ICCJ. Decizia nr. 1937/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1937/2006
Dosar nr. 30215/1/2005
(nr. vechi 7803/2005)
Şedinţa publică din 27 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 360 din 12 august 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 330/P/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului P.I., zis I., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 lit. c) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la zi.
A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului, astfel cum a fost instituită prin încheierea din 18 aprilie 2005.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.693.2003 lei daune materiale şi 100.000.000 lei daune morale către partea civilă P.I. – zis N. şi la plata sumei de 10.552.836 lei către C.A.S. Galaţi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Partea vătămată P.I. zis N. şi inculpatul P.I. zis I. sunt fraţi, ambii locuind în satul Chiraftei, judeţul Galaţi.
În urma dezbaterii succesiunii, datorită unor nemulţumiri cu privire la atribuirea unor terenuri în intra şi în extravilan, între cei doi s-au purtat mai multe discuţii care au condus la crearea unei stări tensionate şi chiar la exercitarea de violenţe.
În ziua de 21 octombrie 2004, inculpatul P.I. a plecat de la domiciliu cu căruţa şi a ajuns la lotul de teren din punctul C. unde a împrăştiat manual îngrăşământ.
În aceeaşi dimineaţă, partea vătămată P.I. zis N. a plecat cu căruţa de acasă, în câmp, pe raza satului Chiraftei, în punctul zis B.Şt., împreună cu L.C., cumnat, de unde au luat o parte din cocenii de pe lotul său.
Partea vătămată P.I. a revenit, în jurul orei 11,00, la domiciliu cu un transport de coceni împreună cu L.C.
După ce au descărcat cocenii, partea vătămată a plecat, singură, cu căruţa pentru a lua restul de coceni de pe câmp.
În timp ce se deplasa cu căruţa pe drumul spre câmp dinspre satul Chiraftei, aceasta s-a întâlnit cu martorul V.A.
Întrucât voiau să şi are lotul de teren şi pentru că auziseră zgomotul produs de tractoare în punctul C., unde ştiau că se află martorul I.M., cei doi s-au deplasat în acel loc.
Este de precizat că loturile de teren din punctul C. sunt situate pe direcţia Sud – Nord. În capătul dinspre Sud este drumul ce duce către comuna Folteşti, iar în capătul dinspre Nord, drumul ce duce către satul Chiraftei. La acel timp, martorul I.M. împreună cu un alt consătean, B.I., arau un lot de pământ situat în punctul C., lot amplasat de la jumătatea lanului până în drumul ce duce către Folteşti.
Apoi, după ce au ajuns la mijlocul lanului, partea vătămată P.I. şi martorul V.A. au discutat cu martorul I.M. despre faptul că doreau să le are loturile lor de teren din punctul B.Şt., respectiv L.M.
Au stabilit că atât partea vătămată P.I. cât şi martorul V.A. să meargă la loturile lor, pentru a aştepta sosirea tractoarelor şi să indice exact martorului I.M. suprafeţele ce trebuiau arate.
În aceste împrejurări, martorul V.A. s-a întors cu căruţa prin lan, către drumul dinspre satul Chiraftei, ajungând apoi la lotul sau din punctul L.M.
Partea vătămată P.I. s-a deplasat cu căruţa pe lângă lotul ce îl arau I.M. şi B.I., către capătul dinspre Folteşti, cu intenţia de a ajunge la terenul pe care îl au ca moştenire în acelaşi lan, întrucât remarcase prezenţa fratelui său, inculpatul P.I.
După ce a ajuns în drumul din capătul dinspre comuna Folteşti, partea vătămată a continuat deplasarea către Est, după care a intrat în lan, deplasându-se către mijlocul lanului şi pe lângă lotul pe care inculpatul P.I. împrăştia îngrăşământ.
Inculpatul P.I. a sesizat prezenţa părţii vătămate şi i-a sugerat să îl aştepte la căruţă care era oprită la mijlocul lanului.
Partea vătămată P.I. a oprit căruţa cu care era, lângă căruţa inculpatului, fără să coboare.
După puţin timp şi după ce inculpatul a ajuns la căruţă, partea vătămată P.I. i-a spus acestuia să însămânţeze doar lotul său şi nu şi pe cel al fraţilor.
În aceste împrejurări, inculpatul P.I. a înjurat partea vătămată şi a ameninţat-o cu moartea, după care a lovit-o în cap cu o furcă, prăbuşindu-se în coşul căruţei.
