ICCJ. Decizia nr. 5670/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5670/2006
Dosar nr. 13381/1/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 20 septembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 217/P/Ap/MF/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului P.C., în baza 3002 şi a art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate.
Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Conform art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, recurentul inculpat a fost iniţial arestat în vederea aducerii în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 26 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia pentru minori şi familie).
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru infracţiuni de tâlhărie, pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii de şedinţă din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 217/P/Ap/MF/2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5666/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 656/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
