ICCJ. Decizia nr. 1905/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1905/2006
Dosar nr. 4796/1/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 9 martie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi de inculpatul D.N.E. împotriva sentinţei penale nr. 493 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului D.N.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut „că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi impun în continuare privarea sa de libertate şi pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal".
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Dispoziţia instanţei de apel, de a se menţine arestarea preventivă, este legală şi temeinică, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, condamnat deja de prima instanţă, la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b şi alin. (21) lit. b), cu aplicareaart. 37 lit. b), art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., nu s-au schimbat şi justifică în continuare privarea sa de libertate, pentru buna desfăşurare a procesului penal, cu atât mai mult cu cât, imediat după săvârşirea infracţiunii (noaptea de 10 ianuarie 2005), inculpatul a dispărut de la domiciliu, fiind prins de organele de poliţie abia la 16 aprilie 2005, iar în tot acest timp a încercat să-l determine pe fratele său minor să-şi asume el infracţiunea.
Înalta Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în liberate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului.
Recursul declarat învederându-se, aşadar nefondat, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.E. împotriva încheierii din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1912/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
