în raport cu persoana şi fapta pretins a fi săvârşită de către acesta, avându-se în vedere plângerea formulată de acesta.
Astfel, pe parcursul cercetărilor a fost ascultat petiţionarul G.G.V. în a cărei declaraţie olografă, datată 31 martie 2005, aflată la dosarul de urmărire penală, a arătat că în legătură cu plângerea formulată de el la Consiliul Superior al Magistraturii despre care a aflat că a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti spre competentă soluţionare în dosarul nr. 71/P/2005, nu doreşte să dea relaţii în legătură cu această plângere şi probele prin care dovedesc vinovăţia procurorului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, ci va da aceste relaţii numai la Parchetul General.
De asemenea, a fost ascultat prim procurorul R.S. a cărui declaraţie dată la 4 mai 2005 se află la dosar nr. 71/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în care a descris în amănunt modul în care a fost întocmit dosarul nr. 4087/P/2001 în care G.G.V. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că executorul judecătoresc F.E. şi-a exercitat abuziv atribuţiile de serviciu cu privire la executarea unei hotărâri judecătoreşti ce privea pe tatăl său G.T., referirea la actele premergătoare şi solicitarea avizului de cercetare a executorului judecătoresc, care a fost dat, începerea urmăririi penale împotriva acestuia, dispunând prin rechizitoriul din 4 noiembrie 2002 în dosarul arătat trimiterea în judecată a inculpatului, rechizitoriu confirmat de primul procuror al unităţii, după care acesta împreună cu dosarul cauzei au fost înaintate spre observare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
De asemenea, a menţionat că prin ordonanţa nr. 3602/II/6/2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 4087/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, indicându-se printre altele analizarea cauzei în vederea adoptării soluţiei prevăzută de art. 181 C. pen.
După completarea cercetărilor prin ordonanţa din 16 decembrie 2002 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.E. în baza art. 181 C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de 10 milioane lei, dosarul nr. 4087/P/2001 fiind înaintat din nou spre observare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care după verificările efectuate l-a restituit fără observaţii cu adresa nr. 3652/VI/2 din 23 decembrie 2002.
În urma plângerilor formulate de petiţionar împotriva soluţiei date, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, acestuia i-au fost respinse, ca neîntemeiate, G.G.V., formulând plângere şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin ordonanţa din 7 noiembrie 2003 i-a admis plângerea, dispunându-se redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 4087/P/2001, solicitându-se să se facă cercetări şi pentru art. 192 C. pen., 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 250 C. pen.
În aceeaşi declaraţie s-a mai arătat că dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, însă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a stabilit ca urmărirea penală să se efectueze la nivelul Parchetului de pe lângă tribunalul Argeş, dosarul fiindu-i tot lui, deoarece la data respectivă îşi desfăşura activitatea ca procuror delegat în acel parchet.
S-a menţionat că au fost reluate cercetările şi întrucât G.G.V. a afirmat în timpul audierii că executorul judecătoresc F.E. în baza aceluiaşi dosar de executare a sechestrat autoturismul fratelui său G.C. faţă de care nu se pronunţase nici o hotărâre judecătorească, din proprie iniţiativă a dispus verificări la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti pentru a se examina dosarul nr. 4252/P/2003 unde s-au efectuat cercetări penale pentru această faptă, iar primul procuror al unităţii a infirmat soluţia şi pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş în vederea conexării la dosarul 1306/P/2003 acesta fiind noul număr de dosar după ce a fost stabilită competenţa de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
După completarea cercetărilor a fot solicitat din nou Ministrului Justiţiei avizul de trimitere în judecată a executorului judecătoresc F.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), aviz care a fost acordat, iar prin rechizitoriul nr. 1306/P/2003 din 24 mai 2004 s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.E. cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ca urmare a plângerii formulate de G.G.V., cât şi scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 192 C. pen., art. 289, art. 291, art. 250 C. pen, ca urmare a plângerii formulate de G.G.V., deoarece din actele de urmărire penală a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective.
În finalul declaraţiei sale, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti a apreciat că plângerea formulată de G.G.V. este nefondată, întrucât el şi-a exercitat îndatoririle de serviciu în mod legal şi temeinic.
