ICCJ. Decizia nr. 215/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 215 din 13 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 568 din 3 septembrie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul S.N., la 5 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în temeiul art. 215 alin. (1), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74, art. 76 C. pen.
În baza art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41, 74 şi 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 luni închisoare.
În baza art. 70 din OUG nr. 105/2001 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 luni închisoare iar în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul în calitate de administrator la SC B. SRL şi la SC S.C. SRL Craiova, a indus în eroare mai multe persoane fizice şi juridice prin emiterea de C.E.C. - uri, ştiind că pentru valorificarea lor nu există provizii sau acoperirea necesară.
Pentru a aduce la îndeplinire rezoluţia infracţională şi materializarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, în mai multe cazuri s-a prezentat sub o identitate falsă şi a atribuit identitate falsă şi altor persoane pentru a menţine în eroare unităţile cu care a încheiat afaceri.
Procedând în acest fel, inculpatul a indus în eroare un număr de 14 persoane juridice, cărora le-a produs un prejudiciu global de 4.179.344.612 lei.
Prin Decizia nr. 500 din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2253 de la 4 aprilie 2005, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de către inculpat, a casat ambele hotărâri şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât încheierea de la 1 septembrie 2004, a Tribunalului Dolj când cauza s-a dezbătut în fond şi s-a amânat pronunţarea hotărârii nu a fost semnată de judecător, hotărârea fiind lovită de nulitate potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
După casare, pe rolul Tribunalului Dolj s-a format dosarul nr. 1836/2005 şi la termenul de la 17 octombrie 2005, s-a verificat, în temeiul dispoziţiilor art. 300 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., menţinerea arestării preventive şi prin încheierea din aceeaşi zi s-a dispus menţinerea acesteia, cu motivarea că punerea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, în sensul că nu mai subzistă motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi a solicitat revocarea acesteia.
În acelaşi context, inculpatul a arătat că dispoziţiile art. 140 alin. (2) şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., sunt neconstituţionale şi s-a cerut sesizarea Curţii Constituţionale.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 1088 din 31 octombrie 2005, a admis recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva încheierii de la 17 octombrie 2005 a Tribunalului Dolj, în dosar nr. 1386/2005.
A casat încheierea.
A revocat măsura arestării preventive a inculpatului S.N. şi a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu e arestat în altă cauză.
S-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de inculpatul S.N., privitoare la dispoziţiile art. 140 alin. (2) şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Inculpatul, nemulţumit fiind de ultima dispoziţie a deciziei nr. 1088 din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, şi anume de cea privitoare la „respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale", a declarat, în termen legal, recursul de faţă, fără a fi motivat în scris şi nici nu s-a prezentat, pentru a-l susţine oral.
După examinarea din oficiu, a actelor dosarului, Curtea reţine că, hotărârea atacată, în partea referitoare la „respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale" este temeinică şi legală şi în consecinţă, recursul este nefondat.
Astfel, excepţia ridicată de inculpat şi prin care invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 140 alin. (2) şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., texte ce reglementează instituţia reţinerii şi arestării preventive, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 (r 2) privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, temeinic a fost respinsă, fiind contrară prevederilor alin. (1) din acelaşi articol, deoarece nu are legătură cu al său dosar, ce nu este încă soluţionat nici în fond şi de către un făptuitor ce se află în stare de libertate.
Aşadar, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost aplicate şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 550/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 364/2006. Penal → |
|---|
