ICCJ. Decizia nr. 1926/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1926/2006
Dosar nr. 2461/1/2006
Şedinţa publică din 24 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45/ P/F din 21 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1070/P/F/2005, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins plângerea formulată, potrivit art. 2781 C. proc. pen., de petentul B.F.D. împotriva Ordonanţei nr. 66/ P din 18 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Curtea de apel a reţinut că în mod corect procurorul a constatat atât existenţa faptelor cât şi vinovăţia petentului învinuit.
Se motivează că, din probele administrate a rezultat cu certitudine faptul că învinuitul nu a promovat 6 examene şi nu a susţinut examenul de diplomă la I.A.I.P.F.Ş.E. a Universităţii Transilvania Braşov, astfel încât, nefinalizând cursul, nu avea nici un drept de a obţine un grad profesional, invocând participarea sa la aceste cursuri.
Curtea de apel a înlăturat susţinerile petentului cu privire la necunoaşterea rezultatelor examenelor şi la eroarea în care s-ar fi aflat cu privire la examene, învinuitul petent desfăşurând o activitate îndelungată ca ofiţer de poliţie implicând activităţi de cercetare penală, anchetă şi fiind un bun cunoscător al legilor pe care le aplica. Aşa fiind, avea posibilitatea de a realiza consecinţele solicitării unei adrese prin care să se ateste finalizarea unor cursuri, deşi acestea nu au fost terminate.
Se mai motivează că, în calitate de student, petentul avea obligaţia de a-şi cunoaşte situaţia şcolară, pentru a se prezenta la examene, sau a cere reexaminarea în cazul în care nu le-ar fi trecut, neputând să-şi invoce, în apărare, propria sa culpă.
Mai mult, el cunoştea faptul că nu a susţinut examenul de diplomă pentru încheierea cursurilor şi nu putea cere încheierea situaţiei sale şcolare fără acest examen.
Curtea de apel a mai evidenţiat, în privinţa adresei obţinute de la facultate, care face obiectul infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., că are o aparenţă de legalitate şi este un înscris producător de efecte juridice, neavând nici o relevanţă tipul de ştampilă aplicat, care era folosit în mod oficial de aceeaşi instituţie în adresele de răspuns către diferite organe ale statului, aflate în curs de verificare.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., aceeaşi instanţă a reţinut că sunt îndeplinite toate cerinţele legale pentru existenţa faptei atât cu privire la forma de participaţie (petentul determinând-o pe secretara I.M.R., învinuită în aceeaşi cauză, să-i elibereze o adeverinţă, comunicându-i direct, clar, ideea sa, precum şi posibilitatea obţinerii unui asemenea act prin menţionarea cadrului didactic universitar care ar fi aprobat, cât şi cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunii şi al intenţiei directe existente în cauză, învinuitul urmărind producerea rezultatului ilicit.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul B.F.D. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 12 şi 171 C. proc. pen.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, admiterea plângerii, desfiinţarea Ordonanţei nr. 6/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov [(prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 şi art. 291 C. pen., în baza art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., şi aplicarea unei amenzi administrative de 3 milioane de lei, respectiv, 300 RON)] şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Prin Ordonanţa nr. 761/II/2/2005 din 16 septembrie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a admis, în parte plângerea petentului B.F.D. infirmând ordonanţa nr. 66/2005 numai cu privire la încadrările juridice şi a menţinut soluţia de scoatere de sub urmărire penală. A fost schimbată încadrarea juridică din art. 25 raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în art. 25 raportat la art. 290 din acelaşi cod.
Examinând recursul declarat de petiţionar, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondat, nefiind incidente nici unul dintre cazurile de casare invocate de petiţionar, pentru motivele ce urmează:
Astfel, s-a indicat cazul prevăzut de art. 3859 pct. 10 (când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului), caz care nu are aplicabilitate în speţă sub toate aspectele prevăzute, nefiind vorba despre nici o omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte, probe ori cereri esenţiale, determinante pentru soluţia procesului.
Instanţa de fond a analizat atent toate probele efectuate în cauză, hotărând în mod corect că soluţia procurorului de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului este legală, întrucât, deşi faptele de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., precum şi de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., au fost săvârşite de petent, ele nu pot determina trimiterea în judecată penală, deoarece nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, conform art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
Pentru aceleaşi considerente, nici prevederile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. (când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată), nu au incidenţă în cauză, deoarece sub aspect constitutiv faptele săvârşite întrunesc elementele prevăzute de lege (sub aspect obiectiv şi subiectiv), dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, teza a II-a a acestui caz fiind, în mod evident străină speţei, întrucât nu s-a pronunţat nici o hotărâre de condamnare.
De asemenea, nu sunt aplicabile în cauză nici prevederile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., deoarece hotărârea este conformă, iar nu contrară legii, instanţa făcând o corectă aplicare a legii.
Nu se poate susţine că absolvirea unor cursuri nu implică şi finalizarea prin obţinerea unor calificative de trecere la examenele de diplomă, astfel cum a încercat să susţină în apărare recurentul petent.
Este evident că fără obţinerea unei diplome de absolvire ori a unei adeverinţe în acest sens, petentul nu ar fi fost avansat în gradul de comisar şef de poliţie, dovadă în acest sens constituind-o retragerea gradului de comisar şef (obţinut prin folosirea adeverinţei), prin Ordinul MAI nr. S/II/3861 din 16 mai 2005, ca urmare a descoperirii caracterului fals al adeverinţei în cursul anchetei efectuate de Corpul de Control al MAI.
Petentul cunoştea foarte bine situaţia sa universitară şi nu se poate prevala de „eroarea" în care s-ar fi aflat cu privire la finalizarea cursurilor. Totodată plata făcută pentru continuarea cursurilor nu are nici o relevanţă sub aspectul „bunei credinţe" în săvârşirea celor două fapte.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, reţinând că sentinţa atacată cu recurs este conformă legii şi justificată, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.F. împotriva sentinţei penale nr. 45/ P/F din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1919/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1974/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
