ICCJ. Decizia nr. 1979/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1979/2006
Dosar nr. 22440/1/2005
(nr. vechi 6843/2005)
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi familie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul U.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Totodată, s-a dispus restituirea cartelei SIM.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, pe data de 14 februarie 2005, după terminarea cursurilor la Şcoala profesională din cadrul Liceului industrial Turceni, inculpatul U.I.M. a mers acasă, însă în jurul orelor 17,00, s-a deplasat la locuinţa prietenului său OG
Pe uliţă, s-a întâlnit cu martorul J.F., ele la liceul sus-menţionat, căruia i-a spus că intenţionează să apeleze telefonul de urgenţă 112 şi să ameninţe cu existenţa unei bombe.
În prezenţa martorului, inculpatul a format numărul de telefon 112, spunând că „la Palatul Cotroceni este o bombă", după care a închis fără să dea detalii.
Ameninţarea a fost considerată reală, astfel încât I.P.J. Gorj a raportat evenimentul la P.M. din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi la D.I.G.P.R., pentru luarea măsurilor operative ce se impuneau.
Inculpatul fiind audiat şi-a recunoscut fapta pe care a regretat-o, situaţia de fapt expusă fiind probată cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii, declaraţiile martorilor J.F. şi OG, dovada de ridicare a cartelei SIM, ancheta socială, adresa nr. 24184 din 7 martie 2005 a I.P.J. Gorj.
Instanţa de fond a apreciat că activitatea inculpatului, chiar dacă a creat panică şi a determinat intervenţia organelor specializate, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, lipsind intenţia şi scopul terorist, condiţii impuse de textul legal incriminator şi nu a reprezentat o ameninţare în sensul acestei legi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 17, 171 şi 18 C. proc. pen., solicitând casarea sentinţei penale şi, în principal, condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 539/2004.
În şedinţa publică, procurorul a susţinut recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând însă desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte temeiul achitării, apreciind că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, fapta constituind contravenţia prevăzută de art. 2, pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, constituie infracţiune „ameninţarea adresată unui stat, unei organizaţii internaţionale sau a unei persoane fizice ori juridice cu folosirea armelor biologice, a materialelor nucleare, a altor materiale radioactive sau a materialelor explozive în scop terorist".
Aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, acţiunea inculpatului nu a constat în ameninţarea, în scop terorist cu folosirea de materiale explozive, ci doar în alarmarea, fără motiv întemeiat, cu privire la existenţa unei bombe, faptă ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, republicată, potrivit cărora, constituie contravenţie, „alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat".
Prin urmare, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, împrejurare ce constituie caz de casare, conform art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., se va admite recursul şi se va sesiza organul competent pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 pct. 3 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Casează sentinţa penală nr. 3 din 22 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, în ceea ce priveşte temeiul achitării.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită inculpatul U.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.
Sesizează Primăria comunei Turceni pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzută de art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991 modificată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1974/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1981/2006. Penal → |
|---|
