ICCJ. Decizia nr. 2021/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2021/2006
Dosar nr. 30360/1/2005
(nr. vechi 7893/2005)
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 50/ P/I din 17 octombrie 2005, în baza art. 2781 alin. (8) pct. a C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul G.P. împotriva rezoluţiei nr. 38/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a rezoluţiei nr. 281/VIII/1/2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a menţinut soluţiile dispuse.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 437 din 23 august 2004, pronunţată în dosarul nr. 848/2004 al Judecătoriei Aleşd, s-a admis ordonanţa preşedinţială formulată de C.I., dispunându-se evacuarea lui G.P. din imobilul în care a fost reitegrat reclamantul.
Această soluţie a generat introducerea mai multor acţiuni civile în instanţă, în legătură cu punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, activitate realizată, în final, la data de 10 decembrie 2004, de către executorul judecătoresc N.M., în prezenţa lucrătorilor de poliţie B.S., L.T., C.V., P.I. şi M.C.
La un termen anterior, executorul judecătoresc fusese însoţit de agenţii principali de poliţie T.G.C. şi G.F.
Nemulţumit de modul în care sus-numiţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi reclamând sustragerea şi distrugerea unor bunuri în timpul executării silite, petiţionarul G.P. a formulat plângere penală pentru tragerea acestora la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 208 – 209 şi 217 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 38/P/2005 din 14 iunie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toţi făptuitorii, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 217, 31 alin. (2), raportat la art. 219 C. pen., iar cu privire la sustragerea unui briceag şi a unei sume de bani în timpul executării silite, fapta nu există.
Plângerea formulată de persoana vătămată G.P. în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluţia nr. 281/VIII/1/2005 din 11 iulie 2005, soluţia dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale fiind apreciată ca legală şi temeinică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată G.P. a formulat plângere în faţa instanţei împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror.
Curtea de Apel Oradea, judecând plângerea, a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a constatat că aceasta este legală şi temeinică, soluţia dispusă fiind în conformitate cu probele administrate.
Din analiza acestora rezultă că executarea silită s-a îndeplinit cu respectarea atribuţiilor de serviciu de către executorul judecătoresc şi lucrătorii de poliţie, fără ca interesele legale ale petiţionarului să fie vătămate sau exercitarea acestora îngrădită.
Cercetările penale efectuate nu au confirmat sustragerea briceagului şi a sumei de 650 Euro, aparţinând persoanei vătămate şi nici distrugerea cu intenţie sau din după a bunurilor acesteia, deplasate în timpul evacuării.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs petiţionarul G.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale şi trimiterii în judecată a făptuitorilor.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 38515 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza lucrărilor şi a materialului cauzei, Curtea constată că soluţia dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Conform cercetărilor penale efectuate, în cauză nu s-a confirmat săvârşirea infracţiunii de furt calificat de către participanţii la executarea silită, neexistând dovezi în acest sens.
Atât executorul judecătoresc, cât şi lucrătorii de poliţie şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu, fără a vătăma sau îngrădi exercitarea drepturilor şi intereselor legale ale persoanei vătămate.
Nici infracţiunea de distrugere a bunurilor persoanei vătămate nu s-a dovedit a fi săvârşită cu vinovăţie, astfel că soluţia dispusă este corectă.
Aşa fiind, Curtea constată că nu există motive de casare a sentinţei instanţei de fond, astfel că, recursul petiţionarului urmează a fi respins ca nefondat.
Recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. h) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.P. împotriva sentinţei penale nr. 50/P/2005 din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2016/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2031/2006. Penal. Acţiunile duşmănoase... → |
|---|
