ICCJ. Decizia nr. 2010/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2010/2006
Dosar nr. 1344/1/2006
Şedinţa publică din 24 martie 2006
Asupra contestaţiei la executare de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1001 din 27 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 735 din 27 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul A.M.G., a casat Decizia atacată numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen., pe care le-a înlăturat, astfel încât inculpatul urma să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
La data de 15 ianuarie 2006, condamnatul A.M.G., prin apărător ales, a depus contestaţie contra executării deciziei menţionate, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând prevederile Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni.
Ca temei juridic al contestaţiei s-au menţionat prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.
Examinând, din oficiu, competenţa Înaltei Curţi privind soluţionarea prezentei contestaţii, potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în raport cu cazul real de contestaţie, Înalta Curte constată că fost greşit înregistrată la instanţa supremă, pentru motivele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele, graţierea, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Cazurile prevăzute la art. 461 alin. (1) lit. c) (când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare) nu sunt cele care pot fi invocate în cauză, deoarece hotărârea atacată cu contestaţie este clară, iar împiedicarea la executare trebuie să fie alta decât graţierea, caz de contestaţie prevăzut expres la lit. d) a aceluiaşi articol.
În alin. (2) al art. 461 C. proc. pen., competenţa instanţei este stabilită în raport cu cazul de contestaţie aplicabil în speţă, iar nu cu acela invocat de contestator pentru a atrage competenţa unei anumite instanţe.
Or, potrivit acestui alineat, în cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. (1) sau (6) al art. 460 C. proc. pen., respectiv, la instanţa de executare [(alin. (1)] sau la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa [(alin. (6)].
Cum condamnatul, cetăţean străin, nu a fost, încă, arestat în vederea executării pedepsei, instanţa competentă să judece prezenta contestaţie [(întemeiată, în realitate, doar pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.)] este instanţa de executare, conform art. 461 alin. (2), raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă, cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare.
Nu are nici o relevanţă împrejurarea că, graţierea trebuia constatată prin hotărârea Curţii Supreme, iar omisiunea, în opinia contestatorului, ar trebui înlăturată tot de Înalta Curte, deoarece constatarea graţierii priveşte nu numai soluţionarea în fond a cauzei ci şi executarea pedepsei, iar pedeapsa, dacă este graţiabilă, nu poate fi executată, conform legii.
Pentru aceste argumente, se va dispune trimiterea cauza la Judecătoria Oradea, ca instanţă de executare, pentru competenta soluţionare a contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza privind contestaţia la executare formulată de contestatorul A.M.G. împotriva deciziei penale nr. 1001 din 27 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, spre soluţionare, Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare, în temeiul art. 461 lit. d) şi art. 460 alin. (1) C. proc. pen.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1989/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2012/2006. Penal → |
|---|