Când s-a ridicat din nou pe scândura căruţei, inculpatul P.I. a lovit partea vătămată cu o secure în cap de câteva ori.
În starea în care se afla, partea vătămată P.I. nu îşi mai aminteşte exact cum anume a pus în mişcare căruţa.
Cert este că, în momentul în care a ajuns cu căruţa în capătul lanului dinspre satul Chiraftei, partea vătămată P.I. a fost văzută, lovită la cap, de martorul A.V., consătean şi pe care, acesta nu l-a recunoscut.
La acel moment, martorul A.V. a sesizat prezenţa inculpatului P.I. pe lotul lui de teren şi cum acesta continua să împrăştie îngrăşământ.
Partea vătămată P.I. a ajuns cu căruţa în punctul zis B.Şt. şi în starea în care se afla, a reuşit să strige după ajutor, la martorul I.T., ce se afla la încărcat coceni.
Apoi, martorul I.V. a dus-o acasă pe partea vătămată P.I., cu căruţa acesteia.
Pe drum, partea vătămată i-a spus martorului I.V. că a fost lovită de fratele său, inculpatul P.I.
După ce a ajuns la domiciliu, partea vătămată le-a relatat martorilor P.G., soţie, şi I.M., cumnată, faptul că a fost lovită de inculpatul P.I.
Întrucât partea vătămată P.I. acuza dureri din ce în ce mai mari la cap, a fost transportată cu ambulanţa la spital.
Partea vătămată P.I. a fost internată în Spitalul de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi, secţia neurochirurgie, în aceeaşi zi fiind supusă unei intervenţii chirurgicale.
În urma examinării şi reexaminării medico-legale s-a concluzionat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată P.I. au putut fi produse după cum urmează:
- plăgile contuze din regiunea occipitală stângă prin lovire cu corpuri dure alungite, paralele, situate la aproximativ 3 cm una faţă mde cealaltă, posibil coarne de furcă;
- plăgile contuze frontală stângă, temporală stângă şi parietală stângă, cu fracturi fronto-temporo-parietale stângi produse prin lovire repetată cu corp contondent cu margine alungită, posibil muchie de secure, topor etc.
Pentru vindecare s-a concluzionat că a necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Traumatismul cranio-cerebral cu plăgi contuze epicraniene, fracturi temporo-parietale stângi şi ruptura durală, i-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate P.I.
Lipsa de substanţă osoasă craniană în urma eschilectomiei de necesitate reprezintă infirmitate fizică permanentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul P.I., solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării, achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.
În subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 462/ A din 21 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 1299/P/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la zi.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3855 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Astfel, se reţine că instanţele au comis o gravă eroare de fapt, existând o evidentă neconcordanţă între declaraţiile martorilor A.V. şi A.A. precum şi lipsa unei constatări medico-legale concludente care să stabilească legătura dintre obiectul vulnerant şi leziunile traumatice ce au fost constatate la nivelul capului părţii vătămate.
În atare condiţii, recurentul inculpat a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.
În subsidiar s-a cerut restituirea cauzei la procuror, în condiţiile art. 333 C. proc. pen., impunându-se efectuarea unei reconstituiri şi completarea actelor medicale.
De asemenea, inculpatul recurent a opinat că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor judiciare atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Instanţele de fond şi de apel au stabilit corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 21 octombrie 2004, inculpatul P.I. i-a aplicat părţii vătămate P.I. (fratele său) cu o furcă şi o secure, mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptei, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească.
Susţinerile inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei, nu pot fi primite, probele administrate demonstrând vinovăţia sa în raport de fapta reţinută prin actul de sesizare al instanţei.
Prezenţa inculpatului la locul comiterii faptei, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia sunt dovedite, pe de o parte, prin declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, iar pe de altă parte, prin actele medicale care stabilesc leziunile suferite de victimă, mecanismul de producere al acestora, zilele necesare pentru vindecare, precum şi împrejurarea că viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
Astfel, din declaraţiile părţii vătămate P.I. rezultă că, în data de 21 octombrie 2004, s-a deplasat cu căruţa la terenul pe care îl are moştenire, constatând prezenţa inculpatului care împrăştia îngrăşământ.
Inculpatul i-a sugerat părţii vătămate să îl aştepte la căruţă, aceasta fiind oprită în mijlocul lanului, până când termină de împrăştiat îngrăşământul.
