ICCJ. Decizia nr. 534/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 534 din 27 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 1190 din 13 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul V.D., la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.V., la pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a celor doi inculpaţi, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 mai 005 la zi.
În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 862 C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
- să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I.;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata reţinerii inculpatului, de o zi, respectiv 12 august 2005.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 2.172,821 lei către partea civilă SC C. SA.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea a 26 bidoane plastic lăsate în custodie la SC C. SA, 2 bucăţi furtune şi o pâlnie din tablă aflate la Camera de corpuri delicte de la secţia 5 poliţie.
A dispus restituirea autoturismului Dacia 1310 către proprietara acestuia, H.V.
Au fost obligaţi fiecare inculpat la câte 250 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 11 mai 2005, în jurul orelor 20,00, inculpaţii V.D., R.V. şi D.C. aflându-se la domiciliul inculpatului R.V., la propunerea inculpatului V.D. au hotărât să meargă să sustragă benzină din conducta C 3 aparţinând SC C. SA, ce tranzitează podul Constanţa. În acest sens inculpaţii V.D. şi R.V. au scos bancheta din spate a autoturismului Dacia 1310 proprietatea concubinei inculpatului V.D. şi au încărcat 26 bidoane din plastic.
Inculpaţii s-au deplasat cu două autoturisme până în zona Podului Constanţa.
Sosind la locul unde se afla parcat autoturismul Dacia 1310 inculpaţii V.D. şi R.V. au urcat în acest autoturism, inculpatul V.D. conducându-l aproximativ 60 de metri, pe o alee, până în dreptul magistralei C.F.R. Bucureşti – Constanţa şi a conductei de benzină. În acel loc inculpaţii V.D. şi R.V. au descărcat din autoturism cele 26 de bidoane din plastic, după care inculpatul V.D. s-a întors cu autoturismul în locul unde fusese parcat de inculpatul D.C., care a preluat autoturismul şi s-a deplasat o distanţă de aproximativ 200 metri pe şos. Chitilei, vis-a-vis de benzinăria L. Inculpaţii V.D. şi R.V. s-au deplasat pe rând cu cele 26 de canistre pe o distanţă de 60 de metri la căminul de vizitare al conductelor magistrale de produse petroliere aparţinând SC C., unde ştiau că în conducta de benzină este montată o instalaţie artizanală prin care se scursese în cămin benzină. Cu ajutorul unei găleţi şi a unei pâlnii inculpaţii V.D. şi R.V. au umplut 26 de canistre cu benzină, pe care le-au cărat pe rând, ulterior până unde ele fuseseră descărcate din autoturism, după care l-a anunţat telefonic pe inculpatul D.C. să aducă autoturismul pentru a fi încărcate canistrele pline cu benzină, moment în care au fost depistaţi de organele de poliţie, care au surprins întreaga activitate infracţională.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii şi partea civilă SC C. SA.
Partea civilă a solicitat majorarea despăgubirilor cu suma de 3.083.712 lei contravaloarea reparaţiei conductei avariate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 803 din 21 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.V., V.D. precum şi apelul declarat de partea civilă SC C. SA.
A menţinut starea de arest a apelanţilor inculpaţi şi a dedus prevenţia de la 12 mai 2005 la 21 octombrie 2005.
A obligat apelanţii inculpaţi şi apelanta parte civilă la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii V.D. şi R.V. solicitând reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Administrând probe, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt.
În raport de starea de fapt astfel stabilită, prima instanţă a reţinut că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat.
La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, la limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi la persoana inculpatului.
Ţinând cont de toate aceste criterii, prima instanţă a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate se constată că pedepsele aplicate inculpaţilor constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii, de natură a realiza scopul şi îndeplinirii funcţiilor acesteia prevăzute de art. 52 C. pen.
Ca atare, nu există motive care să justifice reducerea pedepselor, aşa încât instanţa de recurs nu are temei legal pentru a reexamina, sub acest aspect, pedepsele aplicate.
Cu atât mai mult, nu există temei pentru a reţine atitudinea procesuală sinceră a inculpaţilor şi a recunoaşte acesteia caracterul de circumstanţă atenuantă judiciară.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici motive de casare susceptibile a fi luate în considerare, din oficiu.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
Totodată, în baza art. 192 al aceluiaşi cod, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 546/2006. Penal → |
|---|
