ICCJ. Decizia nr. 2022/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2022/2006
Dosar nr. 30386/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din datele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 8 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen., de petenta B.P., împotriva rezoluţiei date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 145/P/2005.
Pentru a dispune astfel, s-au reţinut următoarele:
Petenta B.P., prin avocat, a formulat plângere penală prin care a solicitat să se efectueze cercetări faţă de notarul public F.E.B. din Buzău, B.M., preşedintele Judecătoriei Pogoanele şi R.I., Secretar al Primăriei comunei Glodeanu Sărat, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzut de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen., art. 288 C. pen., şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen.
S-a susţinut că notarul public, la data de 2 septembrie 1994, când a autentificat certificatul de moştenitor nr. 1589 a comis infracţiunea prevăzută de art. 246 şi 264 C. pen., că B.M., preşedintele Judecătoriei Pogoanele a comis o serie de abuzuri fără să ţină cont că în această cauză s-a pronunţat de mai multe ori şi că R.I., în calitate de secretar primărie, a eliberat la 17 noiembrie 2004 un certificat de rol fiscal prin care F.A. a vândut terenul în cauză, prin contractul de vânzare nr. 403 din 18 noiembrie 2004.
Prin rezoluţia nr. 145/P/2005 din 6 septembrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public F.E.B., faţă de judecătorul B.M. şi s-a disjuns cauza cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 246, art. 288 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., pretins a fi comise de R.I., secretara Primăriei comunei Glodeanu Sărat, judeţul Buzău.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că pentru faptele ce se pretind a fi comise de notar în anul 1994 a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu ce se pretinde a fi comisă de judecător s-a constatat că fapta nu există, deoarece judecătorul este independent în soluţiile pe care le pronunţă.
Împotriva acestei soluţii a făcut plângere petenta, care prin rezoluţia nr. 991/II/2/2005 din 5 octombrie 2005 s-a respins, pentru aceleaşi considerente, ca neîntemeiată.
În termen legal, împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a formulat recurs petenta B.P. care prin motivele scrise a susţinut, în esenţă, următoarele:
- în mod greşit judecata a avut loc fără citarea legală a unei părţi, respectiv, a numitei R.I., fiind încălcate dispoziţiile art. 291 C. proc. pen.;
- încălcarea dispoziţiilor art. 171 C. proc. pen., prin aceia că instanţa a considerat că nu era necesară apărarea petentei în faza actelor premergătoare efectuate de procuror;
- instanţa nu a motivat sentinţa pronunţată, singura motivare referindu-se la faptul că, în faza actelor premergătoare, partea vătămată nu poate fi apărată de un avocat ales.
În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 21, pct. 171 şi pct. 9 C. proc. pen., şi în sensul celor susţinute, s-a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând hotărârea atacată în raport de aceste critici şi de cazurile de casare invocate se constată că recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Încălcarea dispoziţiilor art. 291 C. proc. pen., poate atrage o nulitate relativă a actului doar în situaţia în care părţii vătămate în cauză I s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel.
În speţă, recurenta nu avea calitatea să invoce lipsa de procedură a numitei R.I. deoarece nu a dovedit producerea unei vătămări în propriile drepturi, această situaţie putând fi invocată de partea care nu a fost citată.
Pe de altă parte, în cauză nu se impunea citarea acestei persoane, atâta timp cat, prin rezoluţia nr. 145/P/2005 din 6 septembrie 2005 s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracţiunile ce se pretind a fi comise de către R.I.
Nefondate sunt şi restul criticilor formulate de petentă.
Recurentei i-au fost respectate drepturile procesuale atât de procuror cu ocazia efectuării actelor premergătoare cat şi de instanţa de fond.
De altfel, nici recurenta şi nici apărătorii nu au indicat actele încheiate de procuror sau de instanţa de fond cu încălcarea dispoziţiilor art. 171 C. proc. pen.
Instanţa de fond a motivat în fapt şi în drept soluţia pronunţată atât în ce priveşte faptele ce se impută notarului public cat şi judecătorului, concluzionând just asupra temeiurilor care conduc la respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Verificând hotărârea atacată şi în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu, să conducă la casare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petentă se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.P. împotriva sentinţei penale nr. 69 din 8 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2012/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2053/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