Totodată la dosarul de urmărire penală, au fost depuse ca acte premergătoare copiile rechizitoriului nr. 4087/P/2001 din 14 noiembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti; ordonanţei nr. 3602/II/6/2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin care s-a dispus reluarea şi redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. 4087/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti privind pe învinuitul F.E. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); ordonanţei din 16 decembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoriei Piteşti, dată în dosarul nr. 4087/P/2001 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.E., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 10.000.000 lei şi cheltuieli judiciare în cuantum de 1.000.000 lei ce vor suportate de învinuit; ordonanţei de admitere a plângerii şi de infirmare a soluţiei de scoatere de sub urmărire penală din 7 noiembrie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Serviciul independent de inspecţie, îndrumare şi control cu nr. 23655/1581A/2003 prin care s-a dispus admiterea plângerii, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti nr. 4087/P/2001 privind pe învinuitul F.E., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 192, art. 289, art. 291 şi art. 250 C. pen., trimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti nr. 4087/P/2001 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti; rezoluţiei din 10 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 1306/P/2003, prin care s-a dispus conexarea dosarului nr. 4252/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti la dosarul nr. 1306/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş; unui raport şi a unei informări; rechizitoriului dat la 24 mai 2005 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 1306/P/2003, prin care s-a dispus punerea în mişcare acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului F.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.E., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ca urmare a plângerii formulată de G.A., art. 192 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 250 C. pen., ca urmare a plângerii formulată de G.G.V., deoarece din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective; adreselor de înaintare a dosarului şi rechizitoriului spre observare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi respectiv de restituire cu menţiunea că nu au observaţii în ce priveşte actul de trimitere în judecată a inculpatului, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Prin rezoluţia din 22 iunie 2005 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 941/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul G.G.V. împotriva rezoluţiei nr. 71/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă şi obiectivă evaluare a materialului probator administrat, analizând criticile formulate de petiţionar faţă de conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constatând că intimatul R.S. prin măsurile procesuale dispuse nu a exercitat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu şi prin aceasta să cauzeze vătămarea intereselor petiţionarului, atâta timp cât măsura iniţială de trimitere în judecată a inculpatului F.E. dată de intimat a fost infirmată de procurorul inspector al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care pe lângă redeschiderea şi reluarea urmăririi penale a indicat, printre altele, analizarea situaţiei, în vederea adoptării unei soluţii bazată pe prevederile art. 181 C. pen.
Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile recurentului petiţionar formulate privind nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei instanţei de fond, deoarece în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în sensul că judecarea plângerii s-a făcut pe baza verificării rezoluţiei atacate, a lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Aşadar, instanţa de fond a făcut un examen asupra actelor premergătoare efectuate, în raport şi cu elementele constitutive ale infracţiunii pretins a fi comise, constatând în mod corect şi motivat că faptele intimatului R.S. nu se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Înalta Curte consideră că apărările formulate de recurentul petiţionar, în sensul că intimatul nu a făcut o cercetare penală completă şi obiectivă, faţă de extinderea dispusă prin ordonanţă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, efectuând doar cercetări sumare, nu pot fi reţinute, deoarece, urmare a infirmărilor şi redeschiderilor dispuse intimatul R.S. a efectuat acte de cercetare, ce au fost finalizate prin acelaşi fel de soluţie pe care acesta a mai dispu-o în cauză, respectiv trimiterea în judecată a inculpatului F.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fundamentată pe o interpretare obiectivă a probelor.
Totodată, intimatul a dispus motivat şi soluţia de scoatere de sub urmărire penală faţă de învinuitul F.E., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 192, art. 289, art. 291 şi art. 250 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective, potrivit art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Astfel, prin măsurile procesuale dispuse concretizate în soluţiile mai sus arătate, intimatul R.S. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, astfel că în mod corect s-a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, Înalta Curte nu poate examina, în recursul exercitat de către petiţionar, critica formulată de acesta, cu privire la favorizarea de către intimat a inculpatului, deoarece faţă de conţinutul plângerii petiţionarului împotriva intimatului sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţa de fond a judecat plângerea petiţionarului, verificând rezoluţia dispusă în cauză de către parchet faţă de intimat, de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor penale, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte apreciază că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Totodată, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.G.V. împotriva sentinţei penale nr. 71/ F din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.G.V. împotriva sentinţei penale nr. 71/ F din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON (600.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1889/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1905/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