Partea vătămată a rămas în căruţă, fiind lovită la scurt timp de inculpat cu o furcă în zona capului şi a ficatului, după care, cu securea, i-a aplicat o altă lovitură în zona tâmplei.
Datorită zgomotului produs, calul s-a speriat, punând în mişcare atelajul. La scurt timp după incident, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul A.V. şi mai apoi cu martorii I.T., I.N. şi soţia acestuia din urmă.
Prezenţa inculpatului pe câmp, a fost sesizată de martorul A.V., iar în drum spre casă victima le-a spus martorilor că fratele său este cel care l-a lovit.
Când a ajuns acasă, partea vătămată le-a relatat martorilor P.G. şi I.M., că inculpatul este cel care l-a lovit cu o furcă şi o secure.
Din Foaia de observaţie nr. 53180/4329 a secţiei de neurochirurgie a Spitalului de Urgenţă Galaţi rezultă că victima a fost internată la 21 octombrie 2004, ora 18,30, cu diagnosticul: „Traumatism cranio-cerebral. Plăgi ale scalpului fronto-temporo-parietal stâng. Fractură fronto-temporală stângă subadiacent plăgilor".
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1212/ E din 22 octombrie 2004 întocmit de S.M.L. Galaţi şi din celelalte acte medicale existente la dosarul cauzei rezultă că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse prin lovire cu corpuri dure, posibil coarne de furcă (plăgile contuze din regiunea occipitală stângă).
Plăgile contuze frontală stângă, temporală stângă şi parietală stângă, cu fracturi fronto-temporo-parietale stângi au fost produse prin lovire repetată cu corp contondent cu marginea alungită, probabil muchie de secure sau topor.
În atare condiţii, susţinerea apărării în sensul că actele medicale nu ar fi complete nu este fondată.
Examinându-se înscrisurile medicale aflate la dosar, în ansamblul lor, se constată că acestea răspund tuturor problemelor ridicate în speţă. Nu există o contradicţie între actele emise de S.J.M.L. … şi fişa de observaţie, fiind evidenţiate leziunile suferite de victimă, modalitatea de producere a acestora, precum şi faptul că traumatismul cranian a pus viaţa acesteia în primejdie.
În aceste condiţii, cum instanţele au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, hotărârile fiind întemeiate pe o apreciere corectă a probelor, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., relativ la eroarea gravă de fapt.
Cum vinovăţia inculpatului rezultă, cu certitudine, din probele administrate de organele judiciare, solicitarea sa în sensul pronunţării unei hotărâri de achitare nu este fondată.
În ceea ce priveşte restituirea cauzei la procuror în condiţiile prevăzute de art. 333 C. proc. pen., Înalta Curte constată, aşa cum s-a arătat anterior, că actele medicale sunt complete şi … toate aspectele necesare soluţionării cauzei, iar reconstituirea nu se justifică întrucât din probele administrate rezultă, indubitabil, modul în care a fost săvârşită fapta de către inculpatul P.I.
Înalta Curte constată ca fiind fondat cel de-al treilea motiv de recurs, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În conformitate cu dispoziţiile art. 74 din acelaşi cod, pot fi circumstanţe atenuante, între altele, conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii.
Cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanţă pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia şi, ca atare, pentru stabilirea unei pedepse eficiente.
În cauza de faţă, se constată că inculpatul şi partea vătămată sunt fraţi. Inculpatul este căsătorit, pensionar şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Anterior săvârşirii faptei a avut o conduită bună, în familie şi societate, împrejurări care conduc la concluzia că fapta săvârşită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul să se abată de la conduita sa obişnuită.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 21 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Va casa Decizia şi în parte sentinţa penală nr. 360 din 12 august 2005 a Tribunalului Galaţi numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.
Va reţine în favoarea inculpatului P.I. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., şi va reduce pedeapsa principală de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare.
Vor fi menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
În temeiul art. 38517 alin. (4), art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 24 octombrie 2004 la 27 martie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.I. (zis I.) împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 21 noiembrie 22005 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi în parte sentinţa penală nr. 360 din 12 august 2005 a Tribunalului Galaţi numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului.
Reţine în favoarea recurentului inculpat P.I. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., şi reduce pedeapsa principală aplicată acestuia de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea pedepsei complementare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 24 octombrie 2004 la 27 martie 2006.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1920/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1942/2006. Penal → |
|---|
