ICCJ. Decizia nr. 216/2006. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.216/2006
Dosar nr. 22859/1/2005
(nr. vechi 7054/2005)
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 6146 din 31 octombrie 2005, a respins, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiţionarul D.M. împotriva sentinţei penale nr. 55 din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, obligând recurentul petiţionar la plata sumei de 40 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Înalta Curte, examinând recursul potrivit art. 38514 C. proc. pen., a constatat că acesta este tardiv, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Stabilirea de către legiuitor a unui termen fix de recurs se justifică prin aceea că, se asigură pe de o parte, operativitatea în procesul penal, iar pe de altă parte, un control judecătoresc asupra hotărârilor, înainte de punerea lor în executare.
Termenul de recurs este peremptoriu sub aspectul exercitării dreptului de recurs, titularul putând să promoveze calea de atac în intervalul de timp prevăzut de lege. Nedeclararea recursului în acest termen duce la respingerea lui ca tardiv.
În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată la data de 7 iunie 2004, recurentul petiţionar fiind prezent la dezbateri, iar recursul a fost declarat la 31 august 2005, deci cu depăşirea termenului prevăzut în textele de lege anterior invocate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiţionarul D.M. împotriva sentinţei penale nr. 55 din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Împotriva acestei decizii a introdus contestaţie în anulare D.M., invocând în speţă, art. 386 C. proc. pen., şi susţinând că recursul ar fi fost judecat cu procedura necompletă şi că recursul ar fi fost respins greşit, ca tardiv.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Susţinerea contestatorului D.M. în sensul că recursul împotriva sentinţei penale nr. 55 din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti ar fi fost judecată cu lipsă de procedură, nu se confirmă, în dosar aflându-se dimpotrivă, la fila 4, dosarul Înaltei Curţi nr. 5302/2005, dovada de îndeplinite a procedurii de citare.
Aşa fiind, nu sunt îndeplinite prevederile art. 461alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., nefiind pusă în executare nici o hotărâre care nu era definitivă şi nici executarea, nefiind îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, pentru a funcţiona cele două temeiuri de drept invocate.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească contestaţia în anulare de faţă ca nefondată şi să o respingă ca atare, menţinând hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.M. împotriva deciziei penale nr. 6146 din 31 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 227/2006. Penal. Prelungirea duratei... → |
|---|
