ICCJ. Decizia nr. 1981/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1981/2006
Dosar nr. 2993/1/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238 din 8 iulie 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul B.C. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpat.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpaţii D.I.R. şi D.P., au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la câte 1.000 RON amendă penală, punându-li-se în vedere dispoziţiile art. 631C. pen.
Inculpatul B.C. a fost obligat să plătească părţii vătămate D.I.R. sumele de: 125 RON daune materiale, 1.500 RON daune morale şi 214 RON cheltuieli judiciare.
De asemenea, inculpaţii D.I.R. şi D.P. au fost obligaţi în solidar să plătească părţii vătămate B.C. 500 RON daune morale şi 28,4 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 20 martie 2004, inculpatul B.C. a mers la barul lui P.C. din comuna Vultureşti, judeţul Suceava unde s-a întâlnit cu mai mulţi consăteni, între care se aflau fraţii D.I.R. şi P.
La un moment dat primul din ei i-a făcut reproşuri inculpatului pe care l-a lovit. După un schimb de pumni cu cei doi fraţi, inculpatul a scos de la chimir un cuţit cu care l-a lovit de 9 ori pe D.I.R. Partea vătămată a fost transportată de urgenţă la spital şi supus unei intervenţii chirurgicale, necesară pentru salvarea vieţii.
Actele medicale şi certificatul medico legal depus la dosar relevă că D.I.R. prezenta 9 plăgi înjunghiate (torace, axial stâng, abdomen, coapsă stângă) complicate cu emfizem subcutanat torace stâng şi hidropneumotorax parţial stâng, produse cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit şi necesită 24-25 zile îngrijiri medicale.
Cea mai gravă leziune, cea penetrantă toracică complicată cu hemopneumotorax stâng şi emfizem subcutanat a atins pulmonul astfel că viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei arătând că a reacţionat astfel pentru că a fost lovit de ambii fraţi cu corpuri contondente şi tăioase. El însuşi a necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale, depunând plângere penală, iar aceştia au fost şi ei condamnaţi definitiv în aceeaşi cauză pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpaţii B.C. şi D.P. precum şi partea vătămată D.I.R.
Primul a solicitat reducerea pedepsei prin efectul circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Inculpatul D.P. a solicitat achitarea întrucât nu a lovit inculpatul B.C., iar partea vătămată a cerut majorarea pedepsei aplicate acestui inculpat.
Prin Decizia penală nr. 27 din 30 ianuarie 2006, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, toate cele trei apeluri.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.C.
Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 14 C. proc. pen., el solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se administra proba cu expertiza medico-legală, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Inculpatul nu contestă situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe.
El susţine însă că instanţele nu i-au admis cererea de efectuare a unei expertize medico-legale care să ateste fără dubii că viaţa victimei a fost pusă în primejdie.
Motivează inculpatul că certificatul medico-legal întocmit pe baza foii de observaţie de la Spitalul Fălticeni nu conţine elemente de certitudine cu privire la atingerea unui organ vital, pulmonul şi că, deci, concluziile medicului legist sunt eronate.
Din certificatul medico legal dosar urmărire penală, rezultă însă cu certitudine că lovitura cu cuţitul aplicată de inculpat a lezat pulmonul părţii vătămate şi că producând emfizem subcutanat şi hidropneumotorax a pus în primejdie viaţa.
În aceste condiţii administrarea probei cu expertiza medico-legală nu se impunea, astfel că în mod legal a fost respinsă.
Cât priveşte al doilea motiv de recurs nici acesta nu poate fi privit.
Instanţa de fond a aplicat, iar cea de apel a menţinut, o pedeapsă just individualizată, la limita minimă prevăzută de lege, reţinând o circumstanţă atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi cele prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen., astfel că scopul prevăzut de art. 52 C. pen., este pe deplin realizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 27 din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1979/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1989/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
